Sunday, September 19, 2004

Regatul Academic

Regatul Academic sau despre stiluri in cercetare

Cu mentiunea ca eu as face categoria mai larga decit categoria stilurilor “legitime” introdusa (si tradusa) mai jos, la care as aduaga stilulurile romanesti : plagiator, politician, descurcaret si mandarin (voi incerca o caracterizare a lor daca vor apare comentarii la acest posting )redau mai jos traducerea postingului lui D. Drezner: “The academic kingdom” ca urmare a unui mesaj al lui Volokh, prilejuit de "scandalul" Ogletree.

REGATUL ACADEMIC

Dar iata mai jos primele stiluri care apartin lui Fabio Rojas

In timpul studiilor academice (grad school in orig. nn) am descoperita ca exista doua moduri “legitime” de munca academica, mestesugar si birocrat (opuse plagiatorismului intilnit in Romania). Mestesugarul lucra singur, sau impreuna cu unul sau doi colegi, pentru a scrie cu multa grija articole sau carti. Acesta este abordare “clasica” a domeniului de catre omul de stiinta. Atunci cind te gindesti la munca unui filozof care cugeta la intorsaturile pe care le poate lua fiecare fraza sau la istoricul care citeaza cu atentie documente stravechi, ai in minte munca “mestesugarului”.

Spre marea mea surprindere, am aflat de asemnea ca o groaza de profesori sint "birocrati” : au burse de cercetare, asistenti, si un larg network de co-autori. Acest gen de profesor este mai asemanator cu un arhitect-el schiteaza doar bazele generale ale unui proiect de studiu, dar o armata de ajutoare lucreaza la elaborarea proiectului final.

La inceput am fost oripilat de aceasta descoperire, dar am am realizat mai tirziu ca un anumit tip de cercetare nu se poate face decit in aceasta maniera. Pur si simplu nu poti face o statistica nationala (e vorba de SUA-n.n.) de unul singur. La departamentul de stiinte sociale al Universitatii Chicago (unde am obtinut titlul de doctor) ai parte de o groaza din ambele stiluri. Sociologia (si stintele politice in egala masura) produc un gen de cercetare care cere efortul unor echipe uriase, la fel de bine ca munca de mestesugar de inalta indeminare. Care rezulta intr-o multime de anchete sociale/ experimente , dar si in bine argumentate teorii sociale/politice


Am realizat de asmenea ca profesori cu un mare nume si-au dobindit reputatia lor fiind straluciti mestesugari sau fiind extrem de competenti “antrepenori” academici. Am crescut inchinindu-ma mestesugarului-Ron(ald) Coase este un mare exemplu-nefrecevnte dar stralucite publicatii. Dar acum realizez ca o groaza de nume faimoase produc cantitatea ceruta doar pentru ca se pot baza din greu pe asistenti.

Am fost socat sa aflu ca un profesor de drept a carui munca o respect scrie de fapt doar o mica parte din ceea ce devine mai tirziu opera lui. Adesea el angajeaza straluciti masteranzi sau doctoranzi in drept care sa faca munca cea mai dificila iar mai apoi ansambleaza produsul muncii acestora in mai largul sau manuscris. Este simplu imposibil sa scrii o carte in fiecare an, sa zbori in jurul lumii, sa predai sa dai asistenta in diverse cauze si sa satisfaci in acelasi timp cerintele universitatii tale fara sa ai parte de o groaza de ajutor. Dat fiind acest drum spre succes, nu sint deloc surprins sa vad ca opera devine dezordonata foarte rapid. Cercetatorii cu greu mai au timp sa supravegheze indeaproape fiecare produs pe care il incredinteaza tiparului.Nu chiar toti cercetatorii inalt productivi sint in felul acesta, dar mai multi decit am fi dispusi sa admitem ca opereaza in acest fel.




Si in continuare Drezner : Nu am probleme cu cele doua categorii ale lui Rojas in e-mail-ul sau, decit faptul ca ele omit ale doua stiluri de (aproape) legitima munca academica(opusa plagiarismului), care caracterizeaza de fapt o si mai larga fractiune a profesiei academice—Reciclantul si Importatorul.

Reciclantii sint cercetatorii care vin cu o idee teoretica mare, iar mai apoi incerca sa explice in baza ei fiecare fenomen posibil sub soare. Daca idea este una buna, aceasta intreprindere se poate dovedi un foarte util exercitiu de explicare, asigurind lentile teoretice foarte puternice prin care sa examinam lucrurile neexplicate indestulator pina acum. In economie, cineva ar putea argumenta ca acesta este modalitatea prin care Gary Becker si Joseph Stiglitz au obtinut premiile Nobel.

