prima cerere de hot preliminara intemeiata pe art 234 Tratatul UE

Imi face o deosebita placere sa prezint mai jos prima cerere he preliminary ruling inainta de o curte romaneasca CJCE. Intrucit nu am avut acceptul direct al judecatorului care a formulat aceasta cerere, am inlocuit citeva date de identificare din cuprinsul cererii. Nu mai putin insa, am considerat publicarea acestei cereri, chiar intr-o forma usor trunchiata, un lucru absolut necesar, avind in vedere calitatea ei, si necesitatea altor judecatori (ori auxiliari ai justitiei) pentru asemenea modele de calitate, in activitatea lor. Bineinteles, odata ce CJCE va emite acel preliminary ruling, datele vor deveni publice, iar noi vom aduce elogiul nostru autorului cererii respective. Acestea fiind spuse,iata mai jos cererea.


R O M Â N I A
TRIBUNALUL T.



CERERE DE HOTĂRÂRE PRELIMINARĂ ÎNTEMEIATĂ
PE DISPOZIŢIILE ARTICOLULUI 234 DIN TRATATUL DE
ÎNFIINŢARE A COMUNITĂŢII EUROPENE





Tribunalul T, DIN OFICIU, în temeiul art.234 alin.2 din Tratatul de Înfiinţare a Comunităţii Europene, solicită

CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢII EUROPENE


A se răspunde la următoarele întrebări preliminare privind interpretarea art.18 din Tratatul de Înfiinţare a Comunităţii Europene şi a art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrilor familiilor acestora; o decizie în acest sens este utilă soluţionării cauzei interne ce face obiectul dosarului xxx/xxx/200x aflat pe rolul Tribunalului T:


1.Articolul 18 din Tratatul de Înfiinţare a Comunităţii Europene(versiunea consolidată a Tratatului de Înfiinţare a Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial C 325 din 24.12.2002) trebuie interpretat în sensul că se opune împiedicării de legislaţia României (prin art.38 şi 39 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate) a exercitării dreptului la libera circulaţie a persoanelor ?


2.a).Dispoziţiile articolelor 38 şi 39 din Legea nr.248/20058legislaţia naţională) ce împiedică o persoană (cetăţean român şi în prezent cetăţean al Uniunii) să circule liber într-un alt stat(în speţă membru al Uniunii Europene) constituie obstacol în calea liberei circulaţii a persoanelor, libertate consacrată de Tratat în art.18 ?
b).un stat membru al Uniunii Europene (în speţă România) poate dispune limitarea exercitării liberei circulaţii a cetăţenilor pe teritoriul altui stat membru?


3. a) Termenul de „şedere ilegală” din dispoziţia naţională- Hotărârea Guvernului 825/2005 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României pe de o parte, şi Guvernele Regatului Belgiei, Marele Ducat de Luxemburg şi Regatul Ţărilor de Jos, pe de altă parte, privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală (în temeiul căreia s-a dispus readmisia pârâtului aflat în situaţia de „şedere ilegală”) se circumscrie motivului de „ordine publică” sau „siguranţă publică” reglementat de dispoziţia art.27 a Directivei 2004/38/CE, pentru a se putea dispune restrângerea libertăţii de circulaţie a unei astfel de persoane?
b). În situaţia în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, dispoziţiile articolului 27 a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, trebuie interpretate în sensul că statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii pentru motive „de ordine publică” şi „siguranţă publică” în mod automat, fără a se analiza „conduita” persoanei în cauză ?

Obiectul litigiului. Fapte relevante.

1. TRIBUNALUL T. a fost sesizat, ca instanţă de fond, prin acţiune civilă în justiţie, promovată în primă instanţă la data de 11.01.xxxx de reclamanta Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a numitului AB, domiciliat în comuna Z, sat W, judeţul Y pe o perioadă de până la 3 ani.
2. Se motivează în cererea de chemare în judecată că la data de 26.11.2006 pârâtul AB a fost returnat din WONDERLANDIA, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Hotărârea Guvernului României NNN/AA (publicat în Monitorul Oficial NNN din ZZ.LL.200x), astfel că ar fi incidente dispoziţiile articolelor 38 şi 39 din Legea nr.248/20.07.2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, solicitându-se astfel restrângerea exercitării acestui drept la liberă circulaţie pentru pârâtul J G pentru o perioadă de până la 3 ani în privinţa statului de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana respectivă.
3. S-au ataşat la dosarul cauzei: „declaraţia” şi „talonul” completate de AB la data de ZZ.LL.AAAA, prin care a precizat că „a ieşit din România pentru a merge în WONDERLANDIA la data de ZZ.LL.AAAA, a fost descoperit la ZZ.LL.AAAA de autorităţile belgiene, fiind returnat din WONDERLANDIA pentru „şedere ilegală” la data de ZZ.LL.AAAA; copia paşaportului pârâtului unde sunt consemnate ştampilele de ieşire din România la ZZ.LL.AAAA şi de intrare(în urma returnării la ZZ.LL.AAAA).
4. Asupra situaţiei de fapt, tribunalul constată că pârâtul a fost „returnat” de autorităţile belgiene după o perioadă de şedere în WONDERLANDIA, iar reclamanta solicită la data de ZZ.LL.AAAA, în baza acestei situaţii de fapt, ca la această dată(după intrarea în vigoare a Tratatului CE) să se dispună restrângerea dreptului la libera circulaţie pentru pârâtul AB, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnat, respectiv WONDERLANDIA. Reclamanta Ministerul Administraţiei şi Internelor- Direcţia Generală de Paşapoarte nu a motivat în ce a constat „şederea ilegală” a pârâtului, şi nici nu se face vreo menţiune în nici un act depus de aceasta cu privire la această şedere a pârâtului.


