Din nou despre Regatul Academic (romanesc)

O discutie interesanta despre acest regat este in curs de desfasurare pe lird.

La baza ei se afla proiectul de mai jos, anuntat in Evenimentul, pe care il redau integral:

Se cloceste un SRL universitar
Simona Gheorghe
Vineri, 15 Octombrie 2004

Consortiul format din Universitatea Bucuresti si “Titulescu”, bazat pe interesele unui grup de profesori cu functii de conducere in ambele institutii

Studentii de la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti au intrat ieri in greva japoneza. Ei nu sint de acord ca institutia in care invata sa formeze un consortiu cu Universitatea particulara “Nicolae Titulescu”. Pe de-o parte, rectorul Universitatii Bucuresti sustine ca aceasta alianta ar aduce avantaje administrative si financiare, pe de alta parte, studentii si o parte din profesori spun ca nu vor sa fie pusi pe picior de egalitate cu o institutie particulara, al carui rector este deputat PSD.

“Am muncit un an de zile ca sa intru la aceasta facultate, dar mai ales la aceasta universitate. Am dat examen. Nu vreau ca intre mine si un student de la o universitate particulara, care a intrat la facultate pe baza mediilor din liceu, sa fie pus semnul egal”, spune Serban Semeniuc, student in anul II la Facultatea de Drept. El a protestat ieri, alaturi de colegii sai, fata de formarea unei aliante intre Universitatea Bucuresti si Universitatea “Titulescu”.
Conducerea Universitatii Bucuresti a elaborat deja un proiect de contract pe care ar urma sa-l incheie cu universitatea particulara. Proiectul a fost dat fiecarei facultati pentru a fi discutat in consiliile profesorale, dar s-a ajuns la concluzia ca profesorii de la Facultatea de Drept sint cei in masura sa puna la punct detaliile acestui contract. Astfel ca, in prezent, acestia refac proiectul de asociere, urmind ca saptamina viitoare sa-l dea spre dezbatere fiecarei facultati ca, apoi, senatul universitar sa decida daca Universitatea Bucuresti se asociaza sau nu cu universitatea particulara. In timp ce Universitatea Bucuresti ar putea beneficia de spatiile Universitatii “Titulescu”, studentii acesteia din urma s-ar putea transfera fara nici un fel de examen sau si-ar putea da licenta la universitatea de stat. Atit la Universitatea Bucuresti, cit si la cea particulara predau membri ai partidului de guvernamint, printre ei numarindu-se chiar premierul Adrian Nastase.

Rectorul Ioan Mihailescu: “De un an purtam negocieri cu Universitatea “Titulescu”

Credeti ca formarea consortiului universitar este un transfer de prestigiu dinspre Universitatea Bucuresti spre Universitatea “Titulescu”?
Ca in orice asociere, ambele parti trebuie sa cistige ceva. Asocierea universitatii private cu Universitatea Bucuresti este in mod evident un cistig de prestigiu pentru Universitatea “Titulescu”. Dar nu e o pierdere de prestigiu pentru universitatea noastra. Putem transfera, avem destul prestigiu pentru a ajunge sa-l dam si altora.
Dar in Bucuresti nu ati gasit o alta universitate privata care sa va faca o oferta mai avantajoasa?
Din ceea ce este apreciat pe piata educationala bucuresteana ca fiind cele mai bune universitati particulare, primele doua s-au oferit sa faca parte din consortiu. Mai este o alta universitate prestigioasa care ar vrea sa intre, Universitatea Romano-Americana, patrimonial sta bine, dar vine cu un credit mare care trebuie rambursat, ceilalti parteneri luati in discutie fiind degrevati de datorii.
A influentat cumva partea politica fomarea acestui consortiu, stiut fiind ca multi profesori, atit de la Universitatea Bucuresti cit si de la Universitatea “Titulescu”, sint membri PSD, inclusiv premierul Nastase?
Este posibil, foarte posibil, nu pot sa probez, diferentierile dintre sustinatorii si adversarii formarii acestui consortiu coincid si cu o anumita orientare politica. Avind in vedere ca sintem si in perioada electorala, consortiul a devenit fara vrerea noastra si o disputa politica.
Dar cine a venit cu propunerea concreta de a forma alianta?
A aparut legea, dar eu am inceput discutiile pentru consortii cu mult inainte de aparitia legii, adica de un an de zile purtam negocieri.

