In continuarea
comentariului de aici, un comentatriu la Decizia nr. 235 din 05/05/2005 a
Curtii Constitutionale, (are un titlu mai lung, dar in principiu este vorba despre decizia de neconstitutionalitate a parchetului anticoruptie) "privind sesizarea de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Parchetul Naţional Anticorupţie, cu referire la art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 " (comentariul nu are o forma finala, astfel incit cei care ar dori sa il citeze sint rugati sa ma contacteze)
PROBLEMA DEDUSA JUDECATII CURTII:
Este neconstituţionala Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 103/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie,care in articolul 13, la litera b, prevede competenta Parchetului National Anticoruptie de a urmari infractiunile comise de parlamentari , avind in vedere ca Articolul 72alineat b din Constitutie?
RASPUNSUL CURTII (MAJORITATEA):
DA, ESTE
NECONSTITUTIONALA.
OPINIA MINORITARA:ESTE CONSTITUTIONALA
CONCLUZIA MAJORITATII: “Intentia” Legiuitorului e clara si in directia in care o interpreteaza curtea"
ARGUMENTUL(ELE) MAJORITATII/CRITICA ACESTORAA. VOINTA(INTENTIA) LEGIUITORULUI ESTE CLARA –COMPETENTA APARTINE DOAR PARCHETULUI ICJJ1. ARGUMENT TEXTUAL(interprtarea este Gramaticala) (art 72)-Intenţia legiuitorului constituant de a stabili competenţa exclusivă a Parchetului de pe lângă Î. C. C. J. de a efectua urmărirea şi trimiterea în judecată penală a parlamentarilor este “evidenta” data fiind sintagma “numai” folosita de legiuitor, care are un caracter imperativ şi exclusiv.
CRITICA 1.(
VOINTA LEGIUITORULUI NU ESTE “CLAR” EXPRIMATA).-
PREMISA IMPLICITA (1) a Curtii este aceea ca sintagma “numai” ar fi ajuns cu intentie acolo unde este, in alte cuvinte, ca textul art 72. ar fi fost dezbatut, respectiv votat dupa dezabteri in cunostiinta de cauza, iar votul final ar fi fost”informat”. Aceasta premisa implicita trebuie verificata empiric, iar verificarea empirica se poate face prin analiza dezbaterilor legislative, respectiv a diferitelor propuneri supuse debzaterilor de catre legiuitor.
VERIFICAREA EMPIRICA. In forma propusă de iniţiatorul proiectului de revizuire, prezentata in Camera Inferioara, nu exista nici un paragraf în legătură cu vreun organ în mod special competent să facă urmărirea, forma propusă de iniţiator urmărind destul de fidel articolul 69 din vechea Constituţie a României.
[1]După primirea avizelor favorabile din partea Consiliului Legislativ şi a comisiilor solicitate pentru avizare, Camera Deputaţilor adopta în formula propusă de Guvern (deci fără paragraful referitor la urmărire) ceea ce urma să devină articolul 72 din Constituţia revizuită, la data de 30.06. 2003 înaintând întregul proiect de revizuire a Constituţiei spre aprobarea Senatului.
La data de 2.07.2003, proiectul de revizuire, conţinând viitorul articol 72 fără nici un paragraf legat de organul competent de urmărire a parlamentarilor, era înaintat pentru raport la Comisia Senatului pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei, care, la data de 6.08.2003 îl aviza favorabil, cu anumite amendamente.
Printre aceste amendamente, la pagina 5-6 din raport
[2] apărea un amendament introdus de senatorul Ion Predescu, în prezent judecător la Curtea Constituţională, prin care urmărirea senatorilor şi deputaţilor era prevăzută a se efectua de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie
[3].”Motivarea” introducerii acestui amendament era (sic) „pentru evitarea şicanării parlamentarilor pe calea acţiunii penale directe formulate în faţa instanţei”.
În şedinţa Senatului din 26 august 2003 era votat viitorul articol 72, „cu 105 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nici o abţinere”, conform preşedintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu. Stenograma şedinţei respective
[4] contine la punctul care il discutam in acest context urmatoarele:
“Domnul Nicolae Văcăroiu:
….Trecem la nr. crt. 16, pct. 32 din Legea de
revizuire a Constituţiei. Vă rog, dacă sunt intervenţii? Avem aici un amendament
respins, dacă mai sunt intervenţii? Nu sunt.