Reproducerea dispoziţiilor naţionale susceptibile a fi aplicabile
şi identificarea jurisprudenţei relevante în speţa supusă judecăţii


5.Legea naţională aplicabilă în cauză este Legea 248/20.07.2005 (actualizată) privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial 682 din 29.07.2005, modificată prin Ordonanţa nr.5 din 19.01.2006, publicată în Monitorul Oficial 71 din 26.01.2006.

Art.3 din această lege dispune:
(1).”Limitarea exercitării dreptului cetăţenilor români la libera circulaţie în străinătate se poate face numai temporar, în cazurile şi în condiţiile prevăzute în prezenta lege, şi constă în suspendarea sau, după caz, restrângerea exercitării acestui drept”.
…..
(3).”Restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate reprezintă interdicţia temporară de a călători în anumite state, dispusă de autorităţile competente române, în condiţiile prezentei legi”.

Art.38 din această lege prevede:

„Restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel, mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a). cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat,
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau care ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României, sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat”.

Art.39 din aceeaşi lege dispune:

„În situaţia prevăzută la art.38 lit.a măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate de către Tribunalul Bucureşti”.

6. O altă dispoziţie naţională susceptibilă a fi aplicabilă în cauză o constituie Hotărârea Guvernului 825 din 17.10.1995 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Guvernele Regatului Belgiei, Marelui Ducat de Luxemburg şi Regatului Ţărilor de Jos, pe de altă parte privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală(publicată în Monitorul Oficial nr.241 din 20.10.1995.

Articolul 1 al acestui Acord prevede:

„Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al Luxemburgului sau al Ţărilor de Jos şi fără formalităţi, a oricărei persoane care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, Luxemburgului sau ţărilor de Jos, în măsura în care s-a stabilit sau este prezumat că aceasta are cetăţenia română”.

7. Jurisprudenţa relevantă în speţa supusă judecăţii a fost constantă în sensul admiterii acestor cereri, având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate , pe o perioadă de până la 3 ani, motivându-se măsurile dispuse prin aplicarea dispoziţiilor art.38 şi 39 din Legea nr.248/2005, în acest sens exemplificăm hotărârile: sentinţele civile xxxx/200x, yyyy/200x, zzzz/200x, wwww/200x, aaaa/200x, vvvv/200x ale Tribunalului D (nepublicate).


Dispoziţiile comunitare relevante în speţa supusă judecăţii


8. Considerăm că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile articolului 18 din Tratatul de Înfiinţare a Comunităţii Europene, conform căruia:

„ Fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre, fiind supus limitărilor şi condiţiilor prevăzute de acest tratat şi de măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia”.

9. De asemenea, considerăm aplicabile dispoziţiile articolului 27 din Directiva 2004/38/ CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, conform cărora:

(1)„ Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice”.

(2)”Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală”.


Motivele ce au determinat instanţa naţională să pună problema interpretării dispoziţiilor Tratatului şi Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pentru cetăţenii Uniunii şi legătura dintre dispoziţiile comunitare şi cele naţionale aplicabile.


10. Dat fiind faptul că responsabilitatea aplicării dreptului comunitar revine, judecătorilor naţionali, (care sunt judecători „comunitari de drept comun”), am considerat că este necesar a se răspunde la prezentele întrebări, de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, deoarece, dispoziţiile naţionale (art.38 şi 39 din Legea nr.248/2005) ce prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate par a constitui o îngrădire a dreptului la libera circulaţie a persoanelor, şi implicit o încălcare a prevederilor Tratatului privind această libertate.

11. Norma naţională intrând în conflict cu norma comunitară şi anume cu articolul 18 din Tratatul de Înfiinţare a Comunităţii Europene, apare util a adresa (prin această formulă „de colaborare”) întrebările către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, pentru interpretarea dispoziţiilor articolului 18 din Tratat şi a art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru ca pe baza acestei interpretări, să se poată continua judecarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului T, adoptând o soluţie care să corespundă răspunsului primit de la Curte.

