Chiar avem nevoie de 110 supremos?-II

Cum am primit un comentariu interesant la cele de mai jos, imi permit sa il adaug la posting, pe care il mut momentan in prim plan...

Citesc articolasul asta, in special paragraful de mai jos:

"Oricit as lucra, tot in van se cheama ca este, pentru ca si presedintele are un salariu la jumatate fata de cel al unui judecator de la Curtea Suprema; ginditi-va ca avem 110 judecatori la Inalta Curte de Casatie si Justitie, oameni cu rang de ministru. De curind a iesit un chestor de politie la pensie si avea pensia mai mare decit indemnizatia presedintelui in functie. E o problema care ne roade, pentru ca la sfirsit de luna te uiti pe card si vezi ca nu poti sa faci nici un credit la o banca”, incheie supraveghetorul de legi cu un salariu de 21 de milioane net, adica mai putin decit secretara unui general"

si nu ma pot opri sa nu ma gindesc:

...Chiar avem nevoie de 110 oameni la iccj (9 oameni in Statele Unite fac si controlul pe care il exercita iccj la noi, si pe cel care la noi il face cc, iar aia au nevoie de 9 oameni, prin urmare, la o populatie de 300 milioane…in timp ce noi avem 110 la iccj plus 9 la cc la circa 21 milioane. E drept ca americanii au alt design al Curtii Supreme decit il avem noi la iccj, cu totul altul…)?

Admitind insa ca avem nevoie de 110 oameni, sau chiar mai multi, dupa cum tipa un distins jude de acolo, "mahar"olecuta si la csm (cu juma de norma, ca mai toata lumea acolo, si salariu intreg pentru norma jumate, c-asai in tenis si in magistratura romana) avem noi cu o prea mare uniformitate a deciziilor cu 110 oameni (in conditiile in care totusi iti mai poti alege ce cazuri judeci la inalta curte)? Avem noi prea multa "demnitate"a celei de-a treia putere in stat, reprezentata la cel mai inalt virf de 110 "supremos"? Avem macar publicate pe site-ul curtii toate (absolut toate) deciziile "supremos", asa cum se intimpla cu alte curti, chiar mai "prapadite", din alte locuri? Avem noi vreum activism judiciar, for "the people" la cei 110 contramajoritari? Mai putine cazuri ajunse la cedo, din cauza ca iccj a indreptat cu strasnicie erorile instantelor inferioare in materie de interpretare a cedo? Avem backloguri rezolvate prin eforturi supraomenesti si excelent case management(ori rezolvate din burta, prin eliminarea accesului obligatoriu la acea instanta....lucru posibil, de altfel, si nu chiar atit de blamabil, daca case mangagementul ar deveni briliant, ceea ce nu e inca "situatiunea").

Ori nu avem nimic din toate astea, ci mai degraba pe unii care au sustinut (laolalta cu cei de la iccj care si-au insusit punctul lor de vedere) ca "omul in roba" devine superproductiv dupa 75-80 de ani (as spune cumva "normal",din moment ce e cu juma' de norma si salariu intreg pe oriunde poate fi, iar lucrarile sint facute oricum de "clerki" si el nu trebuie sa isi bata capul)....dupa ce, "stramosii" lor, in anul calendaristic 1995-1996, schimbindu-si optica in acelasi caz de la un termen la altul dupa cum sunau tezele din aprilie ale bunicutei, au incalcat direct cedo procopsindu-ne cu o serie de cazuri repetitive la cedo pe protocolul 1.1 din care inca nu ne revenim?

Si atunci, chiar isi "permite" o tarisoara precum Romania luxul unei inalte curti cu 110+ membri? "Merita" luxul acesta?

Astept parerile voastre.

Si iata comentariul intersant pe care l-am mentionat la inceput(ii multumesc Cristinei pentru el)...

Cita vreme sistemul gradelor de jurisdictie e structurat asa cum e, avem nevoie de chiar mai mult de 110 magnifici la ICCJ. Cita vreme aproape tot ce judeca tribunalele in fond ajunge la ICCJ in recurs, e evident ca 110 sint prea putini !

Pe jumatate serios, pe jumatate gluma, dar problema depaseste atit chestiunile numerice, cit si pe cele de calitate. Repet, raportat la ceea ce pleaca in toate materiile din tribunale ma mir ca ICCJ nu crapa la doar 110 judecatori.

