Comemorare

Astazi comemorez un an de la plecarea mamei mele spre alte locuri.

Cum m-am gindit mult in ultimul an la acest lucru, la ce a insemnat ea pentru mine, si cum schimba acel eveniment ideile mele despre mine si lume, ar fi multe de spus, prea multe. Dar orice ar concepe mintea omeneasca in asemenea momente, probabil ca aforismul lui Tutea despre Kant (Il redau din memorie): “Am citit Critica ratiunii pure a lui Kant ca pe revelatie, pina am dat de Biblie, dupa care nu am mai citit “Critica” decit ca pe “mersul trenurilor”….Pai criticile lui Kant si ce are el de spus sint ca mersul trenurilor in raport cu Biblia” este singurul lucru de bun simt care poate fi spus despre astfel de lucruri.
Nu poti spune prea multe lucruri inteligente despre asa ceva, si nu te poti impaca cu asemenea pierdere decit prin transcendenta, si prin ideea de Dumnezeu.
De aceea, ma voi margini sa spun doar atit: Dumnezeu sa o odihneasca, si sa ne aiba in paza Lui pe toti! Amin.