Corneliu Liviu Popescu: “Universitatea Bucuresti are 140 de ani vechime, “Titulescu” doar citiva”

Corneliu Liviu Popescu este conferentiar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. In momentul in care a vazut proiectul de asociere intre cele doua universitati si-a dat demisia din consiliul profesoral al Facultatii de Drept.
Cum vedeti formarea unui consortiu intre universitatea in care lucrati si o alta particulara?
Este o noua faza in care a ajuns degradarea invatamintului superior juridic romanesc in general. Vorbim de multi ani de infiintarea fara discernamint a unor universitati de stat, dar si de acordarea unor titluri stiintifice de doctor si de grade de profesori universitari foartor multor nonvalori. S-au pierdut reperele valorice, asistam la o dictatura a mediocritatii universitare.
Ce v-a determinat sa va dati demisia din consiliul profesoral atunci cind a fost adusa in discutie formarea acestui consortiu?
Sint doua lucruri, ambele au valoare de principiu. Facultatea de Drept, are 145 de ani vechime, iar Universitatea Bucuresti are 140 de ani vechime. Sintem considerati prima universitate a tarii. Ma intreb, noi pentru a exista si a ne dezvolta chiar avem nevoie sa ne asociem cu diferite universitati infiintate de citiva ani? E vorba de prestigiul academic.
Credeti ca universitatea particulara cu care se va asocia Universitatea Bucuresti urmareste sa-si sporeasca prestigiul prin formarea acestui consortiu?
In mod categoric. Pe mine nu ma intereseaza ca e de stat sau e particulara, pozitia mea este de principiu. Daca sintem prima universitate a tarii trebuie sa intram intr-o cooperativa cu altii? Ce avem noi de cistigat? Am vazut afirmatii ca o sa beneficiem de sali de seminar. Chiar intr-o astfel de situatie disperata sintem sa ne vindem prestigiul pentru citeva spatii? De foarte multa vreme, guvernele acestei tari in loc sa finanteze corespunzator universitatile de traditie s-au apucat si au infiintat nenumarate universitati de stat prin tot felul de catune.
Ce alt argument mai aveti impotriva acestei asocieri?
Mi se pare absolut contrar spiritului a ceea ce ar trebui sa insemne consortiul academic infiintarea unei astfel de structuri asociative intre universitati care au specializari concurente. Eu vad un consortiu pentru universitati care au specializari complementare pentru a se ajuta reciproc, dar nu cum sintem noi si cu Universitatea “Titulescu”. Sintem in concurenta pentru aceiasi potentiali studenti, ori sintem in concurenta ori facem cooperativa impreuna. E absurd. Mai este un lucru deranjant. Sint nu foarte putine cadrele didactice membre in consiliul profesoral al Facultatii de Drept din Universitatea Bucuresti care in acelasi timp sint si cadre didactice la Universitatea “Titulescu”, ba mai mult, au functii de conducere acolo.
Va referiti mai ales la Ion Neagu, rectorul de la Universitatea “Titulescu”?
Nu numai, sint mai multe cadre didactice aflate intr-o astfel de pozitie. Nu vi se pare ca este un conflict de interse vadit ca ei sa ia parte la deciziile privind universitatea de stat?

care a generat protestul studentilor de la facultatea de drept a universitatii Bucuresti, si, printre multe replici interesante, una memorabila a lui Ionut(memorabila in sensul ca surprinde toata mizeria invatamintului de specialitate romanesc), pe care o reproduc de asemenea integral:

