Cit de mult acces exista la deciziile pronuntate de curti in Romania,si cit de mult acces ar trebui sa existe?

Tacerea partiala a mea pe acest blog din ultima vreme se datoreaza in parte si muncii de "cartita" pe care o fac intr-un caz de acest tip.

Recent insa am avut un schimb de mesaje interesant pe un forum,cu citiva colegi, plecind de la o constatare a ziarului Ziua in care se afirma ca:" Instantele de judecata si parchetele - cu mici exceptii - nu sunt informatizate si nici nu sunt conectate la Internet. In Bucuresti numai Inalta Curte si Tribunalul Bucuresti au adresa de site, unde se pot consulta on-line listele de judecata, asa cum prevad standardele europene. La nici o instanta din tara (exceptie - Tribunalul Arges) nu se poate citi vreo sentinta pe Internet, asa cum cer normele UE, pentru a se asigura transparenta si evitarea aglomeratiilor din arhive", despre necesitatea, ori lipsa de necesitate a publicarii deciziilor judecatoresti pe web site-urile curtilor (aceasta suna oricum futurist pentru Romania, unde, la cunostiinta mea, doar Curtea Constitutionala isi publica deciziile de admitere, si un index destul de complet al tuturor deciziilor publicate, ...si doar curtea din Pitesti are un site cu adevarat modern,in care isi publica o mare parte din jurisprudenta,dar oricum, subiectul tot merita o discutie...)

Personal pledam pentru publicarea a cit mai multor decizii (de ce nu integralitatea acestora) ale curtilor, pe website-urile acestora, eventual cu acces limitat la magistrati si la auxiliarii justitiei (ma gindesc in primul rind la avocati, dar si la consilieri). Sistemul nu e chiar atit de complicat pe cit pare, si, desi probabil ca are costuri destul de ridicate, este practicat cel putin la nivelul curtilor federale din Statele Unite, care in baza unei parole, numar special atribuit unui avocat, da acces nu doar la toate dosarele curtilor respective (ori a celor in care avocatul este inregistrat) dar si la toate documentele depuse la curte.

Experimentind acest sistem pot spune ca este de un ajutor extraordinar in munca de "cirtita" pe care o ai de facut pentru prezentarea unor teorii legale ale cazului tau, respectiv pentru pregatirea depozitiei martorilor, respectiv al cererilor de producere documente si dovezi pe care le faci.

Argumentul contrar ar fi acela ca : ....in UE putine tari publica hotararile pe internet, publicarea acestora ar fi excesiva. Publicarea in ziar sau pe anumite siteuri ar trebui sa existe doar ca sanctiune complementara in cadrul anumitor tipuri de procese. Ar fi dezirabile sa se realizeze:
-publicarea in mod sistematizat, chiar a tuturor hotararilor, ca jurisprudenta a instantei (fara indicare nr dosar, nr sentinta si date parti)
-publicarea doar a listelor de sedinta pe internet (este deja, in parte, in portalul instantelor) si eventual a solutiilor pe scurt (admite-respinge etc fara date parti)
-existenta unor terminale in holul instantei unde partile sa poata cauta in Ecris chiar dupa nume, nr dosar si unde sa poata vizualiza, cel putin dispozitivul, integral
-existenta posibilitatii de acces deplin (read-only dar la toate documentele) in Ecris pt utilizatori autentificati (eventual prin intermediul unui soft intermediar sau site scurizat) cu inregistrarea tututuror accesarilor si eventual posibilitatea de a considera respectiva accesare "comunicare"
- (fara legatura cu publicitatea) existenta posibilitatii pentru judecatori de a accesa Ecris si de la distanta, de acasa de exemplu(consider ca nu se vrea acest lucru din aceeasi fuga de responsabilitate a multor informaticieni) .

Oricum, ar trebui stabilit un echilibru intre publicitatea sedintei si respectarea vietii private a partilor si a datelor personale ale acestora. Mai ales in procesele civile greu se poate justifica un interes public si consider excesive afirmatiile unora ca din momentul in care au venit la instanta partile au renuntat la protectia vietii private.


Ca sa pun o concluzie la cele de mai sus, accesul la datele integrale doar pe baza de inregistrare, si doar a magistratilor si auxiliarilor justitiei, ar reduce din coltii argumentului privitor la protectia datelor personale.
De altfel sint de parere ca interesul aflarii "adevarului" de catre cei care practica justitia prevaleaza in fata celui legat de protectia datelor, mai ales ca pot atasa usor o obligatie de confidentialitate (nu folosesc datele la care am acces decit pentru pregatirea unui proces) si sanctiuni pentru cei care nu ar respecta confidentialitatea acestor date.

Alte pareri?

Update: Bogdan are un comentariu interesant pe care il aduc in prim plan mai jos, for "the cultural learnings for make benefits the glorious ..." cei care nu stiu cum sa acceseze comentariile:

Ce scrii tu ma atinge pe mine unde ma doare !Adevarul este ca lipsa deciziilor romanesti de pe esafodul public aduce un dezavantaj imens tuturor justitiabililor. Situatia actuala ce permite practic doar judecatorilor si cercetatorilor sa aiba acces la decizii este una care de fapt te impredica pe tine ca avocat, jurist sau persoana cu internes pentru un domeniu sa ai acces la decizii si sa scrii critic despre ele. Rezultatul :
- solutii din cele mai diverse date de aceeasi instanta
- avocati care "stau" pe informatii- altii care re-creaza drept
- cei ce vor sa scrie se pot inspira numai de culegerile de jurisprudenta "selectate" tot de judecatori...
My case rests

Cum in general opiniile(deciziile) nepublicate le depasesc cu mult ca numar pe cele publicate, chiar acolo unde jurisprudenta este considerata izvor de drept cred ca ar fi interesant de vazut si acest ghid pentru argumente suplimentare in sprijinul publicarii (tuturor) deciziilor(opiniilor), chiar daca accesul la acestea ar fi cumva restrins la cercul profesionistilor dreptului.

Alte pareri?