Friday, September 24, 2004

DESPRE ROLUL JURISTULUI

Partea a treia: Organizatiile Profesionale

In fiecare an, facultatile de drept isi inchid portile in urma a mii de studenti romani. Primul pas al unui absolvent in afara spatiului academic este pus pe un drum plin de semne de intrebare. Lipsa reperelor, a punctelor de sprijin si a indrumarilor sunt singurele certitudini in primii ani de deruta profesionala.

Pe linga acestea, perceptia publica este ca justitia romana este lipsita de eficienta, corupta, falimentara.
Avocatii, notarii, mai nou executorii sunt priviti ca fiind categorii sociale ce nu au scrupule in a se imbogati pe seama clientilor lor, niste caste profesionale care isi au propriile reguli care impiedica cit mai mult angajarea raspunderii. Consilierii juridici doresc sa fondeze societati comerciale cu care sa inlocuiasca contractele de munca. Judecatorii raspund prea usor si adesea la comenzi politice, iar instantele noastre sunt pline de hotariri contradictorii. Presa scrie in fiecare zi despre un jurist asupra caruia planeaza suspiciuni de coruptie, care a pus interesul sau personal inaintea interesului pentru realizarea justitiei.

Ce se intimpla cu profesia noastra? Ce ne lipseste pentru a construi temelii solide sistemului de justitie, fiind profesionisit mai buni - nu atit in practica noastra individuala dar in comunitatea profesionala? Exista un Spirit al Corpului Profesional de Juristi ? Este sistemul educatiei juridice dezacordat fata de practica zilelor noastre?

Voi incepe prin a arata care sunt principiile generale sociale care stau la baza asocierii. Ele au fost definite in 1966 de Lon L. Fuller intr-o lucrare prezentata in cadrul unei conferinte a Societatii Americane de Filozofie Politica si Juridica: “Doua Principii ale Asocierii Umane”. Mai intai, autorul declara ca va vorbi despre doua principii si nu doua forme ale asocierii, fiind “preocupat mai curind de ceea ce tine laolalta ceva ce un scriitor numea a fi “mobilierul societatii” si nu de structura in sine a acestui mobilier – desi evident ca eficacitatea legaturilor limiteaza tipurile de mobilier care poate fi asamblat”.

Cele doua principii descrise de Fuller sunt: principiul “angajamentului comun” si, la capatul opus, “principiul normativ”.

Primul principiu se refera la acele angajamente voluntare care aduna energii pe care nici o obligatie legala nu le poate reglementa sau nu isi propune sa o faca. Organizatiile aflate la aceasta extrema nu tolereaza fractiunile interne, fractiunile de interese care au pozitii nuantate fata de interesul general al grupului. In general asocierile care functioneaza in vremuri tulburi, de revolta si de definire sunt foarte sensibile la “viciul periculos al fractionarii” [Madison, The Federalist, no.X]. Nu trebuie sa facem un efort de memorie prea mare pentru a ne aminti de vremurile de “Uniune Nationala” care au domnit in Romania anilor ’90.

Al doilea principiu are in vedere asocierile care au la baza functionarii lor reguli formale care stabilesc drepturile si obligatiile membrilor. O organizatie care functioneaza la inceput pe principiul angajamentului comun incepe sa se transforme intr-o organizatie care, nu numai ca tolereaza, dar are nevoie din ce in ce mai mult de fractiuni interne care sa functioneze dupa regula angajamentului comun. Normele Juridice nu sunt cele mai eficiente instrumente pentru a directiona energiile umane spre acele domenii in care se pot manifeste in modul cel mai creativ si cel mai practic. Tocquile observa in “Democracy in America” ca un Guvern nu poate decit sa edicteze reguli stricte, si de aceea punea un accent deosebit pe valoarea asocierii. Pentru a vedea argumentele acestei teorii, nu trebuie decit sa privim in jurul nostru. Comparatia intre societatile dezvoltate, in care libera asociere este o practica neintrerupta de sute de ani si societatile care tocmai au suportat un regim comunist in care guvernarea avea pretentia de a reglementa orice relatie sociala, orice asociere - ne dezvaluie sensul deplin al fortei care sta in spatele libertatii de asociere. Principala justificare a acestei realitati este aceea ca prin asociere, membrii unei organizatii au posibilitatea de a urmari un interes comun privat, care nu este neaparat impartasit de societate in general. Mai mult, o asemenea asociere poate aduce in fata publicului posibilitati si optiuni pe care acesta nu le are in vedere, ajutind astfel opinia publica sa isi “redefineasca” interesele.

