Primavara patimirii noastre (de dinainte de UE),ori despre viitorul "instalatorului romanesc"

Citesc nebunia de aici (cu uite raportul, nu e raportul pent' 2007), si ma crucesc ca tot romanu'(a cita oara?). Sincer sa fiu, nu pot spune ca nu inteleg ezitarile comisiei. La urma, urmei, Romania, desi a inceput mai devreme negocierile decit multe dintre tarile ex-comuniste admise in "primul pluton", nu isi datoreaza decit incapacitatii celor care au guvernat-o terminarea acestora in coada plutonului de alergatori si aminarea intrarii cu 2 ori 3 ani, functie de circumstante si de dovezile pe care le da, ca a reusit sa inteleaga imperativul creeari unei administratii independente de politic, care sa faca Romania "guvernabila". La urma, urmei, inconstienta diferitilor politicieni ocupati cu "entegrarea" ne-a facut sa nu negociem dur, ca polonezii, si sa trecem la "pachet" (adica mai usor) cu "primul val" , ci sa "negociem " in dodii (noi ne facem ca sintem de acord cu ei, dar facem ce vrem noi; oricum nu avem un plan si nu ne intereseaza sa "impementam" ce "negociem" prea tare...) si sa ajungem sa "primim" unda verde intr-un moment de "oboseala" Europeana si pronuntat "scepticism" la adresa proiectului European, in care atentia e sporita si exigentele sint mai crescute.

Dincolo de aceastea, insa, care e miza integrarii pentru noi? Ce putem astepta noi de la ea?

Personal, cred ca Ilie Serbanescu are dreptate in comentariile postate acum vreo 2 saptamini in "22" sub titlul: Mecanismul extinderii va functiona din plin, din care citam:

"Apropierea aderarii la UE, dublata de semnalele promitatoare venite de la Bruxelles ca aceasta se va produce fara amanari, infierbanteaza multe minti in randuile oficialitatilor de la Bucuresti. Perspectiva sacilor in caruta UE pare ca induce la multi simtamantul ca ocazia nu ar putea fi pierduta pentru a mai contabiliza ceva capital politic - ceea ce este absolut normal -, dar si ca lungul propriului nas n-ar mai trebui chiar atat de scrupulos pastrat. A-ti cunoaste lungul nasului este o virtute, care poate fi insa lesne pierduta in momente cruciale de bun augur. Si aderarea la UE este, fara indoiala, un moment crucial in istoria Romaniei, in care se poate usor sa-ti pierzi echilibrul considerandu-te mai breaz decat esti.
Proiectii ametitoare despre Romania membra a UE sunt, desigur, posibile, dar nu sunt dezirabile. Pentru ca nu folosesc la nimic si, oricum, nu la promovarea schimbarilor pe care este de presupus ca le va antrena, mai devreme sau mai tarziu, apartenenta la clubul european.
Romania nu poate deveni o tara ca o floare nici peste noapte si nici chiar pe termen mediu, pentru ca are handicapuri istorice de depasit si pentru ca, fata de membrii vechi ai UE, are decalaje, tot istorice, de recuperat.
Si nu trebuie uitat ca, in conditiile apartenentei la UE, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile. Si, sa fim constienti, exista atatea costuri legate direct de buzunarele oamenilor si de nivelul lor de viata, cum sunt alinierea la preturile din UE sau conformarea la costisitoarele norme de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului.
De asemenea, n-ar trebui cumva sa ne amagim in legatura cu potentialul pe care Romania l-ar avea si pe care abia apartenenta la UE l-ar descatusa, in sfarsit, dupa decenii de asteptari. ....

De fapt.... Romania nu prea are ce resurse sa puna pe masa UE: nici resurse minerale (energetice sau pentru destinatii industriale), nici alte resurse naturale, in cazul carora pentru a le face evidentiabile este nevoie de o infrastructura care cere zeci de miliarde de euro si zeci de ani. Nici situatia in ce priveste forta de munca "bine pregatita si ieftina" nu va mai sta prea mult asa, si nu atat pentru ca, salariile crescand si ele, nu va mai fi la fel de ieftina, cat mai ales pentru ca dezastrul din sistemul de invatamant romanesc si absenta alocatiilor corespunzatoare in domeniu isi vor spune chiar curand cuvantul si forta de munca nu va mai fi la fel de bine pregatita.

Si este greu de spus daca va fi un avantaj pentru romani - si, mai precis, pentru care din ei - faptul ca, pentru a prelua expresia d-nei Vass, "Romania este acum un activ subevaluat sau o valoare nedescoperita", deoarece iesirea din subevaluare, odata cu apartenenta la clubul european si descoperirea ei de catre straini, va insemna de fapt o crestere severa a preturilor terenurilor si activelor, ceea ce ii va imbogati pe unii, cel mai probabil putini, dar ii va saraci pe cei multi, totodata scotandu-i, din pacate, din jocul industrial pe foarte numerosi dintre intreprinzatorii romani in favoarea celor straini.

..... cateva paliere pe care se va manifesta in principal prezenta Romaniei in UE: furnizor de forta de munca, dar si recipient de bani din munca in strainatate; importator net de produse si servicii din restul UE, exporturile nereusind sa echilibreze importurile masive pe relatia comunitara; recipient de fonduri europene, dar si sursa de profituri; zona cu competitivitate mai slaba, dar cu piata in crestere, valorificata de zonele cu competitivitate ridicata din UE. Deci, intr-un fel, o translare, pentru ani buni de aici inainte, a situatiei in parametri care s-au configurat inca de acum. Romania va fi o adevarata placa turnanta pentru mecanismul extinderii UE, care consta in pomparea de bani in tarile mai slab dezvoltate pentru ca acestea sa poata cumpara produsele si serviciile din tarile dezvoltate ale Uniunii, scotandu-le astfel pe acestea din urma din saturatia pietei si, deci, din tendintele de stagnare.

Nu vom putea mai mult, nici nu vom fi mai mult! Probabil, pentru multi ani de aici incolo, Romania va fi si geografic, si material la periferia UE. Singurul ei avantaj real este ca drumul si podurile economice spre Est vor trece pentru vestici prin Romania! "

Personal, cred ca Romania, neavind prea mult ce exporta si avind "cultura muncii" pe care o are va fi un exportator net doar de forta de munca slab calificata, ca si pina acum (va exporta si ceva forta de munca mai bine calificata, dar in optica mea, potentialul crearii acestei forte de munca in Ro este totusi limitat). Iar din acest punct de vedere, poate nu ar fi rau de inteles ce ii asteapta pe romani, avind in vedere cele prin care trec altii deja (care au inceput exportul de astfel de forta de munca mai devreme), si modul cum sint vazuti cei apartinind acestei categorii de cei din tarile de destinatie ale "exportului". Astfel ca vom trimite la experienta "engleza" a polonezilor, astfel cum este ea vazuta de un englez traitor timp de citeva luni printre "instalatorii polonezi" din Londra: Down and Out in Poland and London.