Restringerea sau limitarea dreptului de a calatori in strainatate (L248/2005) citeva probleme

Zilele trecute am (cvasi)"participat" la o discutie interesanta.

Cum ea poate fi de interes si pentru alti profesionisti ai dreptului (avocati, judecatori) care nu au participat la ea, redau mai jos citeva idei din cele discutate (am mentionat numele participantilor doar prin initiale), in speranta ca cei interesati de subiect vor adauga la rindul lor alte idei.

GM-Avind in vedere intrarea in vigoare a legii 248/2005 care reglementeaza printre altele si restringerea sau limitarea dreptului de a calatori in strainatate cum se aplica ( la tribunale -pt ca lor le revine competenta de solutionare a acestor litigii) prevederile art 38 - 40 in ceea ce priveste citarea partilor , atita timp cit legea prevede ca instanta " se pronunta in 5 zile de la primirea sesizarii Directiei de pasapoarte " iar instanta de apel si recurs se pronunta in 3 zile , si toate acestea in conditiile in care legea nu face nici o alta precizare cu privire la procedura urgenta , contencioasa sau necontencioasa sau ca prevederile ei se completeaza cu cele de procedure civila . ...[a]u inceput sa curga astfel de cereri iar distanta mare dintre localitatile din judet fata de (orasul resedinta al tribunalului) nu permit indeplinirea procedurii in termenul stabilit de lege. Fara citare nu prea merge deoarece legea nu prevede derogari de la norma generala iar pe de alta parte este totusi vorba de un drept al omului recunoscut de CEDO care nu cred ca ar fi de acord cu solutionarea unor astfel de sesizari fara instiintarea partilor( in special a persoanelor fizice vizate).

-impresia mea intiala a fost ca "autorii acestei legi" au confundat o curte cu un fel de autoritate administrativa (e drept superioara) cind au introdus paragrafele legate de citare in lege. O curte, mai inainte de a se pronunta, trebuie sa citeze. Punct. Altfel, nu e decit un fel de autoritatate administrativa, ca orisicare alta, dar nu curte. La care am primit urmatorul raspuns:

G.M-Referitor la ce a scris Liviu... s-a hotarit ca legea trebuie respectata sub toate aspectele : si cel al citarii si cel al termenului de solutionare . In consecinta ...instantele din judet isi foloseas agentii procedurali pentru ca prin acestia sa se realizeze procedura in timp util. Astfel tribunalul in momentul inregistrarii sesizarii Directiei repartizeaza aleatoriu cauza in termenul urgent ,emite citatia dupa care o trimite prin fax Directiei si judecatoriei in raza careia isi are domiciliul intimatul pentru realizarea procedurii de citare ( conform c.pr. civ ) dupa care judecatoria trimite tribunalului tot pe fax dovada citarii ... .
Problema este alta : legea spune ca instanta " se pronunta in 5 zile " .Dar daca intimatul cere termen pt pregatirea apararii ?, daca totusi la primul termen este lipsa de procedura cu intimatul ? etc. Cum interpretati sintagma " se pronunta " ( e imperativa sau nu ?) Daca judecata se amina , atunci cum poate fi atins scopul legii in ceea ce priveste celeritatea luarii masurii? Ce au avut in cap parlamentarii nostri cind au votat legea asta , unde au fost juristii tarii ? Cam multe intrebari , nu-i asa ? Si totusi este o LEGE si nu o OUG!

G.B-Eu cred ca s-ar putea incerca o trimitere a citatiei prin fax la postul de Politie atunci cand este vorba despre o localitate mai mica, urmand ca politistul sa aduca la cunostinta partii termenul si sa trimita mai intai pe fax citatia semnata, dupa care sa o trimita si prin posta. Este adevarat ca nu exista aceasta posibilitate in mod legal, dar altfel cum poti sa te descurci in respectarea acestui termen?
Sau poate s-ar putea cere ca citarea sa se faca prin mandat de aducere cu insotitor, caz in care exista posibilitatea legala pentru politie de a efectua o astfel de procedura, este adevarat cam fortat, dar asta inseamna sa te adaptezi unor reguli proaste.