Eu unul inca nu m-am prins de ce este atat de revoltatoare pentru unii ideea acestui consortiu. Reputatii (indoielnice) si sedii (marete), profesori (ubicui) si strudenti (fomisti), pot foarte bine sa formeze un "consortiu" - cu atat mai
mult cu cat termenul "consortiu" nu bate cu nici o institutie juridica cunoscuta in dreptul romanesc, tot astfel cum nici "militantul" palestinian sau irakian nu reprezinta o institutie juridica in dreptul international, titulara de drepturi si obligatii.

Stiu doar ca am terminat (cu) Dreptul "la stat" in 1998 - perioada in care putine universitati private apucasera sa ridice capul din cenusa cu sedii ceva mai osebite, nu ca acum. Am terminat cu o imensa deziluzie legata de mediul
universitar bucurestean "de stat". Ca mielul bland am intrat la cursurile tuturor profesorilor, si nu numai la cele ale profesorilor la care nimerisem, cu grupa si seria mea. Am contemplat astfel dezastrul de la un capat la celalalt.
In tot acest timp am comparat profesorii si invatamantul nostru cu profesorii si cursurile de la Colegiul Francez, pe care le-am urmat cu un entuziasm si daruire demne de urmari mai generoase, iar comparatia nu a putut decat sa-mi adanceasca depresia.

Nu i-am inteles pe cei care vorbesc in numele corpului didactic universitar de "la stat". In fond, toate numele mari sunt mai mult sau mai putin intalnite deoportiva la stat cat si la universitatile private. Dezastrul in invatamant s-a propagat de la stat la privat si nu invers, si nu intamplator, si nu prin studenti ci prin profesori! As zice chiar ca unii si aceiasi profesori isi dau mai degraba silinta la universitatile private, unde fac un ban adevarat, decat la universitatile "de stat" unde prefera frecatul mentei si academismul de principiu. I-am inteles partial doar pe acei studenti "de la stat" care sunt mandri ca au stat cu burta pe carte ca sa intre acolo unde pana la urma au intrat. Da, in meschinaria lor, aceia au macar un motiv si o cauza de aparat: au putut si au luat "la stat" (so what?). Ce si cata Istorie si Gramatica si Economie au invatat ei, ramane de vazut. Ei sunt merituosi in ochii lor proprii si ai familiilor lor sarace!

Nu spun ca studentii si absolventii de la scolile private nu sunt intr-adevar MAI PROSTI, MAI LENESI si MAI BANOSI, aflati in cautarea unor diplome pentru ca se stiu oricum eligibili pentru anumite locuri de munca aranjate de clanurile bogate de care apartin. (Asa or fi, daca tot ne place sa credem in invatamantul "de stat"!).