Cele doua principii nu se gasesc in realitatea practica intr-o forma pura. Orice organizatie oscileaza in diferite momente intre cele doua “motoare” care le face sa functioneze. Vechiul conflict dintre “spirit” si “litera” nu poate ocoli nici o forma de organizare umana. Sa presupunem ca o asociatie se naste la inceput in jurul unei idei, si este animata puternic de idealuri comune. Probabil ca pentru un timp nu va exista nici un conflict legat de disciplina: conduita fiecarui membru va fi data de constiinta si angajamentul sau pentru “cauza comuna”. Odata cu trecerea timpului cerintele angajamentului de asociere vor incepe sa se faca uitate iar entuziasmul se va estompa. Va fi necesar ca “oaia ratacita” sa fie readusa la “turma” printr-o admonestare. Procedura de avertizare va deveni apoi una formala, iar de aici pina la a vorbi deschis despre posibilitatea de a demisiona nu e decit un pas. Pe masura ce asocierea prospera, afilierea la ea va tinde sa expuna avantaje materiale si tangibile – de la interesul pentru o proprietate comuna pina la posibilitatea de a avea acces mai usor la o slujba. Admiterea in cadrul organizatiei va necesita o contributie materiala a noilor veniti. In aceste imprejurari, apare necesitatea ca orice incetare a calitatii de membru sa beneficieze de un tratament echitabil. Simpla descriere a unui proces ca fiind echitabil nu inseamna insa ca avem un instrument care sa testeze gradul sau de echitate. Intervin aici alte criterii care localizeaza procedura in timp si spatiu. Nu in ultimul rind, orice schimbare de procedura influenteaza inevitabil substanta chestiunii supuse dezbaterii. In acest mod descoperim ca ne aflam pe un tarim controlat in mare masura de drepturile si obligatiile normative.

Am facut aceasta scurta introducere in fundamentele substantiale ale asocierii, cum au fost descrise de Fuller, pentru a sublinia tensiunea permanenta existenta intre motivele si argumentele ideale ale unei asocieri si realitatea practica, normativa, a functionarii sale – cea care ii confera individualitate de grup.

Vom trece acum la o analiza aplicata a acestei tensiuni in cadrul organizatiilor profesionale ale juristilor. Din motive de simplitate voi numi cu acest termen atit avocatii cit si consilierii juridici.

Teoria economica descrie o piata serviciilor juridice ca fiind asimetrica din punct de vedere al informatiei.Cu alte cuvinte, cei mai multi clienti sunt mai putin informati decit un jurist despre natura unei probleme juridice si despre posibilele solutii. Consecinta acestei asimetrii este faptul ca un client il va lasa de cele mai multe ori pe jurist sa defineasca problema in locul sau dupa care tot acesta va trebui sa recomande o solutie si sa o implementeze.In consecinta, juristul va defini atit nevoile clientului si va selecta strategia pe care o gaseste cea mai potrivita, actionind ca un agent pe de o parte dar va fi si cel care furnizeaza serviciul, folosind expertiza sa pentru a implementa strategia aleasa. Apare astfel un conflict sever intre cele doua roluri ale sale: va exista intodeauna un interes material de a recomanda strategiile cele mai costisitoare pentru care tot el va fi platit. Aceasta situatie conduce la necesitatea de a reglementa piata serviciilor profesionale si functionarea profesiei pentru a realiza o mai buna protectie a clientilor. Asimetria informatiei mai ridica o problema importanta: imposibilitatea clientului de a judeca in avans calitatea serviciilor oferite de jurist. Ea are ca solutie stabilirea unor standarde profesionale minimale si acordarea de licente sau atorizatii de practica. Autoreglementarea nu este insa singura solutie: a fost sugerata posibilitatea infiintarii unei agentii independente de “rating profesional” ori s-a considerat ca mecanismele liberei competitii vor genera semnalele proprii care vor stabili nivelele de profesionalism acceptate de piata. Existenta unor societati profesionale in care este antrenata raspunderea personala a asociatilor, este un semnal puternic privind calitatea serviciilor oferite.

