Mungiu despre conflictul dintre puteri

Dna Mungiu Pippidi vorbeste aici despre conflictul dintre puteri care stim ca exista deja de ceva vreme, intr-un mod coerent. Citez o portiune din comentariul domniei sale:

Părerea mea de profan în chestiuni judiciare, dar nu de profan în chestiuni constituţionale, care ţin mai degrabă de teoria politică, este că asistăm la un conflict constituţional de amploare între puterea judecătorească şi Executiv, uneori şi Legislativ. Cauza acestui conflict nu o reprezintă corupţia şi lipsa de control a magistraţilor, chiar dacă acestea pot, la rigoare, fi prezente, ci lipsa constantă de comportament democratic a guvernelor noastre şi incapacitatea de a legisla coerent a Legislativelor. Puse constant în situaţia de a arbitra sau a cenzura aberaţii, ori controverse de drept, emanând din Parlament sau de la Guvern, instanţele au ajuns să-şi atribuie puteri foarte mari de control asupra celorlalte două puteri ale statului. În fond, lupta politică exagerată de la noi a cerut mereu judecătorilor să se pronunţe fie de o parte, fie de alta şi a forţat legile să fie cât mai partizane cu putinţă. Politicienii i-au chemat în ajutor pe judecători, iar acum nu ştiu cum să-i pună la locul lor. Importanţa Curţii Constituţionale a crescut enorm din cauza conflictului din sânul Executivului, dintre preşedinte şi prim-ministru, şi a incapacităţii parlamentarilor de a media decent legile, respectând propriul regulament. Cazul Legii educaţiei, pentru care Guvernul încearcă a doua oară să-şi asume răspunderea, e un exemplu tipic de situaţie care ar fi trebuit rezolvată fără intervenţia CC şi pe o cale parlamentară normală

Acum mie mi se pare interesant ca dincolo de o anume "patura" a magistratilor de rang mai inalt, care isi datoreaza macar partial pozitiile unei oarecari simpatii din partea cripto-comunistilor (cum le spunea celor din partida lui Iliescu un politician roman in anii 90), executivul nostru (si partial legislativul) a reusit sa intre in conflict chiar cu magistratii tineri, ajunsi in rindurile magistraturii prin INM si prin concursurile introduse in ultima decada.

Si acest conflict nu tine doar de cei 25 la suta, ajunsi 40 sau Dumnezeu mai stie cit, retinuti "temporar" (care tinde sa devina cvasi-permanent) din salarii, ci si de modul aberant de cvasi-legiferare a executivului, de precaritatea legislatiei romanesti, de precaritatea conditiilor in care se desfasoara activitatea instantelor, de subedra "baza materiala" (ca sa folosim o sintagma draga comunistilor) pusa la dispozitia instantelor si de o multitudine de alti mici factori care face ca puterea judecatoreasca, per ansamblul ei, sa functioneze la parametri(materiali) mult sub nivelul celoralte doua puteri.

Desi in mod arbitrariu discutia a fost dirijata spre citi bani fac magistratii (lucru cumva in contradictie cu teoriile pe care aparent le propaga politicienii puterii....in conformitate cu aceste teorii nu e nimic arbitrariu in cistigul mai mare al unei paturi sociale, ba chiar e de recomandat si de sustinut politic), ori mai precis spre cit de multi bani fac ei in comparatie cu alte paturi sociale din Romania, cred ca lucrul care deranjeaza teribil (si dna Pippidi are meritul de a fi observat acest lucru) este puterea pe care inca o au judecatorii, faptul ca ei pot cenzura intr-un fel sau altul o "lege" (cred ca ar fi mai corect sa vorbim despre Ordonante de Urgenta ale Guvernului, ca de 20 de ani cam tot asa se "legifereaza" in Romania, Parlamentul, prin "delegatie", intrand in acest joc constitutional inconstient al legiferarii de catre executiv prin "cvasi-delegatie") care nu este conforma cu interpretarile pe care noi juristii le putem da unei legi.

Si din acest punct de vedere magistratura, cu toate pacatele ei (sint multe, desigur, dar nu le voi inventaria aici), s-ar putea sa fie "ultima linie de rezistenta" pe care o avem impotriva arbitrariului (absolut), si tot din acest punct de vedere, chiar daca uneori nu ne plac magistratii, sau le destestam pacatele (care de fapt sint si ale nostre), s-ar putea sa fie in interesul nostru cel mai direct sa sustinem opozitia pe care o fac ei.

NB. Nu ma refer mai sus la curtea constitutionala, ai carui membri nu sint "magistrati" in sensul traditional al cuvantului, curtea insasi nefiind o institutie a magistraturii in sensul pe care il folosim in mod traditional, ci la sistemul curtilor si la magistratii care compun aceste curti.