In Memoriam, Rodica Tapalagă

Potrivit stirii de aici, actrita Rodica Tapalagă nu mai este printre noi. Dumnezeu sa o odihneasca!

In Memoriam, Roxana Briban

Citind vestea asta trista, pot spune ca, sincer sa fiu, nu imi dau seama cum poti concedia talente de genul asta, mai ales avand in vedere "salariile" pe care le platim unor asemenea talente.

Poate ne raspunde vreunul dintre magarii politici care tot apar pe sticla tembelizoarelor

Adrian Paunescu...

Adrian Paunescu s-a petrecut dintre noi.

Dupa 20 de ani de "tranzitie", comunicatul oficial al "trecerii" ar fi o stire obisnuita, ca oricare alta, daca Paunescu nu ar fi inca o figura diviziva.

In primul rind Paunescu a fost un om de talent (nu l-am cunoscut personal niciodata, dar vazindu-l la Parlament, prin 95,live, am putut face imediat o diferenta intre "talentul" sau si a lui Vadim, celalalt poet de curte al ceausestilor, si imbecilitatea masei parlamentare de atunci si acum. Chiar daca oportunist, rau sau mai stiu eu cum, macar cu el aveai senzatia ca trebuie sa argumentezi inteligent un lucru, si ca va intelege point-ul tau, chiar daca din motivele sale il va combate, in timp ce cu ceilalti nu aveai deloc asemenea senzatie). Sincer sa fiu, citindu-i citeva poezii si o carte (de la Barca la Viena) prin anii 80, am avut impresia ca descopar si o anumita sensibilitate poetica.

Desigur, in materie de preferinte poetice, il prefer sigur pe Nichita Stanescu, dar asta nu inseamna ca nu sint dispus sa ii recunosc lui Paunescu o anume sensibilitate.Deci Paunescu,in optica mea, a avut o anume sensibilitate. Si, sincer sa fiu, impresia mea este ca spre deosebire de altii, care au facut rau fara macar sa isi puna problema raului pe care il fac, inteligenta lui i-a "permis" sa cunoasca distinctia, si intr-un fel, sa fie divizat in sinea lui tot timpul din cauza a ce face (nu ma puneti sa dau exemple acum, pentru ca nu l-am cunoscut direct ori urmarit pe om,cum am spus, e doar o intuitie).

Pe langa aceste trasaturi insa Paunescu a fost si mare ambitios, cred. Ambitita lui a fost de a fi recunoscut instantaneu in lumea asta, aici si acum. Spre deosebire de intelectualul estic, care de felul lui scrie pentru eternitate si care poate indura o viata intreaga (sau mai multe) de nerecunoastere si critica nefondata a pigmeilor vreunui regim trecator sau altul, Paunescu nu a putut suporta atemporalitatea, a vrut "aici si acum."

Problema insa e, cand vrei "aici si acum", ca regimul lui "aici si acum" s-ar putea sa fie atat de odios,crud, si sinistru, incat "recunoasterea" pe care ti-o ofera sa te "ingroape" definitiv ca om, sa iti distruga umanitatea.

Si cum regimul lui ceasca a fost unul dintre cele mai sinistre regimuri ale Romaniei in memoria recenta, "contaminarea" s-a produs, iar raul facut de Paunescu siesi iremediabil. Mai mult, si ca o cruda ironie, "compromisul" sau nici macar nu a i-a adus "dividendele" pe care probabil si le-a dorit....exilat din varii motive spre sfarsitul epocii Ceausescu (folosesc "exilul" nu in sens propriu, ci pentru a compara ce a avut inainte de 85 cu ce a primit dupa acea data; il compar pe el cu sine, in alte cuvinte, nu cu altii care au indurat exilul adevarat, bataia si teroarea comunista, pentru ca nu putem compara acele lucruri ci doar distinge fundamental intre ele), nu s-a putut intoarce in 89 ca atitia alti falsi "exilati" (cu voia dvs Ion Iliescu, de exemplu, ori Silviu Brucan, ori atitia altii ex corifei ai regimului care ne-au produs atata rau in acei ani 90) si sa isi confectioneze o falsa aureola de oponent al regimului, versurile si odele sale erau prea vii, "contributia limbii" sale in posteriore partis a lui "Ceaucescu" prea recenta.