Bineinteles, problema reciclatorilor este aceea ca uneori idea nu este chiar atit de mare si, dealungul timpului, nu poate explica nici macar domeniile care in mod originar l-au inspirat pe cercetator. Din pacate , acest deznodamint este cel mai probabil pentru reciclatori. Cercetatorul bun se reintoarce atunci la bancul de lucru si incerca sa "intinda" idea originala sau sa vina cu o alta ide noua. Cercetatorii nu chiar atit de buni, ei bine, se agata de teoriile lor dragi pentru intreaga viata, de multe ori publicind aceasi idee mereu si mereu.Chiar daca ideea originala a avut un merit oarecare, cei mai multi cercetatori isi recicleaza ideile dincolo de punctul in care valoarea marginala a acestora este diminuata.

Importatorii sint cercetatorii care se angajeaza in arbitraj intelectual. Ei dezvolta o expertiza aflata dincolo de frontierele disciplinei lor, iar apoi importa idei, paradigme, si instrumente de analiza alese pentru sacrificare din domeniile din afara, pentru a explica fenome din disciplina lor. In cadrul stiintelor politice, de exemplu, cea mai multa cercetare de tipul rational choice a fost importata din economie. Pionierii-- Anthony Downs, Thomas Schelling—erau de altfel economisti.

Pe masura ce specializarea academica creste, importatorii au un scop foarte folositor, asigurind in felul acesta existenta unei difuziuni a cunoasterii intre diversele cimpuri disciplinare. Cu toate acestea, s-ar putea contraargumenta in egala masura ca importatorii nu procedeaza intotdeauna discriminatoriu cu "gusturile lor" , conducind prin activitatea lor la raspindirea unor paradigme dubioase, nefalsificabile, in stiintele sociale si in cele humane.

Si in incheiere : Cititorii sint invitati sa supuna atentiei noastre stilurile de cercetare academica ape care le considera legitimate...(prostituata mediatica,uzatul sau blogger-ul nu se pun la socoteala)

Dar iata comentariile la acest mesaj (si noi categorii) din care redau selectiv:

Dar ce parere aveti depre Cercetatorul Vinator, de tipul Australianului Steve Irwin care alearga de colo, colo amenintind profesori consacrati cu batul sau apucindu-I de picioare si invirtindu-i de citeva ori prin aer? De cite ori ati vazut genul aceasta de spectacol?

Sau despre cel pe care l-am putea numi numit Teocrat? Acest cercetator dezvolta (in mod posibil prin intermediul unui process tip birocratic) un system de credinte care nu numai ca infesteaza orice se intimpla ca el sa cerceteze, dar care il si face sa dea deoparte munca altora. Acesti alti nu sint cercetatori, argumenteaza el, sint pur si simplu "gresiti" in ceea ce fac si trebuie (1) sa studieze mai mult ( 2) nu au studiat sufficient ca sa realizeze ca el are dreptate si/sau (3) au incercat sa ii replice munca dar nu sint destul de dotati pentru a face aceasta….

Din economie….

Gica Contra. Un cercetator care vede un loc de manifestare a intelepciunii conventionale si spune : vom vedea daca asta e adevarat, desenind mai apoi studii care sa dezaprobe aceasta intelepciune sau sa gaseasca o fisura in argumentarea ei. Repetind aceasta la infinit pentru a-si face o cariera, cu diferite alte intelepciuni comune. Paul Krugman vine instantaneu in minte (nu imi pot imagina cum ar putea fi cercetarea sa academica construita altfel decit ca o incercare intentionata de a gasi fisuri in acordul de comert liber) la fel ca si perechea care a scris articolul despre monopsonii si salariul minim.

Empiricul. Cercetatorul ale carui interese sint ghidate de descoperirea seturilor de date bune. El descopera mai intii o sursa de date interesante si se intreaba singur : Ce pot face cu asta?, mai degraba decit sa aiba mai intii o teorie buna si sa caute mai apoi pentru ea un set de date. Multi cercetatori din domeniul Organizatiilor Internationale folosesc aceasta abordare.

Diletantul. Cercetatorul care intra intr-un domeniu, scrie un articol sau doua care rastoarna toate teoriile domeniului respectiv si se muta apoi mai departe, lasind haos si dezordine in urma trecerii lui pe acolo, urmind sa nu mai scrie niciodata despre domeniul respectiv. In mod intentionat sau nu, John Nash a facut aceasta in economie.

Compliatorul. Cercetatorul ale carui cele mai importante contributii sint acelea dedicate scrierii unui manual, care pune domeniul sau intr-un singur loc si la indemina colegilor sai.Adesea aceasta inseamna preluarea unor cecetari dense efectuate de catre colegii sai, si facerea aceastor cercetari imposibil de trasat. Cu 15 editii ale manualului sai mai tirziu, el este citat in mod universal ca unul dintre Marii timpului sau. In Economie, Marshall si Samuelson. Jean Tirole in IO Economics.

