Un punct pe "i", in incercarea clarificarii confuziei romanesti despre magistratura

Adaug la discutia noastra mai veche despre confuzia legata de (notiunea de ) magistratura un "good point" pe care il face Sorin Rosca Stanescu in editorialul sau din Ziua, initulat: Un cerc cu adevarat vicios. Din care toti ies vinovati. Citam:

Cine este responsabil in fata alegatorilor in eventualitatea in care, in loc sa
se diminueze, criminalitatea economico-financiara si coruptia se amplifica? Cu
siguranta, toate cele trei puteri in stat....

Prin urmare, Guvernul poate declansa o actiune anti-criminala care ramane in spagat, pur si simplu pentru ca, dincolo eventual de Politie, exista un tampon, un strat intermediar, care se numeste Procuratura, aflat nici in caruta Executivului, nici in teleguta Justitiei. Un perete moale in care se poate opri orice glont. Pe de alta parte, cu acest statut nenorocit, Parchetul poate face si jocuri, aparandu-se mereu cu argumentul independentei Justitiei. Jocuri ale unor procurori, ale unor clanuri mafiote, ale unor grupuri de interese economice sau politice. Si alte institutii ale statului, cum ar fi serviciile secrete ori Presedintia, isi pot face, in principiu, jocurile, cu ajutorul procurorilor. Arogandu-si, in mod fals, o independenta care este numai a puterii judecatoresti, din care, de fapt, procurorii nu fac parte. Ei pot nu numai initia - am vazut cum - fel de fel de anchete, dar pot si compromite eforturile politistilor, blocandu-le investigatiile. Mai mult, mai au si sansa - ceea ce se intampla destul de des - de a livra instantelor, din incompetenta sau in mod deliberat, dosare incomplete, prost facute, lipsite de probe sau vulnerabile, sub aspectul respectarii regulilor de procedura.

Interesant!