Ordonanta 50, jocuri de culise, si "prosteala procesului legislativ" romanesc

(via) Prietenul meu Dan Stoica, o stire interesanta preluata de pe hotnews, legata de prosteala intregului proces legislativ din jurul Ordonantei 50.

Acum nu mai cred ca este un lucru ascuns pentru nimeni cat de prost functioneaza elaborarea actelor normative la noi.

Un parlament care delega o multime de atributiuni guvernului (adica executivului), guvern care "legifereaza" prost si in exces, este el insusi mai tot timpul criticabil din punctul de vedere al modului in care adopta legile.

Legi proaste, scrise "pe genuchi", cu "expuneri de motive" pur si simplu hilare, dezbatute in mod obscur in comisii; apropos, in ciuda puterii extraordinare pe care o au comisiile, dezbaterile din aceste comisii sunt tot timpul trecute la "secret", deci practic tot ce avem din punctul de vedere al asa numitelor "travaux preparatoires"-lucrarile pregatitoare adoptarii unei legi-care sa ne "lumineze" cu privire la intentia legiuitorului, se margineste la dezbaterile din "plen", care in foarte putine randuri au loc de fapt, ori sunt utile in vreun fel celui care examineaza legea.

Aceasta nu ar fi musai o problema, daca macar limbajul folosit nu ar fi ambiguu de cele mai multe ori, sau daca Consiliul Legislativ si parlamentarii in comisii si-ar face treaba si ar incerca sa puna laolalta multimea de norme dispuse in nenumarate locuri (citeste legi) si sa le ordoneze in vreun fel atunci cand vor sa legifereze, lucru care din pacate nu se intimpla.

Si atunci instantele sint puse in misiunea aproape imposibila nu doar de a interpreta cumva vointa legiuitorului exprimata extrem de confuz (in conditiile in care trendul recent al paralemtului este de impovara cu orice lucru imaginabil instantele de judecata) , ci chiar de a "citi" mintea legiuitorului in absenta oricaroi indicatii externe (consemnate in documente) privitoare la aceasta. Iar in asemenea conditii, nici nu este de mirare ca nu reusim absolut deloc sa ne apropiem cumva de "rule of law", de care atat noi cat si forurile Uniunii in care am intrat fac atita caz.

In sfarsit, cand un act normativ este adoptat de comisii, asa cum am vazut, in conditiile absolut obscure despre care am vorbit, daca mai vii si iti "pui" oamenii necesari pentru a adopta acel act normativ dupa cum vrei tu, orice justificare privitoare la adoptarea acelui act normativ se duce naibii. Practic, legea nu mai devine ceva impartial, cum ar trebui sa fie, ceva dezbatut indelung (macar) dupa (slaba) putinta (intelectuala) a parlamentarilor pentru a ajunge cumva la interesul cel mai general, ci un act extrem de partial, care exprima doar interesele de moment ale celor implicati in adoptarea lui (si eu suspectez ca anumite credite "preferentiale", de pilda, pot "indulci" usor o opinie sau alta). Dar daca actul nu este in interesul mai general, si nu exprima cumva o idee mai generala despre justitie, etc, atunci ce justificare mai exista in general pentru ca oamenii sa respecte dreptul, si sa actioneze conform lui, alta decat coercitia practicata si de nazisti, si de comunisti (altfel, ne tot intrebam de ce in Romania nu se respecta dreptul? ei bine, pentru ca este arbitrar la modul acesta, si pentru ca statul Roman e oricum slab si nu are prea mare putere de coercitie, in ciuda pretentiilor sale. Nu a avut oricum, nici macar pe timpul lui ceasca, puterea de coercitie pe care pretindea ca o are)? Nu cumva nu mai exista nici una?

Mai mult, si cu aceasta ma pregatesc sa inchei, avand in vedere blocajul actual din parlament, prosteala acesta este un soi de dublu magareala (trec actul prin comisie unde am numit "majoritatea"care imi convine, pe urma, convoc daca pot cvorumul necesar in plen, unde lucrurile oricum nu se "discuta" ci se "executa", "ceilalti" nu vin oricum ca sa dezbata, dar eu oricum adopt actul respectiv si in absenta lor daca reusesc sa adun cvorumul necesar), ori tripla magareala, avand in vedere ca vestita Ordonanta a fost adoptata chiar de colegii de partid ai celor care doresc acum sa o amendeze (probabil) substantial.

Si avand in vedere toate aceste lucruri, probabil nici nu mai trebuie sa vorbim despre "substanta" acestei ordonante, sau despre ce ar insemna cu adevarat o reforma a intregului sistem actual, prost intocmit, carpit cu ordonante de urgenta care "adauga" la codul de procedura sau la alte legi cu caracter aproape constitutional (reamintim cititorului ca in dreptul continental nu doar constitutia ci si "codurile" formeaza regimul constitutional) norme care nu ar trebui adaugate samd, pentru ca "procedura" dupa care se doresc adoptate amendamentele celebrei ordonante viciaza suficient intregul proces si fac inutila dezbaterea substantei unei reforma adevarate.