Dar sunt convins ca studentii si absolventii "de stat" sunt niste mari VANITOSI,si niste mari FRAIERI in acelasi timp: nu i-am auzit protestand atunci cand se calcau in picioare la admitere pe cate 4-500 de locuri la Drept "la stat", cu burtile vinete de atata invatatura tembela pe grile sau in alt mod de verificare abia inventat. La admitere "la stat" nu ii deranja spiritul defunct ingineresc de turma, desi locurile de munca in profesiile juridice deveneau tot mai rare. Si nu ii deranja prea tare nici faptul ca erau deja inscrisi si admisi (!) la cate una-doua "particulare", nu care cumva sa ii ocoleasca studentia chiar in anul sorocit pentru debut, din cauza marsavei concurente! Nu mi-am uitat colegii si colegele de la stat care (intrucat tot nu plateau cursurile, cum faceau cei de la privat) faceau sesiune de sesiune cheta pentru ca sa dea SPAGA DE GRUP unor mari dascali. Nu am uitat nici figurile unor colegi, si mai ales ale unor colegi straini, care nu puteau fi vazuti in NICI O sesiune de examinare, si
totusi promovau inexplicabil an de an... Nu am uitat nici legendele despre studente curve ajunse in patul unor profesori (majoritatea acestor istorii confirmandu-se, printre picaturi, abia ani mai tarziu). Nu am uitat nici anumite cazuri de prostie si impostura notorie care s-au realizat remarcabil si uimitor in magistratura, avocatura, notariate si ministere. Nu am uitat nici jeepanele unor alumni ce parcau cu tupeu chiar pe treptele de la Drept, de nu mai aveau loc jeepanele unor venerabili profesori.... Nu am uitat nici cursurile de pomina ale unor profesori precum Bulai, (unde din doua serii - cca. 340 studenti - abia ramaneau dupa o luna vreo 4-5 figurante sa-l asculte balmajind interminabil infractiuni peste infractiuni, - intrerupt doar ocazional de Liviu Popescu, seminarist fundamentalist, acum profesor, care il implora sa ii cedeze lui amfiteatrul si sa se mute intr-o sala de seminar, cu patachinele dupa el, of course, ca el nu are unde baga 2 (doua) grupe de studenti veniti in masa la singurul seminar interesant din facultate - dar am uitat tot dreptul penal pe
care NU AM AVUT de la cine sa-l invat, pentru ca nici seminaristul Sima, parca?, nu era mai breaz si venea cu miros de birocrat umil de la parchetul unde zice-se
lucra). Nu i-am uitat, desi am incercat sa-i uit pe: prof. Muraru (vorbind plat si neinteresant despre vraja parlamentara si despre Constitutie, pe atunci totusi o noutate, cu atat mai mult noua unor studenti de anul I), pe Nicu Popa (batand apa in piua complet aberant despre TGD, numai pentru ca asistentul Eremia sa abereze si mai mult spunand ca respectivul curs de TGD este cel mai valoros din tara!!!), pe Molcut si Oancea (strambandu-se la noi ca la scoala de popi sa scriem tot catehismul de mana, "ca din aia o sa ne intrebe la examen si nu din cursul tiparit" - ce jmecheri erau ei! reeditau anual costisitoare cursuri de Roman si ISDR, vechi de cand lumea, dar pastrau clenciuri pentru cand "predau" ca sa fie amfiteatrele pline de oameni tacuti, cu pixurile in mana si privirile in coala, ca la un instructaj de circulatie rutiera), pe conul Iorgu (atasat ombilical de Constitutia din 91 vorbind despre ORICE ALTCEVA POLITICA decat cursul lui indigest de drept administrativ bricolat din decupaje si traduceri), pe "regretatul Beleiu" (care de ocupat ce era cu drumurile la Alba Iulia si pe unde mai era rector, ajungea sa ne predea Introducerea lui de pomina in Dreptul Civil timp de 10 minute din sfasitul primei ore de curs, dupa care dadea pauza si mai relua cursul pentru alte 10 minute la sfarsitul celei de a doua ore - si asa a tinut-o un an intreg 1994-1995! - pentru ca mai tarziu un coleg de facultate intrat cu pile in magistratura sa se jure ca el nu auzise de prescriptia extinctiva in facultate, fapt absolut real!) pe marele Saguna
(tinand un curs minimalist de drept financiar de ne mai miram si astazi unde dracu au facut scoala functionarii din Administratiile financiare si Garda) pe dumnezeiestii mahomezi Ciobanu si Boroi (terorizand anul patru cu procesualul civil, plin de chichite, termene si enumerari, imposibil de asimilat in contextul in care studentii nu vedeau si nici nu redactau de proba macar 1 (o) actiune in justitie, nu luau contact cu 1 (o) hotarare judiciara dintr-un dosar oarecare, nu invatau sa ridice 1 (o) singura exceptie, nu comentau 1 (o) decizie a casatiei - bine ca stiau sa clasifice actiuni, nulitati, exceptii, prescriptii, era de ajuns pentru a perpetua dezastrul din justitie). Sa mai zic de cursurile de dreptul mediului (Marineasca), international public (Nastase, Besteliu), dreptul muncii (Athanasiu, Moarcas) si de alte prelegeri schioape lecturate pe un ton egal din foi manuscrise insirate pe catedra, in timp ce studentii isi subliniau in timp real pasajele respective pe cursul tiparit, urmate de seminarii inofensive dar inepte tinute binevoitor de colegi de-ai nostri studenti mai mari cu un an? Mai bine tac! Sau mai bine zic ceva de
cursul de dreptul transporturilor despre care imi aduc foarte bine aminte un singur lucru: era tinut de fratele lui Ilarion Ciobanu, actorul, si m-am dus si eu sa vad daca seamana cu petrolul, dolarii si ardelenii... :))