Tensiunea oricarei forme de asociere explicata de Fuller apare si in cazul organizatiilor profesionale. De o parte avem interesul public de realizare a justitiei prin mentinerea unor standarde ridicate de pregatire a juristilor, prin promovarea unor principii esentiale cum ar fi independenta profesionala si, nu in ultimul rind prin sustinerea insasi a conceptului de norma: acesta este principiul angajamentului comun. De cealalta parte a balantei se afla principiul normativitatii, care ofera ca solutie de coeziune profesionala autoreglementarea sub presiunea interesului public de realizare a justitiei.

Inainte de a arunca o privire asupra criticilor privind autoreglementarea, ma opresc sa subliniez un aspect esential al organizarii profesionale. Atit in Europa cit si in SUA, Canada sau Australia nu exista obligatia unui jurist, oricare ar fi expertiza sa, de a se asocia la o anumita organizatie profesionala pentru a putea practica. Este libera alegere a oricarui absolvent al unei institutii de invatamint juridice de a sustine examenele pe care asociatiile profesionale existente pe piata serviciilor juridice le organizeaza pentru a evolua nivelul de pregatire al membrilor sai. Numai reputatia unei organizatii profesionale si proiectele personale ale fiecarui individ sunt determinantele firesti ale alegerii pe care acesta o face de a se asocia si a fi parte intr-o organizatie profesionala. De altfel Recomandarea 21 din 25 Octombrie 2000 a Consiliului de Ministrii al UE statueaza fara posibiliate de interpretare: “avocatii se bucura de libertatea de credinta, expresie, miscare, asociere si organizare”. In SUA, doar aproximativ 50% din avocati sunt inscrisi in American Bar Association. In Franta si Belgia exista zeci de barouri. Este o consecinta fireasca a faptului ca serviciul juridic este oferit clientilor in general in limita unui anumit teritoriu, ceea ce face ca organizarea locala sa fie barometrul care poate indica standardele pietii locale de servicii juridice. Peste tot in lume barourile locale sunt cele care fac regulile principale si care eventual negociaza reguli comune in cadrul unei uniuni in functie de reputatia profesionala a membrilor sai.

Din acest punct de vedere putem considera ca formele de organizare profesionala in Romania se afla intr-o stare primitiva. Daca inlaturam obligatia legala, edictata impotriva dreptului universal al persoanei la libera asociere, ca un avocat sa faca parte dintr-un anumit barou, aflat intr-o structura unica – iar mai nou incercarea de a acredita ideea ca si consilierii juridici au acelasi regim – atunci intreg sistemul existent se prabuseste. Membrii actuali ai acestor organizatii ar incepe probabil sa se asocieze in baza principiului angajamentului comun, pentru a folosi patrimoniul asocierii in scopul modernizarii profesiei.

Dar care sunt limitele de definire a unei organizatii profesionale a juristilor oriunde in lume?

