Michael Jackson-Un tribut

Asta noapte am afla vestea disparitiei fulgeratoare a lui Michael Jackson.

Facind parte din generatia care in anii '80 isi incheia adolescenta si incepea "prima tinerete", pot spune ca am crescut intr-un fel cu Jackson, chiar daca nu am fost un fan al sau cum am fost al beatles-ilor. Jackson facea parte din "decorul" nostru, era, alaturi de inca citeva staruri, "reprezentantul" nostru ca si generatie.

Si intr-un fel, concertul si primirea triumfala pe care le-a avut in Romania in anii '90, au fost pentru noi un prilej de a inchide "cartile" cu comunismul, de a vedea in "carne si oase" omul cu a carui muzica am "crescut".

Pe de alta parte, gindindu-ma la lunga eclipsa pe care a avut-o de indurat in ultimii 10 ani, la multimea de injurii pe care le-a avut de suportat, si la viata cu suisuri si multe coborisuri pe care a dus-o, imi dau seama cit de reprezentativ e si din acest punct de vedere Jackson pentru generatia noastra.

Pentru ca, daca ne reprezinta ceva pina acum, ca si pe Jackson, cred ca ne reprezinta o soarta extrem de capricioasa, alaturi de nesiguranta si precaritate ca si conditii existentiale (voi remarca in treacat ca aceasta nesiguranta nu a reprezentat generatia parintilor nostri, cea nascuta in timpul sau dupa cel de al doilea razboi mondial, chiar daca si ei au avut parte de ea dupa '89; la ei precaritatea s-a instalat destul de tirziu, la noi aproape ca a fost conditie existentiala inca de la "inceputuri").

Dumnezeu sa il odihneasca!