Cum a fost ingropata Madalina Manole in 5 minute de romarlania sau ce Rusine!!!

[Prins si eu de viltoarea jurnalistica pe care a provocat-o plecarea dintre noi a Madalinei Manole, incerc de ceva timp sa inteleg tot ce s-a petrecut in cauza. Fiind cumva o ancheta in curs, despre care deja mi-am format o opinie, voi publica insa pe rind impresiile mele, pe masura ce alte fapte relevante apar in dosar. Decoamdata insa voi incepe cu concluzia argumentului meu, pe care l-am scris exact o saptamina. Cred ca este inca la fel de actuala ca si atunci.]


In loc de concluzie la toate cele de mai sus.

Este tragic ca Madalina Manole nu mai este printre noi.

Desi din pacate i-am ascultat cind si cind muzica, prins de viltoarea vietii nebunesti a anilor 90, si i-am urmarit destul de vag cariera dupa 89, deci nu ma pot numara printre cei care sint propriu zis fani, ea este din generatia mea. Si de fiecare data sint socat cind cineva din aceasta generatie pleaca atit de devreme si in plina forta creatoare. Cind ceva se intimpla cuiva din generatia mea, ceva mi se intimpla mie. Desi imi place sa cred ca noi, ca generatie, nu lasam pe nimeni in urma pe cimpul de batalie cu viata, ori ne batem toti impreuna ori nu ne batem nici unul, senzatia de care nu pot scapa este ca pe Madalina noi am lasat-o acolo.

Si la fel de tragic ca faptul ca ea nu mai este printre noi mi se par citeva lucruri.

1) Am reusit sa nu o respectam deloc ca om in primele 10 minute dupa disparitia sa.
2) Am mimat o ancheta, am descris la modul cel mai halucinatoriu posibil ultimele sale momente, am deturnat durerea in pseudo-catharsis colectiv si colectie de reclame, am chemat samanii in toata povestea, am delirat colectiv fara nici o urma de respect, durere sau ingaduinta fata de Madalina Manole.
3) Cu exceptia parlamentului, executivului si a curtilor, nu a fost nici o institutie a democratiei si a statului care sa nu se dea macar putin in stamba, alaturi de publicul larg inebunit de samanism. Presa, Biserica si intr-o destul de mare masura “organele de ancheta” si expertii ne-au oferit un spectacol nu doar grotesc ci si infantil.

In mod indurerat, as observa ca asa nu te porti nici cu dusmanii.

Dar Madalina Manole nu ne-a fost nici un dusman. Din cite stiu, daca nu am luat-o si eu razna in tot acest grotesc proces, ea ne-a adus ceva alinare. Ne-a cintat despre iubire si despre lucrurile care conteaza in viata. Ne-a alinat, nu ne-a invrajbit, in momente foarte grele din viata noastra. Ne-a dat ceva, nu ne-a luat ceva, si nu ne-a cerut in schimb nimic pentru ce n-ea dat. A adus, nu a luat in lumea asta.

Si ce a primit in schimb, dupa ce nu a mai fost printre noi?
Totala lipsa de respect, bataie de joc si batjocura?

Nu am fost in stare sa o pretuim ca om nici macar cit sa ii facem o ancheta a mortii decenta, publicind in schimb toate porcariile, urile si invidiile, si esuind mai apoi intr-un spectacol total grotesc in care am implicat tot timpul legatura cu ea cind nu era nici o legatura?

Si toate lucrurile astea ce ne spun noua, despre noi, ca oameni si ca societate?

In mod indurerat as observa ca Madalinei Manole i-a fost dat sa traiasca in lumea asta groteasca si dincolo de limite. A trait si nu a abdicat, a adus si nu a luat, a dat si nu a cerut nimic in schimb. A trait ca un om adevarat, a fost ingropata in 5 minute de o societate sinistra si infernala.

Ma consolez cu gindul ca printre atitia maimutoi citi am vazut in ultimele zile, sint si ceva oameni, de fapt destui oameni, care nu au uitat-o si au iubit-o. Ei au fost patria ei, biserica ei si a lui Hristos, biserica cea vie pe acest pamint. De la ei a primit probabil ce nu i-am putut da toti, desi ea ne-a atins, ca orice om mare si creator, vietile tuturor, fara macar sa o stim, si fara ca ea sa o stie.

Si ma mai consolez cu gindul ca Isus vede, si Le-a vazut pe toate si stie. Si ca acum ea este alturi de El, in imparatia eterna.

Daca pentru ea acesta poate fi o consolare, as mai spune ca sint onorat si mindru ca am fost contemporanul sau, al Madalinei Manole. Sintem cu totii onorati si mindri, cei din aceasta generatie. Ca generatia noastra, din care facea parte nu a uitat-o, si a pretuit-o, chiar si atunci cind nu a spus-o, si ca o pretuieste in continuare. Am suferit impreuna, am trait impreuna, ne-a dat atit de mult, nu vom uita toate acestea.

Madalina Manole traieste cu noi, este si va fi aici in continuare cu noi, cit timp vom fi. Madalina Manole sempre con nostros.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace si in Slava Sa! Amin.