Inainte ca noaptea sa cada, citatul zilei

Aseara National Tv (parca) a difuzat Before the Night Falls, cu excelentul Javier Bardem in rolul lui Reinaldo Arenas. (acela a fost primul film in care Bardem joaca un rol principal pe care l-am vazut, si pot spune ca am devenit fascinat imediat de arta "maestrului"; Bardem e un mare actor de film). Am apucat sa vad spre sfarsit filmul, dar doua cote mi s-au parut perfecte si le reproduc mai jos, in categoria citatelor zilei...


“the difference between the communist and capitalist systems is that, although both give you a kick in the ass, in the communist system you have to applaud, while in the capitalist system you can scream. And I came here to scream.”


diferenţa dintre sistemele de comunist şi capitalist este că, deşi ambele vă dau un şut în fund, în sistemul comunist trebuie sa aplauzi acel sut, în timp ce în sistemul capitalist poţi striga. Şi am venit aici ca să strig. "

Si mai jos unul dintre probabil cele mai sensibile elogii la adresa scriitorului si artei sale, in vremuri "salbatice"...

Walking along streets that collapse from crumbling sewers. Past buildings that you jump to avoid because they will fall on you. Past grim faces that size you up and sentence you. Past closed shops, closed markets, closed cinemas, closed parks, closed cafes. Sometimes showing dusty signs, justifcations: "CLOSED FOR RENOVATION," "CLOSED FOR REPAIRS." What kind of repairs? When will these so-called renovations be finished? When at last will they begin? Closed... closed... closed... everything closed. I arrive, open the countless padlocks and run up the temporary stairs. There she is, waiting for me. I pull off the cover, and stare at her dusty, cold shape I clean of fthe dust and caress her. With my hand, delicately, I wipe clean her back, her base and her sides. Infront of her, I feel desperate and happy. I run my fingers over her keyboard and suddenly it all starts up. With a tinkling sound the music begins, little by little, then faster; now full speed. Walls, trees, streets, cathedrals, faces and beaches. Cells, mini- cells, huge cells. Starry nights, bare feet, pines, clouds. Hundreds, thousands, millions of parrots. A stool, a climbing plant, they all answer my call, all come to me. The walls recede, the roof vanishes, and you float quite naturally. You float uprooted, dragged off, lfited high. Transported, immortalized, saved. Thanks to that subtle, continuous rhythm, that music, that incessant tap-tap.

Mergand pe jos de-a lungul unor străzi care se prabusesc din colectoarele care se darama.... Clădiri vechi peste care sari pentru a le evita, deoarece s-ar puutea prabusi peste tine. Fete sumbre din trecut care te masoara si te condamna. Magazine antice închise, pieţe închise, cinematografe inchise, parcuri închise, cafenele închise. Citeodata cu semne prafuite, in vitrine, justificand inchiderea: "închis pentru renovare", "închis pentru reparaţii". Ce fel de reparaţii? Si când vor aceste asa zise renovări terminate? Când în sfârşit vor începe? Închis ... închis ... închis ... totul închis. Ajung, deschide nenumăratele lacăte şi alerg temporarele scări. Acolo ea, aşteptandu-ma. Trag capacul, şi ma holbez la forma ei prafuita, si rece, o curat de praf si o dezmierdard. Cu mâna mea, delicat, ii sterg spatele, baza şi partile laterale. In fata ei, mă simt disperat şi fericit. Imi alerg degetele mele peste tastatura ei, şi brusc totul porneşte. Cu un clinchet muzica începe, încetul cu încetul, apoi mai repede; acum cu toată viteza. Pereţi, copaci, strazi, catedrale, fete şi plaje. Celule, mini-celule, celule uriaşe. Nopţi instelate, picioare goale, pini, nori. Sute de mii, milioane de papagali. Un scaun, o planta cataratoare, ele toate raspund chemarii mele, toate vin la mine. Peretii se retrag, acoperişul dispare, si plutesti destul de natural. Plutesti dezrădăcinat, târât, ridicat in inaltimi.Transportat, imortalizat, salvat. Si toate multumita acelui ritm subtil, continuu, identic muzicii, acelui de nestavilit tap-tap.