Moartea domnului Lazarescu

Ieri am reusit sa vad si eu filmul lui Cristi Puiu, in varianta scoasa pe piata de Tartan(subtitrari in engleza, interviu de 40 de minute cu regizorul,etc). Sincer sa fiu, la fel ca Puiu si spre deosebire de unii recenzori entuziasti ai filmului din lumea anglo-saxona, eu am vazut mai putin comedia neagra a filmului, si mai mult tragedia si absurdul conditiei umane. In plus, cred ca Puiu & echipa de actori a reusit sa redea excelent o problema "societala" (la nivel de societate) de adincime, pe care cred ca o avem in Romania-toata lumea romaneasca, suferinda de un narcisism absolut si completa indiferenta fata de sine si ceilalti, este pregatita sa judece moralizator pe unul sau pe altul, dar nu e pregatita deloc sa dea vreun ajutor cuiva.... Sigur, filmul surprinde excelent problema in lumea medicala romaneasca (singura persoana umana din film este asistenta de la salvare) unde lucruri banale care trebuie facute doar pentru ca a le face inseamna a fi profesionist (consultul pacientului, analizele,internarea) nu se fac deloc (in schimb toti membrii personalului medico-sanitar ce refuza sa faca ceea ce profesiunea lor ii obliga sa faca, tin incontinuu tot felul de discursuri moralizatoare bietului domn Lazarescu, pentru a-si justifica probabil lor insile refuzul), sau daca se fac, se fac precum favoruri absolute (memorabile schimburile de replici intre doctori, doctori si asistente, personal ambulanta si doctori/asistente generate de incercarea disperata a asistentei de pe salvare de a-l interna pe Lazarescu), dar carentele lumii medicale cred ca sint carentele lumii romanesti (de altfel Puiu surprinde iar excelent aceste carente in dialogurile de la inceputul filmului, intre Lazarescu si vecinii de bloc,cind Lazarescu se pregateste pentru venirea "Salvarii")

Bravo lui Puiu si echipei de actori care au realizat acest film pentru maiestria lor!