Sometimes I (do) am....

foarte mindru ca sint roman.

Iar unele dintre motivele pentru care sint foarte mindru ca sint roman, tin de existenta unei intregi generatii, care, desi s-a trecut(ori s-a incercat sa se treaca) peste ea cu buldozerul, ori cu excavatorul a rezistat si a continuat sa reziste, transmitindu-ne cumva, dincolo de suferinta, si de "uitare" valoarile care ne fac deosebiti de alte neamuri si ne tin in picioare si astazi.

De aceea, desi inteleg cumva amaraciunea lui Andrei Dimitriu atunci cind spune: "Un popor care nu-si identifica responsabil si corect, nu-si venereaza pios si cu recunostinta, dar decent, si nu cultiva memoria adevaratilor eroi-martiri, patrioti-luptatori, ctitori ai libertatii si demnitatii nationale, in vremurile cele mai tragice, este un popor care nu poate depasi istoria imediata. Cei care, intr-o Romanie sovietizata, duplicitara, lasa, fricoasa, gregara, ingenunchiata, au reprezentat demnitatea, onoarea, curajul, valorile crestine profunde - iubirea si sacrificiul pentru <> - patriotismul intelept si adevarat, merita macar aceasta recunostinta tarzie, dar si dreptul la posteritatea pe care si-au construit-o, prin martiraj, si care ne onoreaza si ne legitimeaza, ca popor cu vocatie europeana, adica democrat, cu simtul demnitatii si al libertatii (...). Iata de ce e nevoie de aceste memoriale la Sighet, Ramnicu Sarat, si-n cate alte locuri ale supliciului si chiar ale mortii". sint oarecum mai optimist decit domnia sa, poate pentru ca fac parte dintr-o generatie, ori din mai multe generatii carora vrind nevrind si impotriva campaniei de indobitocire practica de "meseriasii" Romaniei de azi, suferintele indurate de atitia oameni sint niste "faruri" luminoase care ne imping la tarie, mindrie si caracter mai degraba decit lucruri demult uitate si privite cu indiferenta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!