L.U-... cred ca urmatoarele raspunsuri sunt posibile:1. in procedura civila romana care se aplica si in litigiile referitoare la art. 38-40 din Legea nr. 248/2005 (vezi art. 721 C.pr.civ) in regula generala este obligatorie citarea partilor (art. 85 C.pr.civ).
Cum Legea nr. 248/2005 nu regelementeaza aparte de art. 85 C.pr.civ. pentru solutionarea litigiilor de care facem vorbire este obligatorie citarea, sigur utilizand procedura de urgenta permisa de Cod (art. 89).
Daca procedura nu este indeplinita conform prescriptiilor legale judecatorul nu poate hotari (art. 107 C.pr.civ).
2. tot in procedura civila romana interpretata de doctrina si aplicata de instante s-a ajuns la regula ca citarea si comunicarea actelor de procedura (inclusiv citarea partilor) se face exclusiv (monopol) prin intermediul instantelor judecatoresti. Sunt perfect de acord cu legislatiile care prevad mijloace alternative de comunicare a actelor de procedura, respectiv si prin intermediul altor factori care permit prin mijloacele utilizate sa produca dovada indeplinirii procedurii. Astfel am iesi din rigiditatea si formalismul procedurii si s-ar putea indeplini dezideratul solutionarii pricinilor cu celeritate, intr-un termen rezonabil, sau cum spun alti reputati autori (I.Deleanu. M.Voicu) "optim si previzibil".
3.Daca prin ipoteza nu se indeplineste procedura de citare in termenul de 5 zile minimal si imperativ prevazut de lege sau partea (particularul) solicita termen pentru pregatirea apararii consider ca in cauza respectiva sunt aplicabile art. 107 rap. la art. 85 C.pr.civ pentru prima ipoteza si art. 156 alin. 1 pentru a doua ipoteza. Care este argumentul ? Consider ca si litigiilor reglementate de art. 38-40 din Legea nr. 248/2005 li se aplica art. 6 parg. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale cu referire la dreptul la un proces echitabil ce implica intre altele ca procesul sa se dezbata cu citarea partilor si cu respectarea dreptului la aparare. Prin urmare, textul imperativ al Legii nr. 248/2005 ce prevede solutionarea cauzei in termen de 5 zile de la sesizare poate fi amendat daca se aplica direct art. 6 al Conventiei Europene in interpretarea data de Curtea de la Strasbourg. Atentie, tribunalul urmeaza sa dispuna asupra unei restrictii (ingerinte) de exercitare/limitare a dreptului fundamental/libertatii decirculatie a individului recunoscut de Constitutie si Conventie. A aplica strict si formal legea romana poate conduce la violarea in substanta a dreptului la un proces echitabil si desigur poate conduce si la incalcarea altor drepturi ale omului ocrotite de Conventie si sanctionate cu varf si indesat de CEDO.Mai cred ca examinarea cauzei in lumina celor de mai sus si aplicarea cu discernamant a Conventiei poate evita posibile condamnari ale Romaniei la Strasbourg si desigur ar clarifica situatia in particular a fiecarui cetatean care vine in coliziune cu legea nr. 248/2005 si preveni orice abuz pe marginea exercitarii libertatii de circulatie a indivizilor (acesta este si saltul calitativ al Legii nr. 248/2005 fata de OG nr. 65/1997). Puneti in cantar- ca atarna mai greu: aplicarea rigida si formala a unor texte de lege cu influenta nemijlocita asupra drepturilor individuluisau judecarea unui litigiu ce implica restrictii pentru individ respectand toate exigentele procedurale:drept la aparare, egalitatea armelor etc.