Vă rog să votaţi!
Cu 105
voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nici o abţinere, s-a adoptat.”
Stenograma menţionează „un
amendament respins”. Cum singurul amendament la textul adoptat de Cameră fusese cel introdus în Comisia din Senat de senatorul Predescu, o concluzie care ar putea fi trasă ar fi aceea că, de fapt, acest amendament a fost respins şi că
plenul Senatului a votat textul fără acest amendament. Ulterior,
din eroare, amendamentul Predescu a reapărut în textul adoptat de Senat,
tot din eroare fiind negociat în comisia de mediere, aprobat de această comisie
din eroare, în unanimitate,
votat din eroare[5] în plenul camerei de o majoritate de 244 deputaţi (46 votând împotrivă) şi
tot din eroare devenit text final al Constituţiei revizuite.
CONCLUZIE. Premisa implicita pe care se sprijina rationamentul Curtii nu se poate verifica in baza documentelor pe care le avem la indemina in urma procesului legislativ. Mai mult, documentele rezultate din procesul legislativ conduc la cu totul alta concluzie, ca textul Constituional invocat de catre Curte avea cu totul alt scop si alta utilitate. In plus, explicatia data in argumentul guvernului, ca “Sintagma "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", cuprinsă în textul alin. (2) al art. 72, trebuie înţeleasă şi interpretată în contextul întregului text din teza a doua a aceluiaşi alineat. Astfel, întrucât în ultima parte a dispoziţiilor alin. (2) teza a doua (ultima propoziţie) se prevede că aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de judecată a deputaţilor şi senatorilor, deci celei mai înalte instanţe din sistemul organelor judiciare, în mod logic, simetric şi potrivit principiilor
Codului de procedură penală, competenţa revine procurorului de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza” este mai in acord cu motivatia introdusa de senatorul Predescu pentru justificarea amendamentului privitor la urmarire, care dupa cum am vazut era: “„pentru evitarea şicanării parlamentarilor pe calea acţiunii penale directe formulate în faţa instanţei” (bineinteles ca opinia majoritatii nu ne ofera nici o motivatie pentru care aceasta interpreatare nu ar fi mai potrivita cu vointa exprimata de legiuitor, intrucit nici macar nu o ia in considerare, cintareste, sau ofera vreo ratiune pentru care interpretarea nu ar fi potrivita)
----------
[1] Forma propusa de initiatorii proiectului de revizuire, aflata on line, la
adresa de aici ) contine propunerile referitoare la modificarea articolului 69, devenit 72 la pagina 4 (respectiv 11) , punctul 23.
[2] Disponibil pe Internet la
adresa de aici.
[3] Modificarea este înregistrată la paginile deja menţionate, la numărul 16, respectiv punctul 32 din legea de revizuire.
[4] Disponibilă pe Internet la
adresa de aici:[5] Deputatul Văsălie Moiş afirma în respectiva şedinţa, în alt context: „Domnule preşedinte,… Am înţeles că nu se doreşte să se ajungă în faza a doua a negocierii şi se doreşte să se treacă această raport de mediere astăzi, în Camera Deputaţilor, aşa cum a fost formulat. Dar vreau să vă atrag atenţia că sunt nişte greşeli foarte grave, care vor antama până la urmă credibilitatea acestui Parlament. Putem adopta orice fel de text constituţional, până la urmă, dar nu putem silui limba română…Vă rog să observaţi că alin. 2, aşa cum este formulat, nu este corect, nici din punct de vedere semantic, nici din punct de vedere al reglementării constituţionale….” Stenograma şedinţei este disponibilă la
adresa de aici.
-----------
Sa presupunem,
arguendo, ca vointa legiuitorului poate fi clar dedusa din text.
2. ARGUMENT TEXTUAL(Majoritatea) /CRITICA IN BAZA UNUI ARGUMENT INTERTEXTUAL/STRUCTURAL(Minoritate) [6]
Urmarirea parlamentarilor de catre Parchetul de pe linga ICJJ , prevazuta de 2 al articolului 72 este o norma stricta de procedura. Aceasta regula de procedura nu poate fi incalcata prin alte reguli impuse in legislatie inferioara constitutiei.(Majoritatea)
CRITICA 2 (
TEXTUL ARE ALT INTELES DECIT CEL AFIRMAT DE MAJORITATE).
PREMISA EXPLICITA (2) a majoritatii este ca teza privitoare la urmarire din al. 2 al articolului 72 este o norma stricta de procedura. Aceasta premisa se “deduce” din interpretarea textuala(gramaticala) a art 72.
Critica minoritatii(guvernului)(rezultata dintr-o interpretare logica-sistematica)
se refera la faptul ca norma respectiva nu este situata printre normele de organizare şi funcţionare a Ministerului Public din Constitutie (art 131 si 132 din Constitutie), care ar privi eventualele norme de procedura, ci în secţiunea a 2-a, intitulată "Statutul deputaţilor şi senatorilor", din capitolul I "Parlamentul" al titlului III, având prin urmare alt rol decit o norma de procedura ((“având” deci “
prin natura sa funcţia de a defini una dintre condiţiile de tragere la
răspundere juridică a membrilor Parlamentului, iar nu rolul de a stabili
organizarea şi funcţionarea Ministerului Public”-opinia minoritara
---------------------------------
[6] Agumentele intratextuale inceraca sa determine definitia unui termen comparindu-l cu alte portiuni din text. Cele structutale incearca sa defineasca scopul normei definite in dispozitiile relevante ale unui text) (Interpretare gramaticala de catre majoritate, logico-sistematica de catre minoritate
----------------------------------
Per a contrario, daca legiuitorul constituant ar fi intentionat sa faca din aceasta norma una de procedura, nimic nu l-ar fi impiedicat sa procedeze cum a procedat cu normele de procedura privitoare la parchet pe care le-a inclus in alt titlu (art 131, 132 Constitutie).
Deci, in loc de a fi o norma de procedura, teza 2 a al 2 din art 72 este pur si simplu o
norma generica, al carei
scop nu este unul de procedura, ci unul de protectie a parlamentarului.
-Raspunsul majoritatii la aceasta critica nu consta intr-o evaluare a argumentelor avansate de minoritate si in oferirea unor ratiuni/criterii pentru respingerea lor ci intr-o “
exagere ideologica”(ideological overstatement) a premisei initiale (teza de la al 2 art 72 este norma procedurala) ,
care previne examinarea unei alte evidente sau argument care ar purta asupra discutiei validitatii premisei de la care pleaca majoritatea(am indicat cu violet locul exagerarii ideologice a majoritatii, din decizia cc)
Prevederile art. 131 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "parchetele
funcţionează pe lângă instanţele de judecată", nu exclud posibilitatea ca pe
lângă o instanţă să funcţioneze, în condiţiile legii, mai multe parchete.
Astfel, s-a putut prevedea că şi Parchetul Naţional Anticorupţie funcţionează pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără ca structurile sale teritoriale
să fie arondate instanţelor judecătoreşti… Curtea constată însă că art. 72 alin.
(2) teza a doua din Constituţie nu dispune că urmărirea şi trimiterea în
judecată penală a deputaţilor şi a senatorilor se pot face de un parchet care
funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci textul
constituţional identifică, printr-o denumire proprie, parchetul exclusiv
competent de a efectua urmărirea penală şi trimiterea în judecată, acesta fiind
"Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", ceea ce exclude
orice asimilare a acestuia cu un alt parchet. Atunci când Constituţia indică cu
litere mari un subiect de drept - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - nu se poate trage concluzia potrivit căreia ne-am afla în faţa
unei denumiri generice, aptă să absoarbă în conţinutul său orice parchet
organizat pe lângă instanţa supremă, care la rândul ei este unică.”
CRITICA 3 (CADRUL DE REFERINTA ALES DE MAJORITATE NU ESTE CEL POTRIVIT)Majoritatea afirma ca “determina” intenţia legiuitorului :
a) Nu numai în raport cu tehnica redacţională a textului examinat(intrebare: examineaza majoritatea aceasta tehnica? Mie Imi pare ca o respinge imediat. Adica respinge imediat argumentele de pozitionare in textul constitutiei invocate de guvern/c.d/minoritate si spune ca mai degraba decit tehnica redactionala a intreg textului constitutiei , majoritatea va examina mai degraba doar realitatea organizatorica, din momentul revizuirii….), ci si
b) în raport cu realitatea organizatorică a celor două instituţii(PNA/Parchet general) în alcătuirea sistemului autorităţilor publice
c) din momentul finalizării procesului de revizuire a Constituţiei (Intrebare: este appropriat Cadrul acesta de referinta? Prezumtia implicita ar fi ca atunci se opreste alegera legiuitorului constitutional, care ar face alegerile in cunostiinta de cauza. Am vazut mai sus cit de “in cunostiinta de cauza” alegea acel legiuitor)
Astfel fiind, Curtea reţine că legiuitorul constituant, ţinând seama de
existenţa Parchetului Naţional Anticorupţie organizat autonom faţă de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a prevăzut în mod
clar competenţa exclusivă a celui din urmă de a efectua urmărirea şi
trimiterea în judecată penală a deputaţilor şi senatorilor, indiferent de
natura infracţiunilor săvârşite”. (DIN NOU PREZUMTIA CURTII)
Rationamentul(circular al) Majoritatii pare urmatorul:
-legiuitorul constituant,
stia ca Parchetului Naţional Anticorupţie e autonom faţă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
-(M) legiuitorul constituant
VOIA ca
DOAR Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sa urmareasca parlamentarii
-
DECI legiuitorul constituant a prevăzut în mod clar competenţa exclusivă a Parchetului Naţional Anticorupţie de a urmari parlamentari
Critica minoritatii. Cadrul de referinta il constitutie Constitutia (in art 131,132 coroborat eventual cu art 126, si cu ordonanta de infiintare a PNA, si nu art 72 coroborat cu art 2 din aceasta ordonanta. Distinctia majora priveste articolele din constitutie din care deducem cadrul de referinta. Strict privitor la ordonanta, in locul emfazei pe trasaturile autonome ale PNA preferate de majoritate, minoritatea prefera emfaza trasaturilor de subordonare)
1. pot exista mai multe parchete sau nici unul pe linga instante (PRINCIPIU)
Spre deosebire de nominalizarea expresa in art 126 din Constituţie a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie printre instanţele judecătoreşti,care ii consacra acesteia statut constitutional de unicitate, Constitutia nu nominalizează parchetele in dispozitiile referitoare la Parchete din Constitutie, şi nu instituie obligativitatea înfiinţării câte a unui singur parchet pe lângă fiecare instanţă, ci lasa la liberatatea legiuitorului ordinar infiintarea mai multor parchete pe linga aceiasi instanta, sau posibilitetatea neinfiintarii vreunui parchet. Istoric, legiuitorul(ordinar) a infiintat sau desfiintat parchete funcţie de necesităţile apărării sociale,(public policy) fapt demonstrat de sistemul judiciar care a funcţionat până în 1948, în care parchetele erau organizate numai pe lângă tribunale, curţi de apel şi Curtea de Casaţie, dar nu şi pe lângă judecătorii.
2. PNA a fost atasat de la infiintare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (APLICARE PRINCIPIU)
(in art. 1 alin. (3) din ordonanţă s-a precizat că (PNA) este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)
3. Aceasta atasare a fost precizata explicit prin actele ulterioare
...[]precizată explicit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 26/2004, în sensul că Parchetul Naţional Anticorupţie "funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie". Precizarea era necesară pentru evitarea oricărei alte interpretări, în condiţiile în care prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei, art. 130 (devenit după republicare art. 131) a fost completat cu un alineat nou (3), prin care se statuează că "parchetele funcţionează pe lângă
instanţele de judecată". De asemenea, prin art. 76 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciară s-a prevăzut că Parchetul Naţional Anticorupţie funcţionează ca "parchet pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie"
4. DECI functionare PNA este constitutionala
CRITICA 4 (CADRUL DE REFERINTA ALES DE MAJORITATE ESTE NEJUSTIFICAT)Majoritatea nu ofera nici o rationala persuasiva pentru care cadrul de referinta ales de ea ar fi cel potrivit (al 2 art 72 prevede urmarirea exclusiva a parlamentarilor doar de catre parchetul de pe linga ICJJ; norma respectiva e o norma de procedura –ambele rezulta din interpretarea dupa metoda gramaticala; prezumtia ca vointa legiuitorului este clar exprimata in textul respectiv si poate fi descifrata imediat doar prin metoda gramaticala,etc)
sau, in alte cuvinte, de ce premisele pe care se bazeaza ea si interpretarea pur gramaticale pe care o face pentru a ajunge la concluziile la care ajunge, ar fi singurele acceptabile in speta. Pentru
a oferi o rationala persuasiva, majoritatea ar fi trebui sa analizeze in detaliu (eventualele cadre)
cadrele de referinta posibile, sau macar cadrul de referinta la indemina, propus de minoritate, si sa ofere argumente pentru respingerea acestor cadre.
