Sunday, September 19, 2004

Despre cazurile ipotetice in scoala "socratica"si cum sa le faci fata

Cum nu stiu cit timp voi avea saptamina viitoare pentru contributii la acest blog, si nici daca asemenea articole sint interesante in vreun fel pentru un cititor roman(dreptul nu se prea preda in acest fel la noi, poate cu exceptia anumitor seminarii; nu mai putin e vorba de niste obisnuinte in gindire care dupa mintea mea nu ar strica deloc daca le-am gasi mai des la juristii romani,chiar atunci cind sint siliti sa le "dobindeasca " printr-o experienta "indirecta" de genul acesta) imi propun sa traduc mai jos un nou comentariu a lui Solum, despre cazurile ipotetice in dreptul american.


Lexiconul Teoriei Legale : Ipotezele. Introducere.

Cazul Ipotetic (sau "Ipo" pe scurt) este atit de familiar oricarei persoane care a studiat dreptul in Statele Unite incit cineva se poate intreba : “ Poate fi ceva de interes teoretic intr-o ipoteza? Si, in aceiasi ordine de idei “Stim cu toti ce sint ipotezele “....

Prin urmare, scopul acestui posting este o reflectie asupra “ipotezelor” in scopul de a "echipa" studentul in drept care are o inclinatie catre teoria dreptului cu ustensilele necesare pentru a indeplini sarcina de a a gindi riguros si analitic asupra ipotezelor, a ce sint ele, ce rol pot, sau nu pot ele sa indeplineasca , cum le putem construi si cum putem "manevra" gindurile noastre in jurul lor.

Dar ce este un caz ipotetic?

Dicitionarul Merriam-Webster defineste un caz ipotetic “ ca fiind unul care presupune o ipoteza ; conjectural” si ipoteza ca fiind “ o prezumtie sau concesie facuta in numele argumentului” , ori o “prezumtie tentativa facuta in scopul de a deduce sau testa consecintele sale logice sau empirice”, cuvintul derivind din grecescul hypotithenai, “ a pune sub”....

In scolile de drept Americane, cazul ipotetic pur este o variatie contra-factuala a pattern-ului faptelor dintr-un caz real. Ipotezele joaca un rol important in stilul Socratic de predare.

Dar iata mai jos un foarte simplu exemplu. Daca in cazul real este vorba de un contract intre B si A, in care A a acceptat in scris sa ii repare acoperisul casei lui B, si daca A a fost de acord sa ii plateasca lui B $100 in cazul in care nu ar fi in stare sa ii repare acoperisul iar B ar avea de platit $200 altui individ care i-ar putea repara acoperisul, am putea avea ipoteze de genul celor de mai jos:

Ce s-ar intimpla daca contractul ar fi fost oral in loc de unul scris?

Dar daca pretul contractului ar fi fost $300?

Dara daca A era minor la data incheierii contractului?

Dar daca contractul nu ar fi specificat nici un pret?

Dar daca A si-ar fi indeplinit sarcina, dar acoperisul nu ar fi fost reparat cum trebuie?

Si asa mai departe…

Scopul situatiilor ipotetice.

Dar la ce bun folosesc profesorii cazuri ipotetice?

Ele pot servi drept un instrument de explicare a doctrinei legale.

De asemenea ca un instrument de explorare a fundamenteleor morale care inspira regulile legale.

Ori, drept un instrument de explicare a consecintelor regulilor legale.

Studentii devin rapid familiari cu prima din cele trei tipuri de ipoteze. Ei citesc cazul si invata regula de drept. Apoi profesorul le supune atentiei diferite variatii ipotetice ale cazului studiat, pentru a testa cunoasterea regulii de catre student. In mod tipic, ipoteza este urmata de o intrebare de genul” Care ar fi rezultatul, daca?”
Dar educatia legala este legata si de analiza normativa a doctrinei legale, iar ipotezele pot fi folosite in egala masura pentru testarea intuitiilor noastre despre moralitatea dreptului. Asemenea ipoteze se termina frecvent cu : “ Care ar trebui sa fie rezultatul”? Si intrebarea care urmeaza acesteia: “Aceasta este regula, dar credeti voi ca acesta este rezultatul correct?”
In final, educatia legala contemporana(americana-n.n.) incorporeaza o doza sanatoasa de analiza economica. Astfel ca putem adauga informatii legate de preturi la ipoteze iar apoi intreba ce consecinte va produce o regula (norma) daca diferitii actori afectati de actiunea ei sint “rationali” in sens economic.