-si un ultim "argument" pe care l-am adaugat:
Dupa cum a pus problema G, cred ca este vorba de o clasica ierarhie a normelor (care se aplica mai intii? cele general, cele speciale, cum derogi, de la ce derogi?).
Eu nu vad procesul legislativ atit de uniform (si cred ca am adus citeva argumente intemeiate pe studierea travaux preparatoires,in discutia facuta cu citiva colegi, despre PNA, despre cum poate o norma intentionata initial pentru altceva sa fie folosita in complet alt scop, cind omul care a strecurat-o in lege se muta de la Parlament in alta parte...).
In plus, cred ca acesta este un caz clasic, in care judecatorul de la o instanta (nu cc) este pus sa faca judicial review, in sensul cel mai profund al cuvintului . Noi sintem deschizatori de drumuri cu acest control (speta tramvaielor, Curtea de Casatie a Regatului Romaniei), astfel ca nu inteleg de ce nu am incerca sa il facem din nou, aruncind la cos prevederi dintr-o lege proasta....
Deci, daca in speta asta vad un conflict intre doua norme (nu imi e clar cit de completa este cea speciala, cu decizia in 5 zile, ca sa vad cum as slefui argumentul), le iau la cintarit. Tentatia mea ar fi sa resping imediat interesul celeritatii, atunci cind il balansez contra celui al (citarii ) participarii partilor in proces. "Tehnica" prin care l-as respinge, ori mai bine spus argumentul, ar fi urmatorul: exista clar un interes pentru celeritate. Dar norma legiuitorului este incompleta (asa imi pare) si aparent contrazice norma legata de citare (care apara un interes la fel de important sau mai important-L. a schitat argumentarea pe CEDO) al justitiabilului si al unei societati democratice. Guvernul, brocuratura ori cei care au dat norma, trebuie sa arate ca interesul celeritatii este 1) proportional; 2) in raport cu scopul urmarit; si 3) realizat prin cel mai potrivit mijloc (dintre multe altele) pentru atingerea dezideratului urmarit in cazul dat(aici ma pot inspira si din travaux preparatoires, etc). Ori, din ce spune G., oamenii sint departe de asta. Dpv al doctrinei romanesti, pot spune si ca daca legiuitorul ar fi vrut sa modifice citarea si restul ar fi facut-o si nu m-ar fi trimis la legea generala (asta inseamna ca pp o coherenta care nu exista in realitate, dar este foarte isor de inteles).

Alte idei?

Idei Contemporane (in drept?)

Cred ca discutia aceasta comporta in principiu doua intrebari:

1) Este cumva literatura juridica care apare in cartile romanesti publicate in tara cumva "sincron" cu literatura care apare prin alte parti? Ca sa fiu mai explicit, ideile (filozofice, politice, de drept,etc) importante care se dezbat aiurea, apara ele in literatura juridica romaneasca (aceasta insemna ca am analiza ce e important in alte parti, ce e important in Romania, si cum se leaga lucrurile importante de aiurea cu cele de la noi).

2) Admitind, arguendo, ca literatura de la noi nu ar fi chiar atit de sincron (cineva ar putea raspunde, dar de ce ar trebui sa fie, la care eu as fi inclinat sa spun-well, nu e musai sa fie, dar daca e cu atit mai bine...noi fiind o cultura micutza, daca ne situam intr-un moment sau altul in acelasi cerc de interese cu alte culturi, mai mari, putem participa la dezbaterea universala, ceea ce indirect, face bine si culturii noastre, nu? hai sa ne gindim la scriitorii sud americani, care vin din "culturi micutze" pardon o cultura mare, ca limba spaniola are multi vorbitori, dar eu ma refeream strict la tarile lor, micutze, si la particularitatile culturale ale acestor tari), am putea-o sincroniza traducind mai mult ce e important in culturile mari?

Discutind cu editor roman mai demultisor intrebarea a doua si cum s-ar mai putea iesi din status quo-ul asta actual al literaturii juridice romanesti (multe titluriacelasi lucru) prin punerea la dispozitia juristilor a unor titluri dereferinta straine m-am gindit ca sint citeva dificultatipentru "implementarea" solutiei unor asemena traduceri in "cultura" juridica romana.

Prima ar fi cea enuntata de Culianu acum mai bine de 24 de ani (vezi eseul sau, Cultura Romana?, republicat in Agora vol IV, nr. 3 iuliesept 1991 din care citez urmatorul paragraf:

"Cultura este o chestiune de scoala, de traditie, de uimire si efort neclintit. Romania nu arescoala, nu mai are traditie, nu cunoaste uimire, se fereste de efort.Stagneaza.")-privita dupa criteriile de valoare apusene, sau daca vreti prin prisma acestei lentile, Romania se asemana cu fata lunii-e acoperita de un desert punctat din loc in loc de cratere.

Legata deaceasta intrebare, este problema urmatoare-chiar daca ai reusi o traducere foarte buna, cum ar putea oamenii aprecia valoarea ei, din moment ce el lipseste atit sistemul de referinta(este ca si cum ai publica teoria lui Galieli si Copernic pentru prelatii secolului XIV,care cred ca pamintul e plat si centrul fix al universului) cit si ocunostiinta oarecare a sistemului din care opera initala provine.