Tiranul de care se folosise si pe care il slujise l-a tras dupa el de pe piedestal, servindu-i una dintre ironiile supreme si lectiile care pot fi servite in romarlania, unde intelectualul de "sirviciu" are viata asigurata, tradarile de tot felul sint de ordinea zilei, si schimbare corabiilor este la indemina oricarui mediocru cu mai putin talent decat Paunescu.Viata i-a servit prin urmare, si ne-a servit si noua in calitate de observator, una dintre lectiile supreme pe care i le putea servi.


Dar dupa aceea Paunescu a putut gasi in el insusi puterea de a reveni.Pentru ca in optica mea (si asa cum am spus mai sus) inteligenta sa era peste media politrucilor, gagautilor si idiotilor de tot felul care au "revenit" fara probleme dupa o viata de "slujba a lui Ceausescu", adica au continuat sa fie ce au fost si mai mult decat atit,si pentru ca ceea ce scrisese atat de mult despre vechiul regim era usor de gasit si raspandit, Paunescu a continuat sa fie o figura diviziva.

Dincolo de ce fusese pentru vechiul regim, sau ce era el ca om, a devenit un simbol.

Personalitatea sa a devenit arhetipul "vremurilor noi" si celor vechi prin excelenta, "modelul" de infamie, infamia prin excelenta. Sincer sa fiu, am senzatia unei duble ironii si a unui dublu paradox in aceasta privinta; pe de o parte lucrul cred ca i-a fost satisfacuta setea de existenta in lumina publica si a reflectoarelor, i-a fost satisfacut ego-ul sau dilatat si imens, pe de alta a suferit neintelegand cum masa idiotii si gagautii la fel de vinovati ca si el de pacatele "vechiului"-nou regim au reusit sa treaca atita de bine si cu atita "succes" pragul dispartiei celui pe care l-au slujit cu infocare. Din cauza personalitatii sale, Paunescu imi apare mai degraba ca un soi de rege Lear in anii "tranzitiei" mai degraba decat triumfatorul slujitor al raului care cade in picioare tot timpul, indiferent ce se intimpla.

Din acest motiv, sint tentat sa imi asum o oarecare "simpatie" vis a vis de destinul sau. Desigur, nu imi poate fi "model", de tipul modelului care imi este o Monica Lovinescu, un Paul Goma sau o Hera Muller (modelele prin excelenta), departe de asa ceva,pentru ca el este taman la polul opus.

Cu toate acestea, cred ca cel putin in ceea ce ma priveste, sint pregatit sa ii acord si iertarea crestineasca, si mai ales sa il las sa se odihneasca, ne(mai) rascolind imaginea sa transformata in simbol al raului, pentru a intelege ce nu poate fi inteles.

Cat a existat aici Paunescu a fost, ori mai bine spus a fost transformat de intelectuali intr-un soi de "hirtie de turnesol" a raului, pe care o puteai aplica convenient pentru a te izbavi instantaneu de pacate (lucru de altfel imposibil). Intr-un fel, el si Vadim au fost facuti raspunzatori total de tot raul pe care regimul "Ceaucescu" l-a produs intelectualilor, desi ca sa fim seriosi, regimul acela s-a bazat pe tacerea, complicitatea si indiferenta mai tuturor intelectualilor (cine nu a tacut, a impartasit destinul doamnei Lovinescu, ori al lui Goma, ori al Hertei Muller; adica a fost lovit de cutit, amenintat, batut, inchis, samd...atact in sens fizic si psihologic imediat). De pacatele lui ceasca nu doar Paunescu sau Vadim sint vinovati (desi vinovatia lor e mai mare decat a altora), ci noi toti, nu exista inocent bystanders (privitori) in aceasta ecuatie.

Insa odata cu dispartia lui Paunescu, acest refugiu simplu de construit mental prin care realitatea a fost transformata in ceva ce fiinteaza doar in imaginatie a incetat sa mai existe. Nu il mai putem injura pentru pacatele noastre, indiferent cat de mari au fost ale lui. El da socoteala acum de ale lui in fata Creatorului, noi trebuie sa dam socoteala de ale noastre "aici si acum",ori mai bine spus cat vom continua sa existam. Acum ca Paunescu nu mai este, nu prea mai avem pe cine invinovati direct si trebuie sa ne privim in "ochiul launtric", sa intelegem ce am fost, ce am gresit, si sa ne impacam cumva cu noi, daca putem, fara a mai blama pe altul pentru ce nu am putut fi noi.