Dar iata mai jos citeva sfaturi adresate studentilor (la traducerea carora voi lucra,cum am spus, azi doar le enumar)

“Fii atent la ipoteze fiule. Legile te pot prinde in plasa lor, faptele te pot musca”

Ipotezele pot fi distractive, dar multi studenti in drept nu au o prea mare placere in a le dezbate, atunci cind aceasta ii conduce la autocontradictii rezultate in urma dezvoltarii unei serii de ipoteze. Invatind cum sa te feresti in a te contrazice pe tine insuti, poti afla mai apoi ca raminind constant, poti fi indreptat de catre profesor , pas cu pas, catre un raspuns care este consistent cu logica formala , dar nu mai putin absurd din aceasta cauza. Daca adopti un fel de atitudine Zen cu privire la acest proces, vei descoperi ca nu este nimic gresit in a urma profesorul in acest gen de calatorie...Dialogul Socratic nu este un joc, iar profesorii de drept in fapt au nevoie ca studentii sa faca anumite greseli generale comune, in ordine ca anumite concluzii sa fie transmise dealungul acestui proces. Cu toate acestea, exista un numar de reguli care pot fi invatate de un student care doreste sa fie mai efectiv in acest joc al ipotezelor.

Lectia Numarul Unu: Incepe lupta impotriva ipotezei si vei pierde razboiul!

Prima si ea mai importanta lectie despre cazurile ipotetice este aceea ca nu poti ajunge nicaieri impotrivindu-te lor (voi modifica aceasta regula de baza ceva mai incolo-n.a.). Una dintre primele cai pe care studentul le invata in lupta impotriva cazurilor ipotetice este aceea de a rezista “premizelor” lor. Una dintre modalitatile prin care se realizeaza acesta rezistenta este lupta contra faptelor. “Asta nu se poate intimpla” sau “ In lumea reala, asta se intimpla diferit” . Lupta contra faptelor doar intirzie inevitabilul…In cel mai rau caz, esti intrebat acelasi lucru din nou, “OK, dar pentru frumusetea argumentului, asuma faptele astea”… In cel mai bun caz, primesti o alta versiune a aceleiasi ipoteze, care ocoleste obiectiile tale legat de fapte” Deci, ca regula generala, NU te impotrivi faptelor



Lectia Numarul Doi: Fii atent cind o iei pe o Panta Alunecoasa! .....

Fiecare student la drept invata sa recunoasca urmatorul pattern: Profesorul incepe cu un pattern legat de fapte, unde concluzia este evidenta. Apoi, unul dintre fapte variaza in diferite grade. Apoi, pare ca nu mai exista nici un punct logic in care variatia asta s-ar putea opri, astfel ca daca studentul vrea sa fie consistent, este condus catre o concluzie absurda. Avem un contract intre A si B. Este suma de $100 o “consideratie” valida (pentru explicarea termenilor din common law contracts vezi E. Allan Farnsworth, aici . Am glumit, desigur, dar recomandarea mea pentru cei nefamiliari cu acesti termeni este sa inlocuiasca aici consideration cu consimtamintul, desi cele doua nu sint egale) ? Dar $10? $1. 1 cent? Un peppercorn? Jumatate de peppercorn? O 1/100th de peppercorn? Dar un graunte de praf? Sau atomii raspinditi in spatiu cind B spune “sint de accord “? Esti pe o panta alunecoasa si vrei cu disperare sa iesi de pe ea! De regula, realizezi ca esti pe o astfel de panta atunci cind cind esti la inceputul setului de intrebari. Iata mai jos citeva cai de a iesi de pe ea (1) Spune: "Vad ca sintem pe o panta alunecoasa aici” Apoi, continua sa clatoresti pe ea si cind ajungi la fundul ei spune : "Ei bine, vad ca sintem la fundul pantei alunecoase acum …Joci astfel jocul, aratind de asemenea ca esti suficient de intelligent sa intelegi ce se intimpla.
Sau (2) Atunci cind incepi sa simti durerile pe care ti le da cazul ipotetic, spune: “Raspunsul meu este in continuare: Da, dar aici incepem deja sa intram in zona gri…” (Daca vrei sa fii extravagant, spune …”dar incepem aici sa intram in penumbra regulii de drept”…iar atunci cind crezi ca s-a atins un caz cu adevarat dificil spune “ Acum, cred ca sintem cu adevart in zona gri. Este doar o problema de gust ca sa decidem cazul in oricare dintre modurile posibile”Iar atunci cind crezi ca s-a atins fundul pantei alunecoase spune: “ Nu, e clar, raspunsul aici este nu”
Aceasta a doua strategie este inseamna a afirma pur si simplu ca sint o multime de norme legale care cer doar un simplu “Da” sau “ Nu” ca raspuns, in timp ce in lumea reala avem o multime de gradatii(si raspunsuri posibile-n.n.). Ipotezele pantei alunecoase sint in mod simplu mijloacele puse la indemimna profesorului pentru a te face pe tine sa vezi ca acest fenomen exista.