Pina recent, in pragul mileniului trei, rolul esential al organizatiilor profesionale era autoreglementarea profesionala. In numele interesului public au fost ridicate inca de la inceputurile profesiei bariere la intrarea in profesie, au fost impuse restrictii in ce priveste publicitatea, au fost impuse restrictii privind tarifele practicate, restrictii privind forma de organizare si restrictii asupra modului de a contracta cu clientii [fiind interzise onorariile de succes]. Incepind din anii ’90 insa exista un puternic curent care demonstreaza ca aceste bariere nu mai sunt in interesul public al unei societati aflata intr-o crestere de complexitate si de mobilitate. Interesul public cere ca si in zona serviciilor profesionale sa se manifeste libera competitie. Organizatia profesionala trebuie sa isi modifice scopurile de ieri pentru a privi in viitor. Ea se va asigura ca “membrii sai se afla la standarde inalte de educatie atit in timpul facultatii cit si pe durata exercitarii profesiei, ca au abilitatile necesare pentru a proteja si promova drepturile si interesele clientilor lor, cu o atentie deosebita pentru chestiunile de etica cele privind drepturile omului, si ca sustin permanent realizarea justitiei”. [Extras din Recomandarea 21, citata mai sus].

Iata care este lista de obiective pe care American Bar Association si le propune pentru a oferi membrilor sai o certitudine a excelentei profesionale:

1. Sa promoveze imbunatatirea sistemului de justitie american.
2. Sa promoveze accesul semnificativ la reprezentare si la sistemul de justitie american pentru toate persoanele, indiferent de conditia lor economica sau sociala.
3. Sa ofere permanent indrumare pentru imbunatatirea legilor, in scopul de a servi nevoile societatii aflate in premanenta schimbare
4. Sa dezvolte intelegerea si respectul legilor, a procesului de justitie si a rolului profesiei de jurist de catre public
5. Sa atinga cele mai inalte standarde de profesionalism, competenta si comportament etic
6. Sa serveasca ca organizatie reprezentativa a profesiei juridice
7. Sa ofere beneficii, programe si servicii care promoveaza dezvoltarea profesionala si imbunataesc calitatea vietii membrilor sai
8. Sa promoveze respectul fata de lege in lume
9. Sa promoveze participarea deplina si egala in profesie a minoritatilor, femeilor si persoaneleor cu disabilitati
10. Sa protejeze si sa imbunatateasca idealurile profesiei juridice ca o chemare si dedicatie pentru serviciul public
11. Sa protejeze independenta profesiilor juridice si a sistemului juridic ca element fundamental pentru o societate libera

In SUA atit instantele cit si autoritatea de reglementare in domeniul concurentei sunt cele care, in numele interesului public, cer organizatiilor profesionale sa renunte la restrictiile legate de practica profesionala si admiterea in profesie. Comisia Europeana recunoaste ca organizarea profesiilor liberale, si in special organizarea juristilor, trebuie modificata esential pentru a respecta regulile privind concurenta. In acest sens, a fost dat publicitatii Raportul privind Competitia in domeniul Serviciilor Profesionale, la data de 9 Februarie 2004. Raportul este o consecinta a Rezolutiei Parlamentului European privind reglementarea pietei serviciilor oferite de profesiile liberale.

Raportul arata ca fara nici o indoiala avocatii si membrii profesiilor liberal sunt niste “agenti economici” in sensul reglementarilor privind concurenta. Mai mult, el extinde aplicarea acestor reglementari si asupra asociatiilor profesionale in care sunt admisi membri cu statut de angajat – deoarece o asociatie profesionala in mod normal si natural este reprezentanta unor membri independenti ai profesiei, angajatii avind calea asocierii in cadrul unui sindicat. Raportul indica raspunderea statului care incurajeaza sau obliga la un comportament anticoncurential. Lista practicilor considerate ca fiind anticoncurentiale este urmatoarea: bariere la intrarea in profesie, fixarea unor tarife, restrictii privind publicitatea si impunerea formelor de exercitare a profesiei.