Aceste amintiri mi-au inlaturat orice uimire sau curiozitate ulterioara legata de imposibilele si jenantele decizii ale Curtii Constitutionale, de fripturismul admiterii la INM, de precaritatea profesionala si fragilitatea morala a judecatorilor, de voluntarismul si impostura functionarilor publici, de tupeul colosal al legiuitorilor de zi(parlamentari) si de noapte (guvernanti), de monstruozitatea obiceiului balcanic, al nostru al tuturor, de a reinventa
dreptul cu fiecare speta, in lipsa oricaror jaloane jurisprudentiale autentice.

Printre atatea triste amintiri, trebuie sa zic totusi o vorba de bine despre prof. C.Barsan (dusul), V. Stoica (opusul), F.Deak (mortul), I.Filipescu(coptul) si asistentii lor, care spalau cum puteau si ei obrazul livid al facultatii la catedra de civil, tot astfel cum o facea si talibanul de Corneliu Liviu Popescu, (nebunul si idealistul), la catedra de drept public. Dar la atat se limiteaza amintirile placute din facultate.

Ei, si atunci? Daca m-ati intreba pe mine in legatura cu "ideea bizara" a unui consortiu universitar intre Universitatea Bucuresti si Universitatea Titulescu, as gasi-o chiar nimerita si as fi cel putin mirat sa aud de prestigiul pe care UB, vezi doamne, l-ar pierde - macar in privinta omnipotentelor si omniprezentelor facultati de drept.

Sa se fi schimbat atat de mult IN BINE "la stat" lucrurile in ultimii ani?

Dupa cele de mai sus din Regatul Academic al dreptului romanesc poate este bine sa punem lucrurile si putin in context. Iar despre ce context mai bun poate fi vorba, decit acela din articolul de mai jos din Adevarul, despre brain-drain-ul romanesc, intitulat sugestiv : Intoarcerea acasa a creierelor - un vis irealizabil? , din care am selectionat urmatoarele:

Romania are, conform Institutului National de Statistica, peste 30.000 de cercetatori. Acestia activeaza in cele 66 de institute ale Academiei Romane, in cele 90 de institute si statiuni agricole, in cele 38 de institute nationale de cercetare, in cele 40 de societati comerciale cu profil de cercetare si in cele aproximativ 20-25 de SRL-uri de cercetare. In total, Romania dispune de 259 de institutii in care se realizeaza cercetare stiintifica, la care se adauga cercetarea efectuata in universitatile acreditate. Exceptand institutele Academiei Romane, care are buget propriu, toate celelalte sunt finantate prin MEC, pe baza de competitie. Anul acesta, activitatii de cercetare, bugetul de stat i-a alocat 3.100-3.200 miliarde lei. Daca am simplifica la maximum lucrurile, am putea trage concluzia ca fiecareia dintre aceste institutii i-au revenit in jur de 13 miliarde pe an. E mult, e putin? Poate pentru un SRL - in lumea mare nu exista SRL-uri de cercetare, dar la noi, da - suma este suficienta. Pentru un laborator serios, competitiv international, judecati dv. cat inseamna, stiut fiind ca in lume sunt alocate celor mai performante laboratoare sute de mii de miliarde euro sau dolari. Sigur, acestor fonduri bugetare, gestionate de MEC, li se adauga si granturile de cercetare si fondurile extrabugetare. Procentual, Romania aloca 0,8% din PIB cercetarii, in conditiile in care tari vecine noua aloca chiar si 2% din PIB.