Si mai mult,cum ar putea extrapola problemele ridicate in acea carte cu referire la alt sistem, la sistemul romanesc, si gasi solutii originale (la problema asta sint tentat sa raspund cumva pozitiv-experinata istorica romaneasca ne arata ca romanii au fost capabili de asemenea extrapolari in secolele trecute -XIX,XX, deci pot fi si in viitor)

O a doua problema, legata de prima, ar fi cum ar putea editorul sa vinda asemenea traduceri, avind in vedere ca o carte care costa sa zicem in SUA 100-150 USDA, nu cred sa poata fi facuta cu mai putin de 30$ in tara (iar un milion pentru o carte inseamna ceva bani in Romania, fie ca evorba de student, profesor sau practician). Si legat de aceasta, mi-as permite sa va pun urmatoarea intrebare(raspunde cine vrea, desigur). Cum ar trebui sa arate , si ce informatie ar trebui sa contina ocarte pe care ati fi dispusi sa dati asemenea bani (aveti in vedere totusi ca poate fi vorba despre carti ce inevitabil pleaca de laexample luate dintr-un drept strain, nefamiliar noua).
Functie de rapsunsuri am putea analiza in viitor si citeva exemple concrete deastfel de carti

PS Titlul pleaca de la colectia Editurii Politice (in care s-au tradus citeva opere de referinta inca din anii 80), preluata mai apoi de Humanitas. Desigur,traducatorii operelor respective nu s-au lovit de problemele specifice dreptului, pe care le-am enuntat mai sus, intrucit ei au tradus fie tiluri stiintifice fie filozofie,domenii unde oamenii vorbesc mai mult ori mai putin acelasi limbaj.

Habemus Magistrates (la instanta suprema)

Andrei publica aici lista judecatorilor promovati de CSM la instanta suprema( Inalta Curte de Casatie si Justitie) care sunt:

Gabriela Elena Bogasiu, de la Curtea de Apel Bucuresti
Mariana Carstocea, vicepresedintele Curtii de Apel Craiova
Angela Dragne, de la Curtea de Apel Bucuresti
Elena Floarea, de la Curtea de Apel Bucuresti
Marioara Isaila, presedintele sectiei comerciale de la Curtea de Apel Cluj
Simona Camelia Marcu, de la Curtea de Apel Bucuresti
Silvia Nebela, presedintele Curtii de Apel Timisoara (fost membru CSM)
Nela Petrisor, presedintele sectiei a V-a comerciala a Curtii de Apel Bucuresti

Cred ca e cam mult spus "concurs", atunci cind descriem "interviul", de altfel nu gasesc deloc aici in ce a constat acel concurs, cum s-au evaluat candidatii, etc.

Drept comparat (cartile saptaminii)

(Nu, nu fac reclama vreunei edituri; vorbesc doar despre carti importante in domeniul respectiv)

- John Henry Merryman: The Civil Law Tadition: Europe, Latin America, and East Asia (Contemporary Legal Education Series)

-Schlesinger, Baade, Herzog and Wise: Comparative Law, 6th (University Casebook Series)

Articolul saptaminii

In continuarea celor de aici si aici, am ales in aceasta saptamina un articol (unul dintre preferatele mele) despre scriitura legala, al Pamelei Samuelson: Good Legal Writing: of Orwell and Window Panes (deh, unii profesori, desi mari,sint generosi; isi publica articolele on line). Lectura placuta!

Primavara patimirii noastre (de dinainte de UE),ori despre viitorul "instalatorului romanesc"