Un fenomen interesant se petrece insa in zona asociatiilor profesionale ale consilierilor juridici. Legea consilierilor juridici permite acestora, fara nici o posibilitate de interpretare, sa se asocieze liber pentru a forma organizatii profesionale. Prevederile legii se pare ca au nemultumit pe cei care erau la conducerea fostei Asociatii a Consilierilor Juridici, care se astepta sa fie nominalizata intr-un rol de monopol similar cu cel existent in profesia avocatilor. Din pacate, colegii nostrii nu s-au putut adapta la conditiile respectarii dreptului la libera asociere si, contrar trendului global al de-regulizarii profesiilor juridice, incearca sa acrediteze ideea ca sunt singura organizatie (auto)indreptatita sa autorizeze intrarea in profesie. Ceea ce ni se pare insa mai grav este faptul ca anumite aparente pot induce ideea ca autoritatea publica a statului incurajeaza acest comportament. Publicarea in Monitorul Oficial al unui Statut al Consilierilor Juridici care contine prevederi anticoncurentiale si in afara legii poate fi o dovada a acestei sustineri. In temeiul comentariilor facute de Raportul Comisiei Europene mentionat mai sus, credem ca se poate discuta depre raspunderea statului pentru incurajarea unui comportament anticoncurential in domeniul reglementarii profesiei de consilier juridic, si se pot aduce argumente foarte puternice in acest sens in fata Comisiei Europene dupa anul 2007, in cazul in care Romania va deveni membra cu drepturi depline a Uniunii Europene.

La polul opus exista o initiativa care dovedeste ce inseamna forta libertatii de asociere, care lasata sa functioneze, poate da nastere unor proiecte inovatoare si pline de sens. Un grup de consilieri juridici, practicieni in domeniul privat, au pus bazele primei asociatii profesionale din Romania care are o platforma de comunicare si de decizie electronica: Forumul Electronic al Consilierilor Juridici din Romania
[e-F.Cons].

e-Forumul Electronic al Consilierilor Juridici din Romania poate lua in mod statutar decizii prin votul electronic al membrilor sai, dupa o dezbatere care poate dura intre 7 si 30 de zile, in functie de natura subiectului. In plus, nici o actiune sau act al echipei de conducere, inclusiv cele financiare, nu este valabil daca nu este postat electronic pentru a putea fi consultat de orice membru.Un mecanism de reprezentare rezonabil permite si altor asociatii sa devina membri si sa isi exprime votul in functie de forta lor de mobilizare interna.Alegerile pentru functiile de conducere au loc anual si se pot realiza pe cale virtuala. Orice membru al asociatiei isi poate inainta candidatura insotita de un rezumat al proiectelor sale, cu obiective concrete: membrii asociatiei vor evalua interesul lor pentru acel proiect si vor vota sau nu pentru el.

Asociatiile profesionale se bazeaza in mod uzual pe veniturile care provin din cotizatille membrilor sai, conferinte si seminarii care prezinta interes pentru acestia, publicatii, subventii, donatii si investitii. Unii privesc internetul ca o amenintare care ar putea reduce veniturile care provin din conferinte si din publicarea a diverse materiale. Argumentul lor este acela ca daca membrii pot comunica cu usurinta prin internet, nu vor mai avea nevoie de o comunicare directa si de intilniri in care sa discute despre politici si organizare. Conexiunea prin internet costa mai putin decit o deplasare intr-o locatie din tara sau una internationala. In spatele acestor temeri care pot fi indreptatite stau uneori si motive mai putin justificate, cum ar fi controlul fondurilor si al informatiilor. In special modul in care sunt organizate profesiile liberale in Romania favorizeaza asemenea practici, in detrimentul nevoilor profesionale ale membrilor.