..........

O problema extrem de importanta a cercetarii o reprezinta migratia creierelor. Desi nu exista statistici recente, conform ultimului studiu efectuat in perioada 1988-1994, in doar 24 de institute si in 10 universitati, mobilitatea profesionala in aceasta perioada a reprezentat 15,8% din totalul expertilor existenti la inceputul perioadei. 20% au emigrat spre alte tari. Dupa anul 2000, nu exista nici un studiu efectuat special pentru cercetare. Din datele neoficiale insa, se apreciaza ca peste 60 la suta dintre cercetatorii de valoare se afla acum definitiv sau temporar in strainatate. Cert este ca dintre toti cercetatorii romani, doar 10% sunt cunoscuti la nivelul cel mai inalt mondial, publicand in reviste prestigioase si fiind in baza de date I.S.I. (Institutul mondial ce este recunoscut ca for care realizeaza ierarhizarea stiintifica). Din cei 10%, majoritatea activeaza acum in afara tarii.

Pentru intoarcerea acasa a creierelor, Institutul Cultural Roman a organizat o conferinta internationala, la care au participat 62 dintre cei mai importanti cercetatori tineri pe care-i are in acest moment tara.
........
I-am rugat sa ne raspunda la trei intrebari: Credeti ca cercetarea romaneasca mai are sanse? In ce conditii v-ati intoarce? Care sunt domeniile in care exista sanse pentru a ne impune la nivel mondial? Iata o parte a raspunsurilor.

Vin cu propuneri concrete
Sunt Mihai Dumitru Barboi, de la Institutul European de Membrane din Montpellier, Franta. Am 35 de ani si sunt conducator de grup la acest institut. Am plecat din tara in 1998, ca doctorand al laureatului Nobel, Jean Marie Lehn si apoi asociat postdoctorand, obtinand un post permanent la CNRES in Franta. Sunt convins ca in Romania exista personalitati stiintifice extraordinar de importante si bine reprezentate la nivel international. Acestea trebuie reunite pentru a face o oglinda a societatii, si nu pentru a fi diluate intr-un mediu, care, cel putin acum, pare a fi pe cale de disparitie. Revitalizarea stiintei romanesti se poate face, avand ca punct de plecare tocmai aceste personalitati. Romania trebuie sa se adapteze la conditiile aderarii la U.E. pentru ca dupa toti indicii pe care-i publica comunitatea europeana trebuie sa urcam, in Romania de la zero si ceva la trei la suta. Cercetarea va avea un rol important si trebuie sa valorificam aceste sanse oferite de comunitatea europeana. Am venit cu propunerea de a infiinta un institut national de cercetare care sa participe, intr-o retea europeana la programele SUPRACOMBINAT si PROMATINTER (n.r. - programe ce se desfasoara dupa o metodologie noua interdisciplinara situata la interfata intre chimie, fizica, biologie pentru crearea unui grup international de cercetare in domeniul chimiei, biochimiei, nanotehnologiei), pentru ca prin reunirea fortelor specialistilor din aceste trei domenii sa se poata patrunde in domeniile de varf. M-as intoarce in Romania de tot, dar pe un teren fertil. Acum, imediat, ma voi intoarce partial pentru a ajuta cat se poate concret pentru crearea institutului. ........

