CEDO, sau despre cazurile pe banda ale Romaniei pe art 6 din Conventie

Agentul Guvernamental al Romaniei pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului , pare in sfirsit (e drept, gratie si ingrijorarii la nivelul Consiliului de Ministri) sa fi sesizat nesimtirea autoritatilor locale in aplicarea(mai bine spus neaplicarea) hotaririlor judecatoresti de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor in contextul Legilor de fond funciar 18/1991 si 1/2000 (ma intreb totusi, de ce primarii sau cei care nu se conformeaza nu raspund deloc pentru nesimtire; eventual prin plata daunelor suportate de noi toti la CEDO, de exemplu; sau e nevoie de o lege si pentru asta?) , conform stirii din Ziua, de aici.

Oricum precedentul pentru cazurile repetitive (articolul mentioneaza deja cazurile Sabin Popescu impotriva Romaniei, Tacea impotriva Romaniei, Mihai Iulian Popescu impotriva Romaniei, Dragne impotriva Romaniei, Croitoriu impotriva Romanieieste si inca vreo 20 de aplicatii de acelasi gen pe rol; desi probabil nesimtirea "autoritatilor" romanesti a creat sute sau chiar mii de potentiale copycat-uri de acest gen) a fost deja creat prin cazul Broniowski v Polonia,([GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, § 189), iar CEDO va putea gasi oricind ca impotenta autoritatilor romanesti de a pune la punct un mecanism prin care primarul sa fie obligat sa respecte decizia puterii judecatoresti violeaza drepturile unei clase intregi de indivizi, si, de asemenea, sa oblige statul roman sa corecteze aceasta stare de lucruri.
Bine macar ca Agentul roman s-a trezit in al 12-lea ceas inaintea unei asemenea decizii si a solicitat prefecturilor sa inceteze cu nesimtirea "autoritatilor" din teritoriu.