Orase romanesti "fara populatie urbana" sau despre probleme sociale ale "modernitatii" Romaniei

Valentin Protopopescu, are un comentariu interesant aici despre unele cauze ale "nebuniei" pe care o tot vedem in Bucuresti si in alte "orase" ale tarii (eu as numi acestea-lipsa oricarei idei a unui spatiu comun, care sa ne apartina tuturor si de care sa ne bucuram toti). Citam:

"Astazi, mahalaua din Bucuresti s-a mutat in centru, iar centrul nu e nicaieri"...
......

In Bucuresti, nu am ajuns, nici macar in 2010, sa vorbim despre o populatie urbana asa cum se intampla in cazul oraselor Paris, Viena, Budapesta"...
.....

De ce? Pentru ca Bucuresti a fost un targ. Printr-un accident istoric nefericit, evident, pentru ca nu are o asezare strategica (este situat intr-o zona extrem de afectabila de seisme si este abordabila de catre orice invadator), Bucurestiul a devenit capitala intai a Regatului, apoi a Romaniei Reunite".

Pare ca in ciuda fascinatiei noastre cu trecutul, partial datorita educatiei pe care am primit-o, deliberat in statul (cvasi) modern in care am trait, aceste stari de lucruri au "radacini mai adanci" ,care sunt eventual descoperite de cei care doresc sa le investigheze (intotdeauna explicatia culturala este o explicatie).

Radacinile mai adanci pot fi gasite in scrierile unor eminenti istorici ca Hugh Seton-Watson The East European Revolution , or, in cartea excelenta a regretatului Joseph Rotschild-Return to Diversity, aflata integral aici. Marele Zeletin are de alfel o superba parabola, despre acele stari de lucruri, inca de gasit prin librarii, pe care eu o gasesc la inaltimea calatoriilor lui Gulliver descrise de Swift.

Oricum, poate acesta este un bun prilej de a reinoda o traditie a analizei sociale (si a integrarii acesteia in studiul dreptului, poate candva) pe care ne-am pierdut-o odata cu disparitia scolii create de Gusti, si a desfiintarii catedrei de "sociologie" de catre sicofantii inconfundabilului regim al lui Niculae Ceausescu.

Altfel,numai de bine!