Citesc nebunia de aici (cu uite raportul, nu e raportul pent' 2007), si ma crucesc ca tot romanu'(a cita oara?). Sincer sa fiu, nu pot spune ca nu inteleg ezitarile comisiei. La urma, urmei, Romania, desi a inceput mai devreme negocierile decit multe dintre tarile ex-comuniste admise in "primul pluton", nu isi datoreaza decit incapacitatii celor care au guvernat-o terminarea acestora in coada plutonului de alergatori si aminarea intrarii cu 2 ori 3 ani, functie de circumstante si de dovezile pe care le da, ca a reusit sa inteleaga imperativul creeari unei administratii independente de politic, care sa faca Romania "guvernabila". La urma, urmei, inconstienta diferitilor politicieni ocupati cu "entegrarea" ne-a facut sa nu negociem dur, ca polonezii, si sa trecem la "pachet" (adica mai usor) cu "primul val" , ci sa "negociem " in dodii (noi ne facem ca sintem de acord cu ei, dar facem ce vrem noi; oricum nu avem un plan si nu ne intereseaza sa "impementam" ce "negociem" prea tare...) si sa ajungem sa "primim" unda verde intr-un moment de "oboseala" Europeana si pronuntat "scepticism" la adresa proiectului European, in care atentia e sporita si exigentele sint mai crescute.

Dincolo de aceastea, insa, care e miza integrarii pentru noi? Ce putem astepta noi de la ea?

Personal, cred ca Ilie Serbanescu are dreptate in comentariile postate acum vreo 2 saptamini in "22" sub titlul: Mecanismul extinderii va functiona din plin, din care citam:

"Apropierea aderarii la UE, dublata de semnalele promitatoare venite de la Bruxelles ca aceasta se va produce fara amanari, infierbanteaza multe minti in randuile oficialitatilor de la Bucuresti. Perspectiva sacilor in caruta UE pare ca induce la multi simtamantul ca ocazia nu ar putea fi pierduta pentru a mai contabiliza ceva capital politic - ceea ce este absolut normal -, dar si ca lungul propriului nas n-ar mai trebui chiar atat de scrupulos pastrat. A-ti cunoaste lungul nasului este o virtute, care poate fi insa lesne pierduta in momente cruciale de bun augur. Si aderarea la UE este, fara indoiala, un moment crucial in istoria Romaniei, in care se poate usor sa-ti pierzi echilibrul considerandu-te mai breaz decat esti.
Proiectii ametitoare despre Romania membra a UE sunt, desigur, posibile, dar nu sunt dezirabile. Pentru ca nu folosesc la nimic si, oricum, nu la promovarea schimbarilor pe care este de presupus ca le va antrena, mai devreme sau mai tarziu, apartenenta la clubul european.
Romania nu poate deveni o tara ca o floare nici peste noapte si nici chiar pe termen mediu, pentru ca are handicapuri istorice de depasit si pentru ca, fata de membrii vechi ai UE, are decalaje, tot istorice, de recuperat.
Si nu trebuie uitat ca, in conditiile apartenentei la UE, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile. Si, sa fim constienti, exista atatea costuri legate direct de buzunarele oamenilor si de nivelul lor de viata, cum sunt alinierea la preturile din UE sau conformarea la costisitoarele norme de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului.
De asemenea, n-ar trebui cumva sa ne amagim in legatura cu potentialul pe care Romania l-ar avea si pe care abia apartenenta la UE l-ar descatusa, in sfarsit, dupa decenii de asteptari. ....

De fapt.... Romania nu prea are ce resurse sa puna pe masa UE: nici resurse minerale (energetice sau pentru destinatii industriale), nici alte resurse naturale, in cazul carora pentru a le face evidentiabile este nevoie de o infrastructura care cere zeci de miliarde de euro si zeci de ani. Nici situatia in ce priveste forta de munca "bine pregatita si ieftina" nu va mai sta prea mult asa, si nu atat pentru ca, salariile crescand si ele, nu va mai fi la fel de ieftina, cat mai ales pentru ca dezastrul din sistemul de invatamant romanesc si absenta alocatiilor corespunzatoare in domeniu isi vor spune chiar curand cuvantul si forta de munca nu va mai fi la fel de bine pregatita.

Si este greu de spus daca va fi un avantaj pentru romani - si, mai precis, pentru care din ei - faptul ca, pentru a prelua expresia d-nei Vass, "Romania este acum un activ subevaluat sau o valoare nedescoperita", deoarece iesirea din subevaluare, odata cu apartenenta la clubul european si descoperirea ei de catre straini, va insemna de fapt o crestere severa a preturilor terenurilor si activelor, ceea ce ii va imbogati pe unii, cel mai probabil putini, dar ii va saraci pe cei multi, totodata scotandu-i, din pacate, din jocul industrial pe foarte numerosi dintre intreprinzatorii romani in favoarea celor straini.

