Cum a fost Madalina Manole ingropata in 5 minute...de presa

Varianta I-Ingroparea prin denaturare, derizoriu si asociere nefondata.

"De mortuis nil nisi bonum dicendum est"

Domn' Popescu recent in Gandul-(vezi era mai bine pe timpul lui ceausescu) are un comentariu misto despre "de ce stateam mai bine toti cu capul pe timpul mamuleului (adica a lui ceasca)", comentariu pe care nu l-am ales intimplator, ci pentru ca este exemplar pentru punctul de mai sus. Evident ca apare si Madalina Manole acolo, misto si sic laolalta cu exhumarea fostului prim-cuplu prezidential al Romaniei Socialiste. Pentru ca opinia domniei sale este o varianta a unui tip de opinii mult mai raspindite in ziarele din ultimele 2 saptamini, imi permit sa ridic o minge la fileu. Don Popescu spune in esenta ca Madalina Manole era iesita de pe afis, indragostita de sine deci prin urmare narcisista si atit de tare inamorata de sine incit nu mai suporta lipsa succesului deci prin urmare s-a sinucis tradindu-si nu doar copilul ci si pe celelalte mame ale Romaniei care desi nu au bani nu se sinucid asa. Nu e verbatim ce zice, e esenta. Acuma dincolo de ineptiile mesajului si

1) nu doar de cele legate de chestiunile factuale pe care omul le intelege invers, dar pina si in povestea pe care eu mi-o aduc aminte despre narcis, ala a cazut in apa admirindu-si frumusetea, nu s-a sinucis, si papa Freud si restul stiau mult mai bine povestile vechi ca sa le dea celor noi alta nuanta.Deci intuiesc ca in psihologia moderna narcisistul nu se sinucide, punct, ci doar le face celorlalti viata mizerabila.Dar cine stie poate ca eu am citit alta carte si alta poveste, si dl Popescu le stie oricum mai bine;

2) (si) dincolo si de apropierea bestiala intre ceasca (sint de acord cu concluzia sa in acea privinta) si Madalina Manole, probabil pe considerentul ca oamenii fiind nimic in viata mortile lor sint egale si oricum nu importa,

ce mi se pare interesant acolo e modul in care ajunge la judecatile morale pe care le face, (dar mai ales, ca nu sint departe de a fi cumva in acord cu el in cazul ceausestilor si diaconescului, desi stiu clar din primul caz ca modalitatea in care face judecatile de valoare e falsa). Premise factuale nefondate (teama de batrinete,lipsa de succes,etc), analogii lipsite de sens (cele cu Narcis sau cu clanul Ceausestilor,etc), si amestecul lucrurilor care nu au nici un sens a fi amestecate pentru obtinerea unor judecati morale dubioase, sint toate pacate nu doar logice, ci si epistemice. Deci intrebarea e ce valoare de adevar poate avea concluzia unuia care stii clar ca ajunge la ea prin metode care nu au nimic de a face cu stabilirea adevarului?

Are vreo valoare asemenea concluzie?

Impresia mea este ca nu, nu are nici o valoare, dar in mod cert, prin metode absolut asemanatoare cu cele folosite de dl. Popescu pentru judecata morala, presa a ajuns la adevarurile pe care ni le-a virit pe caz in cazul Madalina Manole. Si probabil nu numai presa.

Voi reveni asupra subiectului.