Domeniile de drept cele mai bine platite in Romania?

Cum am promis ca voi aduce acest topic in prim plan odata ce voi primi raspunsuri la intrebarea mea, iata un prim raspuns (de fapt au fost trei, aici, toate interesante, dar pentru discutia noastra voi aborda doar unul dintre ele):

Raspunsul este, desigur, dreptul comercial international, intocmirea de contracte comerciale cu parteneri externi si reprezentarea in instante internationale. Aceasta este evident o piata foarte restransa fiindca majoritatea absolventilor de drept se chinuie sa aprofundeze "cunoasterea si aplicarea legii" romane, nu a intregului sistem de drept international. In loc sa ne laudam ca facem parte dintr-un stat bananier cu presedinti de cacialma, ar trebui sa cunoastem ce se intampla in jurul insulei noastre de balcanism.De ce ?? ... Deoarece, necunoasterea legislatiei internationale NU inlatura efectele acesteia asupra / impotriva / in defavoarea NOASTRA . Quod erat demonstrandum.

Inteleg ca "domeniul" cel mai bine platit ar avea o componenta tranzactionala (contracte) si una "litigationala" (litigii internationale), ambele oarecum "out of reach" in prezent de absolventii (de scoala profesionala/pardon facultate de drept) romani, ori chiar de practicienii romani.

Acum in lipsa unor date statistice (cite companii romanesti au intr-adevar de a face cu companii straine si au nevoie de reprezentare, transactionala sau litigationala, cu componenete de extraneintate, in diverse domenii in care activeaza...ce buget au alocat pentru asemenea reprezentare, cite contracte de asistenta pentru litigii sau contracte se incheie anual in Roamania, si pe ce pret comparativ cu litigiile mundane, ori cu reprezentarea trazactionala mai mundana; ori cite departamente legale desfasoara cu adevarat asemenea activitati la dorinta companiilor in care activeaza) este destul de greu sa argumentam daca asemenea domenii sint intr-adevar cele mai bine platite, ori daca "ratia" -cost pentru avocat/consilier- in raport cu venitul obtinut este intr-adevar superioara aceleia din reprezentarea pe dreptul intern, dar asumind pentru argumentul nostru ca intr-adevar ar fi, cred ca putem incerca sa vedem care ar fi cauzele pentru care domeniul respectiv, desi bine platit, nu este suficient de atractiv pentru practicienii romani.

-Astfel, cred ca o prima explicatie ar fi aceea ca o companie straina, care doreste sa activeze de exemplu in Romania, nu are nevoie de un practician roman care sa cunoasca necesar dreptul din tara sediului companiei mama (exista intotdeauna practicieni de acolo mai calificati decit cei din Romania), ci mai degraba de practicieni care sa cunoasca foarte bine dreptul roman, care afecteaza operatiunile sucursalei companiei mama ce intentioneaza sa stabileasca un asemenea punct de lucru in Romania.
-O a doua explicatie ar fi aceea ca onor companiile straine vin in Romania pentru a face mai mult profit, iar una dintre sursele acelui profit este si plata mai scazuta in raport cu tara de origine a personalului pe care companiile il angajeaza. Astfel, cred ca exista ab initio ideea ca un profesionist al dreptului din Romania trebuie sa fie platit mai putin decit un profesionist al dreptului din tara mama, si, avind in vedere salariile ori veniturile obtinute de practicienii romani ai dreptului in general(inclusiv cei care lucreaza pentru asemenea investitori straini, unde argumentabil din nou, o idee minima despre cum functioneaza dreptul din tara acelui investitor ar fi necesara, pentru a nu intra intr-un blocaj cultural si de comunicare cu cei de la "centru") , putem oare spune ca nu este asa?
-O a treia explicatie ar fi aceea ca in domeniul in care doreste sa activeze, compania straina care vine in Romania are deja contractele tip pregatite de la "centru", de avocatii din tara mama, iar eventualul consilier roman, va fi folosit intr-o pozitie nu de conceptie, ci de pura executie, de adaptare a acelor contracte,eventual, la dreptul romanesc, cu reducerea subsecventa a prestigiului/salariului in cadrul companiei.
Daca acestea ar fi trei motive care ar oferi un fel de lipsa de "incentives"a practicianului roman pentru a-si bate cu adevarat capul cu dreptul strain, "bataie" care este si costisitoare (ai nevoie nu doar de carti, ci si de un "mediu" cultural, ca sa ii spun asa, in care sa inveti cu adevarat nuanetele, cartile nu iti dau intotdeauna cheia, si oricum, studiul lor este mai time intensive, decit studiul direct cultural...) si putin "premiata" de actorii straini care ar trebui sa puna un premiu pe acele cunostiinte, cred ca si la "intern" functioneaza citeva obstacole.
-Astfel, majoritatea companiilor romanesti nu sint antrenate intr-o activitate de export care sa duca cu adevarat la litigii (de multe ori litigiile se rezolva cumva pe cale "amiabila",ori un eventual litigiu este pur si simplu abandonat pentru ca sustinerea lui este prea "costisitoare" pentru firma, samd) internationale, in care ar fi nevoie de un avocat roman (daca ai un eventual litigiu cu o companie din Franta, si ai semnat ca primarul un contract care investeste instantele franceze cu jurisdictie, pentru ca nu ti-ai permis un avocat care sa iti evite acea clauza, ori nu ai tinut cont de sfaturile sale in cazul in care ti l-ai permis la incheierea contractului, vei avea nevoie de un avocat francez, nu?).
-In al doilea rind, un domeniu in care argumentabil ar fi mai ieftina "reprezentarea" de catre un avocat/consilier roman, dreptul european, este prea nou pentru Romania (si companiile/si juristii romani) pentru a putea argumenta ca in cazul unui eventual litigiu pe rolul CEJ, un avocat/consilier roman ar putea oferi o consultanta mai "buna" decit un avocat luxemburghez ori vest european care face de ani de zile acest lucru. In mod asemanator, as aplica acelasi argument pentru eventualele litigii la ICSID, ori WTO, ori chiar la diversele camere de arbitraj international unde teoretic ar putea merge si un avocat/consilier roman (este atit de scump ca sa te tii up to date doar cu lucrurile noi care apar in domeniu, incit abonamentele la revistele de specialitate te-ar ruina mai inainte sa poti scoate vreun ban de la client care sa iti plateasca macar acele abonamente)....Nu mai spun ca ratio (cost pentru avocat/client// venituri obtinute din asemenea reprezentare) ar putea fi mult mai scazuta decit aceea din cazul reprezentarii la intern (unde investitia in cunostiinte este minima/cererea pentru serviciile tale e mare/ si in plus mai cunosti si instantele in care practici)

Iata tot atiti factori care in optica mea impiedica (ori functioneaza ca factori inhibitori) practicianul roman sa se specializeze eventual in domeniile de mai sus, chiar daca acestea ar fi argumentabil printre cele mai bine platite domenii in Romania.

Alte ginduri?