"Generatia de afara" de Alex Brie

Nu stiu exact unde a aparut prima oara, dar eu l-am preluat de aici, pentru ca mi s-a parut ca pune degetul pe o rana deschisa si adinca.


"Generatia de afara" de Alex Brie

Sociologii au studiat si identificat generatii: s-au perindat in ultimul secol generatia interbelica; generatia "baby boomers"; generatia hippie; generatia youpie; generatia X; generatia Y.

Parintii nostri au fost generatia de sacrificiu. Ei s-au chinuit cu comunismul pe model chinezesc antedecembrist. Apoi cu tranzitia; cu entuziasmul postdecembrist; cu nesiguranta zilei de maine; cu Caritasul, Bancorexul, FNI-ul. Cu inflatia, cu criza economica. Cu totul si nimic.

Apoi am venit noi. Noi suntem generatia care pleaca. Generatia care a plecat. Generatie de alienati. Noi, care muncim la negru in Irlanda, care cersim in Franta, furam in Spania, spalam vase in Italia, ingrijim de copii in Anglia. Care studiem in America, programam sau facem strip-tease in Canada.

Generatia care pleaca. Dezamagiti de prezent, visam la un viitor in care ne reintoarcem acasa plini de bani, ne luam case, ni le mobilam si dotam cu electrocasnice asa cum am vazut afara.

Generatia care se straduieste sa puna un ban deoparte. Care vorbeste cu parintii prin telefoanele VoIP cu cartele cu cod. Care scrie mailuri prietenilor, vorbeste prin messenger cu fostele iubiri din tara, care tine bloguri si face poze.

Orice numai sa nu ne instrainam. Nu vrem sa fim francezi, italieni sau spanioli. Le vorbim limba de nevoie. Injuram, iubim, plangem in romaneste. Suntem romani, chiar daca nu stam ore intregi la coada ca sa votam. Suntem romani atunci cand intram pe forumuri de discutii si criticam ultimele hituri O-Zone.

Atunci cand ne intoarcem acasa de sarbatori si dam de baut prietenilor. Cand salivam la amintirea sarmalutelor de acasa, a muraturilor de iarna cum nu gasesti aici, a palincii, slaninei afumate, tobei, caltabosului, mamaligii.

Suntem generatia plecata pe afara. Un roman din sapte. Cu nimic deosebiti, schimbati totusi cu desavarsire. Ingrijorati de destinul tarii, dar usurati totodata la gandul ca, din fericire, nu e neaparat si al nostru.

O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata.

La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet. O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna.