Moartea unui dictator

Citesc de dimineata stirile despre moartea ex dictatorului Yugoslav("mai tirziu" sirb) Milosevic aici, si,
maturisesc ca stirile respective m-au emotionat, cum m-a emotionat si stirea impuscarii "odiosului"acum mai bine de 15 ani.

Intr-un fel, odata cu moartea lui Ceausescu sau Milosevic, volens-nolens, moare ceva si din "tinereteli" noastre, carora, vai, le-a fost dat sa se petreaca precum martore ale unor timpuri atit de contorsionate si zbuciumate. Moartea lor ne aduce aminte ca eventual s-a incheiat un ciclu, si din existenta noastra, si ca alt ciclu urmeaza la rind.

Fara sa ma gindesc neaparat la aceasta, imi vine in minte, cum pe la inceputul lui 90 cred, am citit intr-un "Expres" (gazeta lui Nistorescu), cumparat pe bani putini din piata in care aveam ceva de a face cu semi-omonimul lui Milosevic, Iliescu,traducerea unui raport american, in care se "prevedea" imediata destramare a Yugoslaviei.

Mi-aduc aminte cum am fost uimit, pur si simplu, citind acel raport! Pentru mine, Yugoslavia nu era atit tara care isi trimisese securistii sa lichideze dizidenti aflati in vizita la Bucuresti, cu voia securitatii romane, cum spunea "Europa libera", ci tara de dincolo de Dunare, unde, daca reuseai sa treci inot, erai liber (Mai ales, am revazut cu putere cu ochii mintii, o scena care din timpul armatei, cind plecind in concediu cu trenul catre Timisoara noaptea, am putut contrasta malul romanesc intunecat complet de rationalizarile lui Ceasca si de neputinta noastra, cu malul sirbesc plin de lumina). Tara asta la limita lichidarii? Imposibil, am gindit, desi invataseam sa dau credit lucrurilor pe care le citeam in Expres.

Ei bine, nici doi ani dupa aceea, Yugoslavia la care m-am gindit in acele momente era deja pulverizata.

Sincer sa fiu, nu am putut intelege niciodata barbaria celor intimplate. Nu am inteles cum oameni care traiesc cumva impreuna timp de 50 de ani (sau citeva secole) pot deveni peste noapte, la indemnul unui propagandist, dusmani de moarte, al caror unic scop este sa il vada pe celalalt spintecat si aruncat in mijlocul drumului. Nu am inteles "purificarea" etnica, violenta sau macelul.

In fine, nu am inteles, de ce Germania lui Kohl a trebuit sa notifice Statele Unite ca poporul german nu mai accepta agresiunea sirbeasca impotriva Croatiei si ca urmare va proceda la recunoasterea urgenta a acesteia din urma (spre onoarea ei totusi, Europa a venit ceva mai tirziu, e drept si din cauza presiunii secesiunii republicilor ex sovietice si a contramanevrelor imperiului de la Rasarit cu un set de principii care trebuie respectate de noile state pentru a fi recunoscute de comunitatea europeana-printre aceste reguli au fost trecute si respectarea drepturilor omului, atit de ignorata in cazul republicilor ex Yugoslave) contribuind intr-un fel (ramine de dezbatut cit de mult) la cele intimplate ulterior. Nu prea am inteles neputinta Europei de a preveni cumva acest macel, si nici dublul standard care a fost o lunga perioada de timp aplicat. Intr-un sens, razboiale "balcanice" din ex Yugoslavia sint marturia lipsei noastre pan europene de viziune, cosmarul nostru comun european, marturia ca inca nu am ajuns in locul in care sa avem once for all pace pe continentul nostru atit de tulburat. Iar din acest punct de vedere, nu doar elita politicienilor europeni, care citiva ani dupa destramarea cortinei de fier nu au manifestat prea multa viziunea in privinta viitorului Europei sint vinovati; noi toti ca europeni sintem vinovati!

Una peste alta, insa, probabil ca sirbii sint cei mai vinovati, ca autori principali ai macelelor, si astfel sint si trasi in mod principal la raspundere (unii dintre ei, ca si la noi, refuzind sa isi confrunte trecutul). Dar, cum spuneam, eu cred ca adevaratii vinovati sintem cu totii, europenii care am privit nepasatori sau cu neputinta acel conflict, alaturi de croati, albanezi sau musulmani bosnieci care au raspuns masacrului efectuat de unii sirbi cu masacru efectuat asupra altor sirbi (probabil ca Croatia si probabil Kosovo vor fi "cistigatori" ai razboaielor "balcanice").

Poate ca o Europa Unita, in care vor fi membre toate aceste state, va pune cumva capat cosmarului acestuia interminabil, dar atunci la ce bun au fost toate aceste sacrificii, si tot acest ocol? Nu era oare mai simplu ca vechii comunisti yugoslavi sa fi fost indepartati printr-o revolutie de orice culoare, in '90, cu ajutorul "fratesc" al Europei, Yugoslavia sa fi intrat in 10 ani in EU, si lucrurile care s-au intimplat sa nu se fi intimplat? ( e drept ca europa de vest, timp de citiva ani, nu cred sa fi avut un astfel de plan al extinderii; intr-un fel criza yugoslava a catalizat ideea aceasta e extinderii,.....aici ma puteti corecta )

Strict despre Milosevic, hm, ce sa spun? Desigur, omul a fost un mare criminal, in rind cu Stalin sau cu Cescuta al nostru, desi in momentul asta despre morti nu mai are rost sa vorbim decit de bine, daca putem, sau sa ii lasam deoparte cu totul.