Lectia Numarul Trei: Urmareste Regulile de Drept "Reci" si Faptele care sint "Calde"!

Acesta este unul dintre trucurile favorite ale unui profesor de drept. Ai la indemina un caz in care regula de drept nu este in disputa, fiind stabilita odata pentru totdeauna, si pe urma vii cu fapte care au trasaturi “accidentale", ce fac ca aplicare regulii de drept sa nu fie atractiva din punct de vedere moral. “Bebelusii” care more de foame sint un instrument comun de acest gen. Ar trebui A sa ii plateasca daune lui B daca A ar avea un astfel de “bebelus” care i-ar muri de foame din aceasta cauza? Bineinteles ca nu, iti spui singur, dar faptul ca bebelusul lui A crapa de foame este probabil irelevant din punctul de vedere al intrebarii legale care tocmai ti-a fost pusa, cu toate acestea. Din nou, sint citeva modalitati de a juca acest joc. Mai jos e cea mai simpla: (1) Arata simplu divergenta dintre intuitiile tale morale si cele legale. “ Desi din punct de vedere moral ne repugna sa il punem pe A sa plateasca in aceasta situatie, nu vad cum situatia financiara i-ar putea asigura o aparare legala in acest caz. Sau, iata o alta alternativa; (2) Cauta o categorie legala care se potriveste intuitiilor tale morale. In dreptul penal, problema morala ar putea asigura baza unei aparari intemeiate pe idea de necesitate. In mod evident, aceste doua strategii pot fi combinate astfel:” Ei bine, vorbind din punct de vedere moral, pare repugnant sa il punem pe A sa plateasca, desi nu vad cum nevoile sale financiare i-ar putea asigura o aparare in acest caz. Poate ar trebui sa argumentam in favoarea lui A spunind ca exista o aparare in cazul incalcarii contractului, in situatia existentei unor stari de “necesitate” ale uneia dintre parti.


Lectia Numarul Patru : Cazuri "Usoare", Cazuri "Grele" si Cazuri "Salbatice"


O modalitate de a taia placinta ipotetica este aceea de a o imparti in cazuri care sint usoare, grele si salbatice.

Cazurile usoare inseamna o aplicare directa a normei de drept (regula legala in original, dar fara a face o metafizica a intelesului diferit in romana si engleza juridica a celor doi termeni, consider traducerea prin norma de drept mai sau juridica, daca vreti, sugestiva pentru juristul roman din punctul de vedere a ce vrea sa spuna autorul). Multe cazuri ipotetice sint cazuri usoare. Poti face o greseala si invata ceva despre norma, dar nu se intimpla mai nimic vesel in acest process. Cazurile usoare sint sarea si piperul educatiei legale.

Cazurile grele presupun in schimb o problema legala cu adevarat dificila. Citeodata exista o regula de drept care acopera faptele prevazute in ipoteza cazului, dar citeodata nu exista o asemenea regula. De ce nu, va puteti intreba? Exista multe explicatii, inclusive acelea ca (1) intr-un sistem de common law , exista pur si simplu multe probleme care nu au fost rezolvate niciodata asa numitele—“novel questions”, unde nu avem un precedent sau o regula de drept care sa fie obligatorie; (2) Regulile au citeodata anumite “goluri” , locuri in care dreptul pur si simplu nu este clar pentru ca regula de drept nu a fost formulata cu acest soi de caz in minte; (3) Regulile vin in conflict citeodata unele cu altele, si pina cind conflictul nu va fi rezolvat, rezultatul sau este un “caz dificil”. Atunci cind primiti o ipoteza care care presupune un caz cu adevarat “greu”, sarcina voastra este aceea sa figurati care ar trebui sa fie regula (norma) legala aplicabila in acest caz. Intr-o anumita masura, intregul scop al acestui prim an in scoala de drept este acela de a va inzestra cu instrumentele care sa va faca capabili sa argumentati pentru ambele parti ale unui caz greu de unul singur, fara nici un ajutor din partea profesorului, notelor de curs, tratatelor sau articolelor din revistele de drept. Dar cum puteti face aceasta? Ei bine, teoreticienii dreptului nu sint de acord unii cu altii in privinta celei mai bune metode de urmat, dar in general puteti face intotdeauna trei tipuri de argumente (cu mici adaptari pe care le poate singur, cred ca juristul roman poate intelege ce vrea sa spuna autorul mai jos-n.n)