12. Dispoziţia Tratatului CE (ce constituie legislaţia primară) consacră libertatea de circulaţie a persoanelor drept una din libertăţile ce stau la baza creării pieţei interne reglementate de articolul 3 din Tratat, caracterizată prin „limitarea între statele membre a obstacolelor în calea circulaţiei libere a persoanei, a mărfurilor, a serviciilor şi de capital”, în timp ce legislaţia naţională, prin reglementarea soluţiei de restrângere a dreptului la libera circulaţie pare a fi un obstacol în calea exercitării liberei circulaţii a persoanelor.

Argumentele pertinente ale părţilor

13. În privinţa acestor argumente, nu le putem prezenta, deoarece reclamanta Ministerul Administraţiei şi Internelor- Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat în baza dispoziţiilor articolului 242 Cod procedură civilă ca „judecarea cauzei să se facă în lipsa sa”,(ceea ce este permis de legislaţia naţională) nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, şi nici nu a răspuns solicitării instanţei de a-şi prezenta punctul de vedere relativ la incidenţa dispoziţiilor art.18 din Tratatul CE şi 27 din Directiva sus menţionată, şi de a propune eventuale întrebări preliminare ce ar putea fi adresate CEJ pentru interpretarea acestor dispoziţii.
Pârâtul AB, prezent în instanţă a precizat că lasă la aprecierea instanţei problemele interpretării textelor sus menţionate şi a modului de formulare a întrebărilor preliminare pe care TRIBUNALUL T consideră necesar a le adresa din oficiu.


Opinia instanţei naţionale privitoare la interpretarea dispoziţiilor art.18 din Tratatul CE şi a art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pentru cetăţenii Uniunii


14. Deşi, iniţial, prin Tratatul de la Roma, libertatea de circulaţie a persoanelor nu a fost proiectată ca un drept al cetăţenilor statelor membre de a se deplasa oriunde în Comunitate în orice scop, treptat ea a evoluat în contextul creării pieţei interne, alături de celelalte libertăţi. Prin Tratatul de la Maastricht s-a stabilit cetăţenia Uniunii Europene pentru fiecare persoană având cetăţenia unui stat membru.

15. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat „cetăţenia europeană este destinată să fie statutul fundamental al cetăţenilor statelor membre permiţând celor ce se află în aceleaşi situaţii să se bucure de egalitate de tratament în faţa legii, indiferent de cetăţenie, cu excepţia anumitor situaţii special prevăzute”.

16. Ca răspuns la prima întrebare TRIBUNALUL T consideră că dispoziţiile articolului 18 din Tratatul CE ar trebui interpretat în sensul că se opun împiedicării de către legislaţia unui stat membru (în speţă Legea 248/2005 din legislaţia României) exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români(şi ai Uniunii de la 1.01.2007, dispoziţiile Tratatului ce constituie legislaţia primară a dreptului comunitar având efect direct în ordinea juridică naţională, având forţă juridică supremă de la 1.01.2007, dată la care România a devenit membră a Uniunii Europene).

17. Cu privire la a doua întrebare, Tribunalul consideră că dispoziţiile articolelor 38 şi 39 din Legea 248/2005, ce permite restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie pe o perioadă de până la 3 ani, constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a persoanelor, Tratatul CE permiţând introducerea de restrângeri ale dreptului la liberă circulaţie şi şedere liberă doar pentru motive „de ordine publică”, „siguranţă publică” şi „sănătate publică”.

18. Relativ la a treia întrebare, considerăm că termenul de „şedere ilegală” din dispoziţia naţională Hotărârea Guvernului 825/2005 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României pe de o parte, şi Guvernele Regatului Belgiei, Marele Ducat de Luxemburg şi Regatul Ţărilor de Jos, pe de altă parte, privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, nu poate constitui în sine un motiv de „ordine publică” sau „siguranţă publică” ce ar putea conduce la restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie şi şedere liberă, şi chiar dacă ar putea fi considerat un astfel de motiv, nu poate conduce automat la restrângerea acestui drept.

19. Dispoziţiile art.27 a Directivei 2004/38/ CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora ar trebui interpretate în sensul că statele membre nu pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii pentru motivele de „ordine publică” şi „siguranţă publică” în mod automat, şi fără a se analiza conduita persoanei în cauză. Măsurile luate din motive de trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să aibă în vedere conduita persoanei în cauză. Această conduită trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental a societăţii. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.

20. Date fiind circumstanţele cauzei, şi anume necesitatea ca persoana în cauză să aibă posibilitatea să-şi exercite dreptul la libera circulaţie sau să cunoască cât mai repede dacă se impune restrângerea exercitării acestui drept, având în vedere şi procedura urgentă prevăzută de procedura internă, Legea 248/2005 care prevede în articolul 39 alin.(3) că instanţa trebuie să se pronunţe asupra cererii de restrângere în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităţii competente( deci, de la data înregistrării cererii la instanţă 11.01.2007), vă rugăm dacă este posibil a se răspunde la întrebările solicitate în regim de urgenţă.





ZZ/LL/AAAA JUDECĂTOR DR. YZ