Principala cauza a existentei unei instante supreme cu atitia judecatori e sistemul gradelor de jurisdictie, care a tot fost tavalit si rostogolit incolo si incoace ani de zile, fara a se reusi nimic coerent, ba chiar modificarile in materie au fost unul dintre cele mai mari generatoare de haos, aplicare neunitara a legii si imprevizibilitate in materie procedurala.

Daca mai tineti minte, acum citiva ani, intr-una din nenumaratele modificari ale c.pr.civ., in cadrul « reformei » stanoaie a mult incercatului cod, se introducea unui fel de « filtru », legat de admisibilitatea in principiu a recursului, insa cum asta venea deodata cu ideea schizofrenica de a duce toate recursurile la ICCJ, tot esafodajul a picat deodata, iar recursurile la aproape tot ce fac tribunalele in fond ajung in continuare, la gramada, la ICCJ, motiv pentru care 110 judecatori continua a fi prea putini.

Consecinte directe : sedinte de 70-80-100 de cauze, decizii revoltatoare, lemnoase, seci, intr-un limbaj chinuit, in care te izbeste izul de diletantism, de cintat dupa ureche, de « tambal », alfabetismul juridic si care desfiinteaza in doua fraze munca judecatorilor de la fond si apel, superficialitate, hotariri motivate dupa luni de zile (apropos de motivari, daca ati citit Buletinul Casatiei, ati observat precis limbajul, de data asta fluent si elaborat, precum si calitatea motivarilor, precum si faptul ca sintezele spetelor cuprinse in Buletin au fost realizate de magistratii asistenti…).

Cum poate studia un judecator al ICCJ care vine din alta localitate (sint destui care nu stau in Bucuresti) o sedinta de 100 de recursuri, cind eu stiu ca sint judecatori care merg la instanta 3 zile din 5 lucratoare, in saptamina in care sint programati in sedinta ?

Pe de alta parte, cei mai multi dintre cei 110 sint nu prea multi, ci de prisos, avind in vedere, pentru cea mai mare parte dintre ei, de unde vin, cum vin, selectarea lor, pendulind intre ocult si dubios, servilismul de care au dat dovada cei care erau acolo cind au dat celebra Decizie I (parca asa o chema), convingerea lor ca sint infailibili si ca pot face orice, doar sint ultima instanta…
A auzit cineva de vreo forma de perfectionare profesionala a magistratilor ICCJ ? sau d-lor sint gata perfecti si nu trebuie sa se mai osteneasca ? ori s-or pregati undeva intr-o oculta paralela cu sistemul de perfectionare a restului lumii ? ca din toate seminariile la care am fost, o singura data ne-am bucurat de prezenta unei doamne de la ICCJ, grabita si aferata tare…Oricum, din toate punctele de vedere, ICCJ pare un sistem paralel cu justitia "obisnuita"...
Multi, putini, aproape ca nu conteaza, ICCJ trebuie regindita radical, fiindca in conditiile date orice discutie e sterila, inclusiv revolta mea....

Sincer, sa fiu, in urma acestui mesaj am reevaluat premisa mea initiala (instanta suprema "alege" ceea ce judeca), pe care am acceptat-o de altfel destul de usor, fara a mai verifica miriadele de modificari legislative [aiuritoare chestiunea "admisibiliatii in principiu", care de fapt inseamna ca regula e admisibilitatea si exceptia e neadmisibilitatea, in loc sa fie taman invers....aiuritoare si taxonomiile prin care legiuitorul tot restringe sfera apelului extinzind-o pe cea a recursului--in mod normal dosarul parcurge doua trepte de jurisdictie, fond, apel...(nu fond, uneori apel, alteori recurs, alteori fond, apel, recurs...recursul fiind o cale "exceptionala" )...exceptional 3.....ma rog aiuritor e totul....s-a "modificat" mult si prost in Romania]. Ma rog, totul fiind atit de aiuritor, ar fi "firesc" sa avem nevoie si de 1100 supremos, nu doar de 110 ca acum. Doar in Romania nu stie dreapta ce face stinga, totul se "schimba"permanent, nu exista nici o "regula" iar "roata" se reiinventeaza cu fiecare speta,nu?

Astept in continuare comentariile voastre.