Sincer, citind rugamintea lui, de a "nu ne desparti suparati", sint tentat sa spun-cel putin in ceea ce ma priveste, "nu ai de ce sa te ingrijorezi maestre, nu sint suparat pe domnia ta, nu am de ce sa fiu". Ii inteleg pe cei pe care o actiune sau alta a lui Paunescu i-a afectat direct si la modul dur si personal, sau mai bine spus inteleg de ce ei nu ar putea si nici nu ar dori sa se "impace" ori sa isi lase supararea sa treaca, si nu pot acorda absolvire in numele lor. Dar o acord in ceea ce ma priveste. Si cred ca pentru generatia mea, cea care avea 20 de ani la revolutie, si care a si "facut" intr-un fel revolutia, Paunescu nu a fost si nu a putut fi "raul absolut", si prin urmare poate fi "iertat" pentru pacatele lui.

Daca nu de altceva, macar pentru faptul ca exista o virsta in viata, cand cei pe care i-ai asociat cu raul dispar, si ajungi sa realizei ca nu mai poti blama pe nimeni de fapt pentru ceea ce esti ori ai ales sa devii.

Exista o virsta in viata in care ramii "singur", chiar si cei asociati cu raul dispar, si trebuie sa te privesti in ochi si sa vezi ce esti tu de fapt. Iar Paunescu nu are nici "o vina" in ceea ce noi am ales sa fim, daca nu am ales bine.

Dumnezeu sa il ierte! Amin!


PS Doua comentarii aici si aici.

In Memoriam Philippa Foot

Un obituar aici, iar o referinta la personalitatea domniei sale aici. Dumnezeu sa o odihneasca!

In Memoriam Tony Judt (1948-2010)

On dying: The meaning of our life ... is only incorporated in the way other people feel about us. Once I die, my life will acquire meaning in the way they see whatever it is I did, for them, for the world, the people I've known. Tony Judt, New York magazine, 7 March

Cautind ca de obicei altceva pe net,am dat de vestea plecarii dintre noi a lui Tony Judt. Desi stiam ca sufera de boala lui Lou Gehring, vestea asta mi-a provocat o pauza de respiratie, urmata de o mare, enorma tristete. Habar nu am cit de cunoscut este la momentul acesta Judt in Romania (apartine unei scoli excelente de istorici englezi ai ultimelor decade, presupun mai putin cunoscuti la noi, dar nu mai putini importanti, la nivel intelectual si mondial, din cauza lor necunoasterii in Romania), desi a scris despre tara noastra, si are prieteni aici.

Cert este insa ca Judt era unul dintre foarte putinii intelectuali publici din vremurile acestea triste care nu doar ca avea curaj, dar si stia despre ce vorbeste. [Si pur si simplu gaseai in scrierile sale o directie clara intelectuala a "intregii paduri", a directiei in care se indreapta sau nu se indreapta societatea, pe care din pacate nu o prea gasesti in scrierile altor oameni, desi aparent multi se ocupa sa scrie despre aceleasi lucruri despre care a scris Judt.] Din pacate, vremurile fiind atit de confuze, si oamenii fiind cum sint, asemenea inalte calitati legate de intelect si de curaj sint enorm de rare, si cu atit mai mare pierderea lui Judt, care era dotat din belsug cu amindoua. Cind pleaca dintre noi un mare intelectual, care nu are doar un superb intelect ci si curaj, parca simt nu doar ca acea comunitate intelectuala universala careia ii apartinem e diminuata, dar ma simt eu insumi imputinat.

Dumnezeu sa il odihneasca! Ca de obicei, a fost o onoare si un privilegiu sa fiu macar putin contemporan cu Judt. Ad lucem, ave atque vale !


P.S. Una dintre capodoperele sale, Postwar,o istorie a europei dupa 1945 (la care am facut referire in trecut) a fost tradusa la polirom cred, recent, si daca aveti vreo 50 de lei (sau mai putin, nu mai stiu exact) o puteti citi.

Pentru cei cu acces la limba engleza, new york review of books si acum blogosfera, sint bune starting point pentru cel putin citeva dintre eseurile sale superbe. Aici un filmulet despre Tony Judt.

In amintire Monica Lovinescu

Gandindu-ma ca deja sint 2 ani de cind Monica Lovinescu nu mai este printre noi, m-am apucat sa caut imagini cu Dumneai pe youtube, reusind sa dau peste montajul romaniei cultural aici 1, 2, 3. Evident mi-ar fi placut un film mai intreg cu Monica Lovinescu, poate de tipul celui facut mai demult de Liiceanu despre Cioran, dar ma rog, si acesta suprinde ceva, si oricum, este cam tot ce avem pe youtube.