..... cateva paliere pe care se va manifesta in principal prezenta Romaniei in UE: furnizor de forta de munca, dar si recipient de bani din munca in strainatate; importator net de produse si servicii din restul UE, exporturile nereusind sa echilibreze importurile masive pe relatia comunitara; recipient de fonduri europene, dar si sursa de profituri; zona cu competitivitate mai slaba, dar cu piata in crestere, valorificata de zonele cu competitivitate ridicata din UE. Deci, intr-un fel, o translare, pentru ani buni de aici inainte, a situatiei in parametri care s-au configurat inca de acum. Romania va fi o adevarata placa turnanta pentru mecanismul extinderii UE, care consta in pomparea de bani in tarile mai slab dezvoltate pentru ca acestea sa poata cumpara produsele si serviciile din tarile dezvoltate ale Uniunii, scotandu-le astfel pe acestea din urma din saturatia pietei si, deci, din tendintele de stagnare.

Nu vom putea mai mult, nici nu vom fi mai mult! Probabil, pentru multi ani de aici incolo, Romania va fi si geografic, si material la periferia UE. Singurul ei avantaj real este ca drumul si podurile economice spre Est vor trece pentru vestici prin Romania! "

Personal, cred ca Romania, neavind prea mult ce exporta si avind "cultura muncii" pe care o are va fi un exportator net doar de forta de munca slab calificata, ca si pina acum (va exporta si ceva forta de munca mai bine calificata, dar in optica mea, potentialul crearii acestei forte de munca in Ro este totusi limitat). Iar din acest punct de vedere, poate nu ar fi rau de inteles ce ii asteapta pe romani, avind in vedere cele prin care trec altii deja (care au inceput exportul de astfel de forta de munca mai devreme), si modul cum sint vazuti cei apartinind acestei categorii de cei din tarile de destinatie ale "exportului". Astfel ca vom trimite la experienta "engleza" a polonezilor, astfel cum este ea vazuta de un englez traitor timp de citeva luni printre "instalatorii polonezi" din Londra: Down and Out in Poland and London.

Ziua aceasta la romani

Ca tot sintem in 10 mai, in anul Carol I, (conform ministerului culturii; data fiind infamia celui de al doilea nu putem vorbi doar de anul Carol), cred ca ziua aceasta merita mentionata. Deci, avem aici o descriere a semnificatiei acestei zile, aici o istorie, (de asemenea,mai avem cite ceva aici

Regatul academic-a cita continuare? (azi despre salarii)

Expres are aici un articol despre salarii (al citilea articol despre salarii) si refuzul barosanilor bugetari din invatamint de a-si publica veniturili (cum zice la lege).

Pe scurt as fi tentat sa spun urmatoarele:

-Invatamintul nu prea mai e nici macar ce a fost intre cele doua razboaie. Anii de impostura ai comunismului (in care erau alte prioritati) au lasat urme si aici...
-Niste oameni s-au cocotat in virful acestui domeniu. Multi dintre ei nu s-au cocotat acolo pentru ca erau mai managari decit altii, pentru ca erau in stare sa atraga mai multe resurse spre scoala respectiva, ori pentru ca erau “cercetatori” (putini dintre ei publica in peer reviews ale domeniului de altfel), ci s-au cocotat pentru ca erau mai abili sa "play the political game" al scolii mai bine decit altii;
-Oamenii si-au tras salarii (si salariile sint doar una dintre sursele de venit, toti cei care au trecut printr-o facultate stiu asta), destul de bunicele de altfel... , de la un grad didactic incolo (ca numai bunicele pentru plevusca nu sint)
-Dar statul nu prea mai are bani pentru invatamint (nici nu prea a avut, sinceri sa fim) si in plus le cere oamenilor sa si spuna citi bani au (iar salariul, cum spuneam e doar o "partisica" din venit)...mai mult, nebunul de stat incearca asa cam timid si tembel sireacul sa provoace o discutie daca chiar merita sa "subsidizam" din taxele de la buget scoala de "inalte studii de prelucrare la cald a deseurilor din lemn (citeste ardere)" cu 3 studenti, 100 de profesori si 1 lucrare publicata in revista de specialitate in limba urdu din India....
-Rezulta refuzul profesorilor de a ceda " magariei" si nerusinarii acesteia a statului, pe toata linia
-Rezulta sponsorizarea noastra(asa anemica cum e ea) in continuare a barosanilor