(1) Argumente de "potrivire". Puteti argumenta in favoarea unei reguli sau a unui rezultat in baza motivului ca aceasta se potriveste cel mai bine cu "peisajul" legal. Argumentele de potrivire sint despre consistenta si coerenta. In mod frecvent, faceti argumente de potrivire in baza unei unor analogii intre regula din situatia A (care este stabilita deja si acceptata de toata lumea) si regula pe care ar trebui sa o obtinem in situatia B (unde dreptul nu este clar).

(2)Argumente de principiu. Pueti argumenta pentru o regula sau un rezultat in baza motivului ca este echitabil, sau ca respecta drepturile partilor. Este echitabil ca Y sa primeasca daune in acest caz, de exemplu, pentru ca Y are un drept moral la integritatea corpului sau.

(3) Argumente de politica publica. Puteti de asemea argumenta pentru o regula sau un rezultat in baza motivului ca acestea ar conduce la consecinte bune. Ce fel de consecinte sint bune? Profunda intrebare! Dar cei mai multi oameni vor cade de acord ca 1) eficienta economica; 2) sanatatea publica; 3) salvarea vietilor omenesti; 4) fericirea oamenilor si absenta suferintei , sint toate bune si ar trebui promovate.

Cazurile grele sint "carnea si cartofii" scolii de drept.

Cazurile salbatice contin pattern-uri de fapte extravagante sau reguli de drept bizarre. Sa presupunem ca pe Marte, regula este acea ca crima pasionala nu este pedepsibila in nici un fel, intrucit sansele de recidiva sint atit de scazute acolo. Sau, sa presupunem ca, orice persoana in virsta de peste 34 de ani este ucisa de un virus misterios; poate atunci cineva in virsta de 32 de ani sa serveasca ca presedinte , daca Constitutia stabileste ca virsta minima pentru un candidat la presedentie 35 de ani? Cazurile salbatice sint adesea construite in asa fel incite le sa serveasca drept “pompe de intuitie”. Aceasta inseamna ca asa zisul caz salbatic este construit astfel incit sa genereze o reactie particulara—o intuitie despre cum cazul ar trebui sa fie tratat. Intotdeauna sa fiti atenti in legatura cu intuitiile generate de cazuri salbatice. Pe de o parte, intuitiile pe care aceste cazuri vi le pompeaza pot fi iluminante—cu alte cuvinte va pot face sa aveti o strafulgerare a unei solutii la care altfel ati avea dificultati sa ajungeti. Pe de alta parte, pompele de intuitie va pot induce lesne in eroare. Aranjamentul cazului salbatic poate fi foarte inteligent sau (accidental) construit special in asa fel incit o trasatura legala sau morala irelevanta sa intre in actiune,pompindu-va intuitia. Atunci cind vi se pun intrebari legate de un caz salbatic, ar trebui sa aratati in mod simplu care este reactia voastra –care este instinctul pe care il aveti in legatura cu cele prezentate. Dar la fel de bine este sa calificati raspunsul vostru astfel:” Raspunsul meu este da, dar acest caz este atit de “salbatic” incit intr-adevar nu sint prea sigur asupra intuitiilor mele”. Cazurile salbatice sint prajiturile scolii de drept.


Sint inca multe alte lucruri de invatat despre cazurile ipotetice (poate intr-un viitor al doilea foileton al Lexiconului Teoriei Dreptului, dar aceste patru lectii ar trebui sa va permita sa incepeti. Luati-va sabia vorpal in miini.

1 Comments:

At 3:16 PM, Blogger Enache Mihaela said...

Am dat accidental de blogul dumneavoastra cautand cu totul altceva. Par hasard sunt si studenta la drept, dar ca sa fiu sincera, nu am avut profesori care sa abordeze o astfel de tehnica pedagogica...din pacate.
Multumim pentru articol...ceva constructiv intr-adevar!

 

Post a Comment

<< Home