Credem ca acest mod de a privi lucrurile este gresit. Faptul ca poate exista comunicare deschisa si instantanee intre membrii unei asociatii imbogateste viata organizatiei, dind posibilitatea oricarui membru sa isi expuna punctul de vedere atunci cind doreste – un lucru imposibil in timpul unei conferinte cu spatiu si timp limitat. Mai mult, presiunea comunicarii face ca membrii sai sa aiba un control direct asupra fondurilor pe care le varsa in conturile asociatiei in interesul lor profesional. Veniturile din publicatii pot creste, daca sunt postate public doar fragmente din lucrarile organizatiei sau rezumate ale lor. E foarte adevarat insa ca o asemenea viziune inseamna implicare, participare, interes si efort personal pentru imbogatirea perspectivelor profesionale. Acesta este ratiunea pentru care e-F.Cons a luat nastere.

Dincolo de posibilitatile nelimitate pe care comunicarea virtuala le deschide, exista si noi provocari ale mediului electronic: uneori documente mai vechi nu sunt reactualizate ori pur si simplu pot exista e-mail-uri care sa “dispara” pe drumul lor catre destinatar. Abordarea lor necesita din partea membrilor rabdare si perseverenta pentru a dezvolta un adevarat spirit al corpului profesional.

Oricare ar fi forma de comunicare in interiorul unei asociatii profesionale, exista citeva principii fundamentale pe care organizatia trebuie sa le urmareasca: stimularea comunicarii intre membrii profesiei dar si a comunicarii intre organizatie si restul lumii; dezvoltarea unor standarde profesionale, politici si metode de acreditare transparente si corecte in conditii egale pentru orice aplicant, fara nici o discriminare; incurajarea dezvoltarii profesionale prin publicarea de reviste, carti, rapoarte si alte documente; recompensarea activitatilor profesionale deosebite prin recunoasteri publice, premii si participarea in comisiile si pozitiile importante ale asociatiei. O asociatie cum este e-F.Cons-ul va profita de comunicarea virtuala directa si imediata pentru a face ca aceste obiective sa devina mai usor de atins intr-un timp mai scurt si cu costuri mai mici. E-F.Cons abordeaza insa si probleme specifice organizarii consilierilor juridici:
proiecte de educatie in domeniul negocierii si medierii, impreuna cu alte organizatii specializate; promovarea unor modificari legislative care sa clarifice chestiunile de importanta pentru practica profesiei:
independenta de opinie; conflictul de interese; privilegiul comunicarilor cu angajatorul; practica multidisciplinara;obligatia instruirii permanente; organizareaprofesionala in raport cu politicile europene privind concurenta.

Un coleg imi spunea cindva ca acest proiect ar fi o incercare de a “zbura pe Luna”, cind noi abia daca avem citeva carute care se tiraie pe un drum de tara prafuit. Raspunsul meu a fost direct: nu vom ajunge niciodata pe Luna daca vom dormi toata viata ascunsi sub coviltirul carutelor, fara vise si proiecte, fara sa vedem macar ca exista o Luna. Pentru unii oameni, Luna e mai aproape decit Canada. O putem privi in fiecare seara. E mai aproape de suflet, intai.

Daca vreti sa aflati mai multe despre e-F.Cons, va astept sa imi scrieti la:
e_fcons@yahoo.co.uk

Dan STOICA, LL.M.
Iasi
12 Septembrie 2004

Referinte:
"Two principles of human association" din culegerea de eseuri "The Principles of Social Order", Lon L. Fuller, Editia Oxford 2001, pg.81 si urm.

The virtual association.(The Role of Professional Associations)
Library Trends; September 22, 1997; Valauskas, Edward J.
http://static.highbeam.com/l/librarytrends/september221997/thevirtualassociationtheroleofprofessionalassociat/

Pentru a cita idei din acest text, folositi urmatoarea formulare:
Dan Stoica, “Despre Rolul Juristului.Partea a treia: Organizatiile profesionale”, text disponibil la lird.blogspot.com

Pentru a citi primele doua parti ale ciclului « Despre rolul juristului », vizitati :http://www.indaco.ro/revista_specialistilor.html

0 Comments:

Post a Comment

<< Home