Caveatul meu ar fi totusi urmatorul. Nu sint de principiu impotrica subsidizarii stiintei-cred de altfel ca stiinta si invatamintul romanesc vor trebui puternic ajutata de catre stat daca vrem sa mai reducem din numarul idiotilor pe metru patrat cu care comunismul a populat acum Romania. Dar sprijinul nu poate fi acordat decit celor care ies in fata si arata clar pentru ce si cum primesc banii. Ce criterii de performanta folosesc in activitatea lor. Cum merita banii. ...Altfel, sprijinim doar boschetarii secretosi si privilegiati pe care I-am sprijinit din belsug pina acum, cei care au dus spre groapa invatamintul romanesc.
Oamenii seriosi nu se tem de lumina reflectoarelor! Nu au de ce sa se teama.

Celor interesati de subiect le recomand si aceasta lista de discutii.

Oameni de linga noi-cea de a patra Intrunire a rezistentei comuniste-Brasov, 2006

Cum spuneam aici, zilele acesteau a avut loc la Brasov, cea de a patra intrunire a rezistentei anticomuniste, organizata de Asociatia "15 Noiembrie 1987" Brasov . Citeva reflectari ale intrunirii in presa locala gasiti aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici(multulmesc dlui Iosif pentru pointer)

Un simpozion despre Buxbaum (si Germania) la Boalt Hall si citeva lectii pentru Romania

The Berkeley Electronic Press, impreuna cu editorii(am fi tentati sa ii numim "maestrii" de la Boalt Hall) Robert Cooter, Daniel Farber, Philip Frickey, James Gordley, si invitatul special David Caron, anunta publicarea unui simpozion in onoarea lui is Richard M. Buxbaum. Buxbaum , citim in prospect, a fost o figura singulara atit in dreptul international cit si in cel comparativ, de cind s-a alaturascolii de drept a University of California in 1961. Simpozionul examineaza o topica centrala a doctrinei elaborate de domnia sa:" Germania: Reconstructia ei si reintegrarea ei in Europa si in Lume." Cum reconstructia si reintegrare sint "subiecte de interes "si in Romania suferinda, ca si Germania, de un totalitarism european(chiar daca altul), iata mai jos materialele despre viata domniei sale prezentate la simpozion.

David D. Caron "Dedication"

James Gordley "A Tribute to Richard Buxbaum".

Laurel E. Fletcher "Reflections on Germany, the Legal Academy, and Social Engagement: An Interview with Richard Buxbaum".

Marci Hoffman "Bibliography of Works by Richard M. Buxbaum".

Richard M. Buxbaum "A Legal History of International Reparations".

Stefan A. Riesenfeld "Private Autonomy and Power Imbalances".

Gerard Feldman "The Historian and Holocaust Restitution: Personal Experiences and Reflections".

George C. Christie "The Unwarranted Conclusions Drawn from Vincent v. Lake Erie Transportation Co. Concerning the Defense of Necessity".

Elizabeth Borgwardt "Re-examining Nuremberg as a New Deal Institution: Politics, Culture and the Limits of Law in Generating Human Rights Norms".

Pierre A. Karrer "Mass Claims Proceedings in Practice: A Few Lessons Learned".

Hannah L. Buxbaum "German Legal Culture and the Globalization of Competition Law: A Historical Perspective on the Expansion of Private Antitrust Enforcement".

Robert M. Berdahl "German Reunification in Historical Perspective".

Helen Elizabeth Hartnell "Belonging: Citizenship and Migration in the European Union and in Germany".

Martin Nettesheim "Developing a Theory of Democracy for the European Union".

Chandra Lekha Sriram "Transitional Justice Comes of Age: Enduring Lessons and Challenges".

Despre comunism, rezistenta, eroi, si lucruri care s-au intimplat...