N-am vrut sa plec niciodata definitiv
Nu mi-am propus niciodata sa plec definitiv din tara. Am fost 5 ani in afara, un an in Franta, dupa aceea in Germania si Canada, cate doi ani. Nu am vrut sa plec, pentru ca am crezut ca se poate face si la noi cercetare, dar in anumite conditii. In conditiile in care poti identifica ceea ce poti sa faci, dar ceea ce faci sa fie interesant, sa fie un domeniu major, si crezand ca ai gasit ceva important, poti sa duci la capat, intelegand ca asta se poate face numai prin colaborari internationale. ...... Cred ca cercetarea romaneasca s-a si impus in cateva domenii, nu numai ca are sanse. Dar mi-e greu sa spun ca ne-am impus in zonele de cea mai inalta performanta cu putinta, pentru ca as exagera. Dar sunt laboratoare in universitatile Iasi, Cluj, Bucuresti, in institutii ale Academiei in care, cateva insule sunt performante: chimie organica si supramoleculara. Din pacate, sunt prea putine. Rezultatele lor sunt numai prin colaborarea cu institutii din strainatate. Situatia este dramatica la noi, pentru ca, statistic vorbind, contributia Romaniei la productia stiintifica mondiala este extrem de mica, si asta datorita faptului ca nivelul mediu al cercetarii din tara este foarte scazut. prof. univ. Marius Andruh sef Catedra Chimie, Universitatea Bucuresti, membru corespondent al Academiei
.................
Posturi vacante exista in universitati. Pot fi folosite. La noi, universitatile mari si mici au dus o politica gresita, aceea de a-si promova propriii oameni. Dupa primul razboi, cand s-a infiintat Universitatea din Cluj, au cautat si l-au adus pe Babes, pe Racovita, au adus din tara, de la Iasi. S-a infiintat o universitate nu prin promovarea unor profesori de liceu, care oricat ar fi fost de buni nu puteau sa realizeze ce au realizat acesti oameni. Acum noi promovam de la nivelurile inferioare la superioare oameni de la aceeasi universitate si nimeni nu se gandeste sa caute in jur, nu nume, pe cineva mai bun decat conferentiarii pe care ii are din care promoveaza pe unul. Cautarea calitatii nu este suficient promovata in universitatile romanesti. Acestea nu se pot face fara fonduri, ci printr-un efort de vointa.
.........
"Ma voi intoarce in Romania in momentul in care voi percepe ca societatea romaneasca, exprimata prin clasa noastra politica si societatea civila, a inteles rolul invatamantului si cercetarii in dezvoltarea sociala si economica a Romaniei. Savantul german Rudolf Mopbauer, laureat al Premiului Nobel pentru fizica in 1961, spunea: "O societate care-si permite sa neglijeze promovarea celor mai talentati membri ai sai pentru educarea mediei generale actioneaza inevitabil catre raul tuturor". Asta s-ar traduce prin aceea ca suntem prea saraci pentru a ne putea permite o cercetare de varf in toate domeniile. Asta este valabil si in export, si in cultura". Dr. Dragos Ciuparu, din 1999 profesor cercetator la Yale University
Deocamdata, nu
Sunt Sebastian Buhai, 25 de ani, ultimul an de doctorat economie-econometrie..... Evident, sunt interesat de pozitii temporare, periodice colaborari, dar multe trebuie sa se schimbe. Avem acelasi sistem ermetic, ierarhic, gerontocrat; e o rezistenta la cultura, se practica un "ignoribimus" nebun. Deci, pe scurt, cred ca mai multe se pot face pentru Romania din afara, decat din interiorul tarii.
.......
Acum, nu m-as intoarce.... Daniel Funeriu, director de proiect la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology, Japonia.
Schimbarea legislatiei este esentiala
Sunt Mihai Gartu..... M-am intors, dar nu stiu pentru cat timp.... Dr. Tudor Luchian, conf. univ., Facultatea de Fizica (Iasi)

Ca orice roman ma intreb si eu: oare ce ii tine pe oamenii astia "afara"?