Singurul loc in care majoritatea incearca o analiza a acestor cadre este discutia la care am facut referire mai sus, la critica 2 (“
Prevederile art. 131 alin. (3) din Constituţie, conform cărora "parchetele
funcţionează pe lângă instanţele de judecată", nu exclud posibilitatea ca pe
lângă o instanţă să funcţioneze, în condiţiile legii, mai multe parchete
discutie pe care insa majoritatea o abandoneaza rapid printr-o supralicitare
ideologica (ideological overstatement) ,
al carei rol este chiar acela de a
respinge criteriile avansate de minoritate fara a le analiza deloc
B. SCOPUL NORMEI DE LA ART 72 AR FI INCALCAT DACA PNA AR URMARI PARLAMENTARII
1. ARGUMENT PRIVITOR LA SCOP [7]
Majoritatea crede ca scopul normei de la al 2 art 72 ar fi ca cercetarea şi trimiterea în judecată a parlamentarilor să se facă de cea mai înaltă autoritate judiciară, cu atribuţii de conducere şi supraveghere a urmăririi penale. Or, această autoritate este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al cărui conducător coordonează şi activitatea Parchetului Naţional Anticorupţie(aici majoritatea alege ce ii convine din legile de organizare a PNA). In “subsidiar”(aceast argument apare primul in decizia curtii) majoritatea afirma ca norma din al (2) art 72 din Constituţie stabileste competenţa de urmărire penală după calitatea persoanei(prezumtia implicita este din nou ca avem o norma de competenta). Dispozitiile privitoare la PNA stabileste aceasta competenta dupa materie, deci incalca constitutia.
----------------
[7]Majoritatea si minoritatea par a fi oarecum in acord ca scopul normei de la al 2 art 72 ar fi protecţia faţă de eventuale abuzuri, şicane sau constrângeri la care ar putea fi expuşi parlamentarii la niveluri inferioare de instrumentare a cauzelor penale. Dezacordul pleaca caracterul normelor care ar asigura protectia, respectiv de la modalitatile practice in care s-ar putea realiza concret acest scop
-------------------
CRITICA 1 (CADRUL DE REFERINTA ALES DE MAJORITATE NU ESTE CEL POTRIVIT)
Opinia minoritatii, pe care o redam integral mai jos este in intregime pentru un alt cadru.
Instituirea competenţei Parchetului Naţional Anticorupţie de a efectua urmărirea
penală în cazul infracţiunilor de corupţie comise de deputaţi şi senatori şi de
a dispune trimiterea acestora în judecată pentru infracţiunile comise corespunde
întru totul cu scopul urmărit de legiuitorul constituant în norma prevăzută de
art. 72 alin. (1), privind imunitatea parlamentară, dat fiind că prin poziţia
acestui parchet în sistemul judiciar, prin organizare şi prin normele pe care
îşi întemeiază activitatea, se asigură cea mai solidă protecţie a
parlamentarilor împotriva şicanelor şi abuzurilor de care ar avea a se teme în
faza de urmărire a procesului penal sau în situaţia creată prin judecarea lor pe
calea acţiunii directe formulate în faţa instanţei de
judecată”
Normele de la art 131 si 132 din Constitutie defineşte Ministerul Public ca o instituţie independentă de interese partizane şi, deci, la adăpost faţă de imixtiuni de orice natură, iar procurorilor le impune să-şi exercite atribuţiile în mod imparţial şi în limitele legii, sub controlul ierarhic prevăzut de lege, asupra modului în care
respectă aceste principii constituţionale.