Sincer sa fiu, intotdeauna m-au distrat cei care spun ca nu stiu ce masa s-a intimplat in Romania epocii "fratiei intre popoare", mai ales cind virsta lor e binisor peste 40 de ani....
E ca si cum oamenii aceia ar fi trait in alta Romanie, una fara cruci, fara propaganda, fara Radio Europa Libera, fara cartele, fara "rationalizari", fara imbecilitate, fara rude persecutate de comunisti, fara colectivizare, fara.... (you name it). Adica intr-o Romanie paralela.
Daca afirmatia e ok din partea celor care "intimplator" (in calitate de rude ale diriguitorilor Romaniei rosii, sau mai bine spus ai beneficiarilor acestei Romanii) ori din "oportunism"(calai, beneficiari) au ales partea zbirilor este de inteles, si nu merita o prea mare atentie, ea merita atentie din partea celor aflati la mijloc (fara rude, fara mari beneficii, dar si fara mari suferinti) pentru ca afirmatia denota ca "istoria" a trecut pe linga acestia oameni fara a fi lasat prea mari urme. In definitiv, poate fi vorba doar despre un soi de oportunism grossier, caracteristic "poporului vegetal" despre care vorbea Ana Blandiana intr-o poezie ce a facut-o draga "organelor" care aparau rrromanismul, si doar incidental pe "cescuta & his band of brothers (unii deveniti ulterior "dezidenti" ori "dizidenti"), un soi de "io no vedi, no parla..." care face din "coabitarea"cu domnul calau o virtute, si din supravietuirea intr-un stat mafiot virtutea suprema. Dar dincolo de cauzele ori natura acestui "oportunism", cert este ca el-in proportiile de mase pe care le-a luat- ne-a facut vulnerabili in cei 16 ani de tranzitiune (catre ce?), ne-a facut sa nu discerenem prea tare lucrurile, sa punem in aceiasi oala si sa privim cu egal scepticism si binele si raul, ne-a facut indiferenti, apatici si nepasatori, atunci cind nu de-a dreptul idioti, astfel incit, oricare vor fi fiind "meritele" sale in privinta asigurarii unei oarecari supravietuiri a noastre ca natie ( iar oportunismul ca "arta a razboiului" a fost practicat atit de la "greu" in ultimii citeva sute de ani, incit nici nu mai stim ce ne-a asigurat supravietuirea...curajul exceptional al unor Vlad, Stefan, Mihai ori Brincoveanu, sau de ce nu, cel al haiducilor, ori intelegerea boierilor cu cei de la stambul si a iobagilor cu boierii atunci cind se venea de sus lumina verde?) cert e ca acum a devenit mai mult un balast decit o virtute, pentru ca un popor care nu stie ce e, de unde vine, si ce il face diferent si demn, risca sa fie mereu la remorca altor popoare.
Cert e ca si atunci (in timpul comunismului) si acum, "urmele"suferintei erau intre noi-pentru cine voia sa le vada; si nu era chiar nevoie sa citesti (sau sa asculti la Radio Europa Libera) "Morminte fara Cruci" a lui Cicerone Ioanitiu, ori sa fi avut rude care sa fi suferit direct ori indirect ca sa cunosti toata nebunia comunismului si gesturile eroice pe care le-a provocat, ci era suficient sa vizitezi eventaul un sat de deportati din Baragan (de exemplu), ori sa treci din intimplare pe linga ramasitele vreunui lagar, ca sa iti pui citeva intrebari...

In sfirsit, ziele acestea la Brasov are loc a patra intrunirea rezistentei anticomuniste de la Brasov, organizata de Asociatia "15 Noiembrie 1987" Brasov organizeaza azi cea de a IV-a intrunire a Rezistentei Romanesti Anticomuniste, la care, printre alte nume sonore (romanesti), participa ca invitat de onoare si Vladimir Bukovsky.

Cum acesta este un prilej de "reamintire", citeva cotidiene romanesti ne fac un bine si publica materiale care sa faca "afirmatia"-nu stiu ce s-a intimplat-mai putin posibila in viitor.

Astfel, cotidianul publica un intreg dosar al "Rezistentei in munti" sub titlul "Mausoleul anticomunist geme de eroi anonimi" (in coltul din dreapte sus avem harta rezistentei publicata de Cotidianul) care merita o lectura.

De asemenea, Cotidianul are o remarca a lui Bokovski despre eroarea tactica a presedintelui aici

In sfirsit, Ziua publica sub titlul 85 de ani de comunism in Romania o scrisoare deschisa a lui Goma catre presedintele Basescu.

Lectura placuta (mai ales celor care nu stiu ca Romania a avut destui eroi in timpul comunismului).