In Memoriam Madalina Manole, 1967-2010

Ca de fiecare data cind aflu ca cineva din generatia mea pleaca atit de devreme, nu imi vine sa cred si ma cutremur zile intregi. Si evident ca povestile din ziare nu imi par a avea nici o noima.
Cred ca pentru generatia noastra, rockisti,folkisti sau discomani,Madalina Manole va ramine acelasi trubudar de neegalat al iubirii.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace, in eterna Sa iubire! Amin.

Madalina Manole sempre con nostros.

Ne-am despartit si de Matei Calinescu

Am citit in "22" cu tristete vestea plecarii dintre noi a lui Matei Calinescu. Din pacate eram prea "tinar" cind a plecat ca sa mi-l amintesc direct ori din interventiile de la Europa Libera, insa acum 7 ani a fost timp de citeva saptamini o prezenta destul de "apropiata", ca sa spun asa, in timpul lecturii cartii lui Ted Anton despre Culianu .

Citez din "22" un text al profesorului:

Redăm în continuare un scurt fragment din volumul “Amintiri in dialog”
publicat împreună cu Ion Vianu la Editura Polirom:

„Actul scrisului ca atare – deşi el poate fi chinuitor: uneori la fel de chinuitor ca privaţiunile la care se supune un pustnic – e lipsit de importanţă: de aceea, în cartea lui Proust, a cărei temă e propria ei geneză, despre scrierea ei, despre aşternerea laborioasă pe hârtie a miilor de imagini care o alcătuiesc, nu se spune niciun cuvânt, nu se face nici cea mai mică sugestie. Tot aşa cum scriitorul nu crede să vorbească
în operă de sacrificiile pe care le-a cerut compunerea ei, adevăratul lui scop
fiind unul extatic (şi anume revelaţia simultană a morţii şi a transcendenţei ei
prin scris), ascetul nu ia, de fapt, în seamnă torturile pe care şi le impune,
pentru că eel nu sunt decât nişte mijloace lipsite de importanţă faţă de scopul
său sublim, uniunea mistică.“

Dumnezeu sa il odihneasca!

Michael Jackson-Un tribut

Asta noapte am afla vestea disparitiei fulgeratoare a lui Michael Jackson.

Facind parte din generatia care in anii '80 isi incheia adolescenta si incepea "prima tinerete", pot spune ca am crescut intr-un fel cu Jackson, chiar daca nu am fost un fan al sau cum am fost al beatles-ilor. Jackson facea parte din "decorul" nostru, era, alaturi de inca citeva staruri, "reprezentantul" nostru ca si generatie.

Si intr-un fel, concertul si primirea triumfala pe care le-a avut in Romania in anii '90, au fost pentru noi un prilej de a inchide "cartile" cu comunismul, de a vedea in "carne si oase" omul cu a carui muzica am "crescut".

Pe de alta parte, gindindu-ma la lunga eclipsa pe care a avut-o de indurat in ultimii 10 ani, la multimea de injurii pe care le-a avut de suportat, si la viata cu suisuri si multe coborisuri pe care a dus-o, imi dau seama cit de reprezentativ e si din acest punct de vedere Jackson pentru generatia noastra.

Pentru ca, daca ne reprezinta ceva pina acum, ca si pe Jackson, cred ca ne reprezinta o soarta extrem de capricioasa, alaturi de nesiguranta si precaritate ca si conditii existentiale (voi remarca in treacat ca aceasta nesiguranta nu a reprezentat generatia parintilor nostri, cea nascuta in timpul sau dupa cel de al doilea razboi mondial, chiar daca si ei au avut parte de ea dupa '89; la ei precaritatea s-a instalat destul de tirziu, la noi aproape ca a fost conditie existentiala inca de la "inceputuri").

Dumnezeu sa il odihneasca!

In Memoriam Brian Barry

Am aflat cu tristete despre disparitia profesorului Brian Barry. Cunoscut mai recent pentru marile sale contributii la teoriile democratice si ale justitiei sociale, Barry, in optica mea, a fost unul dintre marii filozofi si political scientists ai ultimelor decade, in lumea anglo-saxona. Obituarii aici, aici si aici, reactii la disparitia sa aici, aici,si aici