Deosebit de aceste garanţii de independenţă şi imparţialitate, comune tuturor
procurorilor din sistemul judiciar, procurorii din Parchetul Naţional
Anticorupţie prezintă garanţiile generate de poziţia în care se află instituţia
lor, care funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi sunt
coordonaţi direct de către procurorul general al parchetului din vârful
ierarhiei Ministerului Public. Existenţa garanţiilor maxime de imparţialitate şi
independenţă în persoana procurorilor care compun Parchetul Naţional
Anticorupţie explică şi faptul că acestora li s-a stabilit prin lege competenţa
exclusivă de a efectua urmărirea penală şi trimiterea în judecată pentru
infracţiuni de corupţie, în cazul altor înalţi demnitari şi funcţionari ai
statului.
CRITICA 2 (INTERPRETAREA MAJORITATII CONDUCE LA CONTRAZICEREA SCOPULUI AFIRMAT DE LEGIUITOR ) Scopul declarat de legiuitor-lupta impotriva coruptiei/integrare-ar fi infrint daca am considera ca legiuitorul a urmarit inlaturarea competenteri PNA de a ancheta chiar infractiunile pentru care anchetarea carora a fost infiintat).
In cuvintele minoritatatii:
Având în vedere că la data când a fost revizuită Legea fundamentală, Parchetul
Naţional Anticorupţie exista şi funcţiona, că raţiunea existenţei acestei
instituţii era aceea de a descuraja fenomenul corupţiei la nivel înalt şi că
obiectivul principal al revizuirii l-a constituit crearea cadrului
constituţional de aderare a României la Uniunea Europeană - iar eradicarea
corupţiei la nivelul celor mai înalte autorităţi ale statului era şi atunci, cum
este şi în prezent, una dintre condiţiile de bază ale primirii României în
organizaţia amintită - considerăm că este cu totul de neacceptat teza că
legiuitorul constituant a urmărit înlăturarea din competenţa Parchetului
Naţional Anticorupţie a cercetării infracţiunilor de corupţie comise de deputaţi
şi senatori.
(DACA LEGIUITORUL AR FI AVUT DREPT SCOP CA DOAR PARCHETUL GENERAL SA URMAREASCA PARLAMENTARII, NU ERA NECESARA MODIFICAREA CONSTITUTIEI, CI ALT MIJLOC, MAI PROPORTIONAL CU SCOPUL URMARIT) tot in cuvintele minoritatii
De altfel, pentru atingerea unui asemenea scop nu era necesară revizuirea
Constituţiei, fiind suficientă modificarea în sensul dorit a legii organice a
Parchetului Naţional Anticorupţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002.
C. CONCLUZIA LA CARE SE AJUNGE IN URMA UNEI INTERPRETARI SAU ALTEIA NU PROVOACA CONSECINTE NEDORITE
1.ARGUMENT PRIVITOR LA CONCLUZIILE PRACTICE ALE INTERPRETARII. Interpretarea normei de la al 2 art 72 ca norma exclusiva de competenta, care ar permite urmarirea parlamentarilor numai de catre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu ar avea semnificaţia absolvirii de răspundere penală a parlamentarilor.(Majoritatea)
CRITICA 1 (JUDECATA PREDICTIVA PE CARE O FACE MAJORITATEA NU ESTE FACTUAL CORECTA/ POLITICA DECLARATA DE LEGIUITORUL CONSTITUTIONAL NU ESTE INDEPLINITA IN INTERPRETAREA DATA DE MAJORITATE).
Majoritatea caracterizeaza aici gresit problema pe care o are de rezolvat, probabil in scopul de a oferi un argument care in principiu rezolva problema falsa ridicata. Discutia insa nu se poarta in jurul inlaturarii totale a raspunderii penale a parlamentarilor, ci a efectelor practice la care conduce inlaturarea urmaririi de catre PNA. Ori, asa cum afirma insasi procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, DNA este o institutie care are si specialisti, si logistica pentru a fi eficienta in lupta anticoruptie. Potrivit lui Botos, la acest moment, Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu are nici bugetul si nici oamenii pentru a acoperi competente de lupta impotriva marii coruptii.[8] Deci, rezultatul concret al faptului ca PNA nu ar putea ancheta exact infractiunile pentru care a fost creat este acela ca parlamentarii nu pot fi urmariti in mod practic, cel putin in perioada (imediat) urmatoare.
[8] “Curentul”, Anul X, Serie noua, Nr 33(3407), Vineri, 10 februarie 2006