Strict despre proces, sint de acord partial cu un profesor de drept international american, ca extinderea acuzatiilor la toata perioada razboaielor ex yugoslave a complicat procesul si a dus la o lungire a sa; dar pe de alta parte, sint absolut de acord cu ce se spune aici (traduc):

daca nu ar fi fost faptul ca Dl. Milosevic a fost cine a fost, un fost sef de stat judecat pentru crime impotriva umanitatii si genocid, stirea mortii sale nu ar fi fost deloc remarcabila.

Cel putin, spre deosebire de multi altii, raspunzatori de moartea, distrugerile si mizeria umana din razboaiele balcanice ale anilor 1990 (Tudjman, Koljevic, et al.) Milosevic nu a scapat de urmarire ("bolje grob nego rob" asa cum comperta faimosului Feral Tribune arata in mod ironic).Milosevic s fost judecat in fata unei curti, chiar daca procesul sau nu a fost terminat. Cazul sau nu va mai fi terminat niciodata acum, dar evidenta, si marturiile pe care le-a produs deja vor ramine in arhive, si vor fi utilizate de catre istorici-si de catre liderii politici prezenti si
viitori -pentru a trage propriile lor concluzii si lectii. Intre timp(...) tribunalul isi va continua lucrarile sale, si mai multi leaderi din regiune isi vor vedea ziua judecatii sau vor astepta aceasta judecata (Brjdanin, Stakic, Martic, Sainovic, Krajisnik, Perisic, Milutinovic, Seselj, Pavkovic, Haradinaj,...) in timp ce inca sase -- printre care Karadzic si Mladic -- urmeaza inca sa fie arestati si judecati. Acest proces, si dosarele pe care le va produce, va fi mostenirea reala a ICTY, care nu a fost
niciodata infiintata doar in scopul de a-l judeca doar pe Slobodan Milosevic (ar fi fost de altfel greu de imaginat ca insasi Milosevic va sta vreodata in fata judecatorilor atunci cind tribunalul pentru crime de razboi al Natiunilor Unite a fost pentru prima oara stabilit in 1993)."Andras Riedlmayer

Judith Armatta, meticulos observator al judecatii, scrie in Justice Watch ca raspuns celor care - acum sau mai inainte - considera tribunalul un esec:

"Nu pot fi de acord ca moartea lui I Milosevic inainte de pronuntarea unui verdict inseamna ca ICTY este un esec. Desi Milosevic a fost cel mai mare peste, ICTY inseamna mai mult decit un singur om, dupa cum intinderea mortii si distrugerilor facute dealungul a mai mult de 10 ani nu pot fi facute doar de catre un singur om. Cu siguranta, sint greseli din care se poate invata -- in cazul lui Milosevic sau in alte cazuri.

Sintem inca devreme in istoria aducerii acelora care perpetueaza crime impotriva umanitatii, in fata justitiei (Speram totusi sa continuam acest proces). Cum pot fi facute aceste lucruri perfect de la inceput?
Adesea, greselile sint folositoare. Cit despre judecata lui Milosevic, multe greseli au facute -- si multa munca grea, curajoasa a fost facuta. Devreme in cursul procesului, Camera de Judecata ar fi trebuit sa numeasca un avocat -- date fiind problemele de sanatate ale lui Milosevic si refuzul sau de a recunoaste legitimitatea Tribunalului. In
locu de a face aceasta, tribunalul i-a oferit lui Milosevic un forum unde sa isi expuna ideile, dupa care s-a luptat timp de 4 ani sa potriveasca acest forum cu procedurile care se desfasoara intr-un proces. Atunci cind in final au reusit sa impuna un avocat, Curtea de apel a subminat aceasta masura. Milosevic are de asemenea o raspundere in ceea ce priveste lungimea acestei judecati. El a cautat in mod activ sa scape de sub aceasta procedura, ori sa pastreze tribunalul ca pe un forum al sau. Si a facut aceasta cu riscul propriei sanatati. A jucat un joc de uliul si gainile cu aceasta Curte-amintire a actiunilor pe care le-a intreprins atunci cind se afla la putere. Si, ca si atunci, si-a supraestimat si depasit puterile pe care le avea in realitate. Este prea mult de analizat, dezbatut si invatat din lucrurile acestea. Dar la sfirsit, Milosevic nu a scapat justitiei. El a fost acuzat, arestat, si pus sa raspunda in fata unei curti Lumii intregi pentru actiunile sale care au devastat viata a milioane de oameni. Iar aceasta cu greu poate fi numita "esec total"

Reactii pe mapamond, la BBC, aici . Citez preferata mea :

Added: Sunday, 12 March, 2006, 24:57 GMT 00:57 UK
When you're a child in such a country, like I was, and you're trying to make a difference by protesting in all kinds of weather, fighting for democracy despite special forces Milosevic sends to beat the hell out of you, and after 8 years of protesting he finally falls, then you go abroad and people call you a barbarian and a savage just for had been born as a Serb, and tell you like that gangster who shed your blood, then it's like that democracy you fought for gave you a slap in the face.[Edited by: nol-jvs-jjd on 12-Mar-2006 03:34]
marija, belgrade

Probabil ca cel mai complicat lucru, ramine insa mostenirea pe care o lasa in urma Milosevic. Ca si in restul Europei de est, lucrurile nu sint deloc atit de simple precum par(seamana "schema" cu ceva trait si de noi?), si, probabil ca indreptarea lor va lua decenii intregi. Ca si in cazul lui Ceausescu, lucrurile acestea ramin ascunse. Ca (probabil) nicaieri in Europa, ramine in urma o mostenire de ura, violenta si resentimente, care nu stim deloc cit timp vor lua ca sa dispara.

PS Ziua de luni are un articol despre aceasta aici; Cotidianul, aici ; Romania Libera aici, aici, aici si aici ; Evenimentul, aici; Gadnul, aici.