Aceste categorii nu sint exclusive-un Diletant poate fi Gica Contra, un Empiric poate fi si Importator. Anumite categorii sint mai raspindite decit altele-a avea mai mult decit citiva compliatori intr-un singur domeniu, e contraproductiv pentru un domeniu, dar cu mai multi empirici la un moment dat aflati la vinoatoare de date are un domeniu, cu atit e mai bine pentru domeniul respectiv.

Si un alt comentariu : ...acuzarea de reciclare este destul de slaba in cazul lui Becker si un absolut nonsens in cel al lui Stiglitz. Stiglitz a dus contributii importante la teoria capitalului si economia cresterii in anii 1970, contributii care nu nimic de a face cu informatia asimatetrica....
Similar, Becker nu a facut doar sa recicleze un singur model. Spre deosebire de hoardele de viitori Beckeri care obisnuiau sa polueze Chicago, el a luat cu adevarat o abrodare proaspata a aproape fiecarei probleme pe care a cercetat-o... .

Inca un comentariu

Tipuri de economisti

Rudi a fost un tip foarte vesel, cu un limbaj englezesc foarte colorat, si un dar aparte pentru intorsaturi ciudate, dar perfecte de fraza. El avea un system de clasificare pentru economisti, in functie de stilul lor de cercetare. Bijutierii erau cercetatorii grijulii si meticulosi-p care Rudi ii admira. Porcii erau genul care sareau pe o problema si tavaleau totul imprejur. Dar aceasta era ok, daca era facuta cu suficienta vigoare si originalitate. Rudi l-a descris pe Larry Summers ca fiind un porc temator-iar acesta era un compliment.

Pe de alta parte, Instalatorii erau economistii care concepeau instrumente intricate fara nici un scop precis in minte. Nu va voi spune pe cine descria el ca fiind instalatori cumpliti , dar el avea dreptate.(din Remembering Rudi de Paul Krugman)

si inca unul...

In timpul petrecut in Academie, cele doua clase pe care le-am notat au fost acelea ale Inovatorilor si a Celor care urmeaza Multimea. Eu insumi as face parte dintr-un al treilea grup, prea mindru sa urmez masa, dar prea limitat ca sa inovez. Numiti-ma un Refugiat Academic.

si

Mi-ar place sa adaug Mercenarul la aceste categorii. Unii asa numiti oameni de stiinta, vor fi autorii unor articole care sprijina afirmatiile lansate de catre sponsorii lor.

In sfirsit

Mai este o specie academica care este prevalenta in scolile inalte de rang secund. Este foarte temuta si ridicata in slavi. Bestia NuMaFaSaGi (Nu Ma Face Sa Gindesc) care a obtinut diplome in domenii foarte inguste si ezoterice, mai degraba intemeiate pe sociopolitica decit pe un teren disciplinar real. Acest gen de bestie domina anumite habitate in stiintele umane, cele sociale si arte. ….Nimic nu distruge acest gen de monstru in afara izolarii sau oferirea unui post de decan in Laputa.

Cam atit deocamdata, astept adaugarile voastre la aceasta taxonomie vesela a lumii academice...

1 Comments:

At 12:25 PM, Blogger dan.stoica said...

Taxonomia e buna la ceva in masura in care putem sa o comparam cu date empirice din teren.Bunaoara, daca vom afla ca aprox. 60% din cadrele didactice au luat macar o data in viata o shpagutza, acolo si ca alti 50% sunt rude de singe, prin alianta sau de botez inseamna ca deja am identificat o problema delicata a sistemului: moralitatea. Si cum fara moralitate nu exista prestigiu, concluzia logica o deduceti singuri. Ceea ce e mai interesant si mai tragic este ca dupa o vreme lipsa de morala devine ea insasi o norma naturala.Asa incit, daca nu esti ruda sau nu primesti cadouri esti exclus din sistem.
Cred ca solutia este crearea unui etalon de caliate competitiv: O facultate NOUA in care profesorii isi reinnoiesc anual contractele in functie de un set de criterii, printre care numarul de lucrari academice, aprecierea studentilor, numarul de seminarii, numarul de premii obtinute de studenti..etc.O facultate in care sa nu existe decit doua sau trei grade didactice; profesori [eventual cu citiva profesori permanenti, care pot ramine in cadrul facultatii pina la o anumita virsta datorita serviciilor deosebite aduse facultatii dupa o munca de 10 ani] si asistenti

 

Post a Comment

<< Home