Ne-am despartit si de Matei Calinescu

Am citit in "22" cu tristete vestea plecarii dintre noi a lui Matei Calinescu. Din pacate eram prea "tinar" cind a plecat ca sa mi-l amintesc direct ori din interventiile de la Europa Libera, insa acum 7 ani a fost timp de citeva saptamini o prezenta destul de "apropiata", ca sa spun asa, in timpul lecturii cartii lui Ted Anton despre Culianu .

Citez din "22" un text al profesorului:

Redăm în continuare un scurt fragment din volumul “Amintiri in dialog”
publicat împreună cu Ion Vianu la Editura Polirom:

„Actul scrisului ca atare – deşi el poate fi chinuitor: uneori la fel de chinuitor ca privaţiunile la care se supune un pustnic – e lipsit de importanţă: de aceea, în cartea lui Proust, a cărei temă e propria ei geneză, despre scrierea ei, despre aşternerea laborioasă pe hârtie a miilor de imagini care o alcătuiesc, nu se spune niciun cuvânt, nu se face nici cea mai mică sugestie. Tot aşa cum scriitorul nu crede să vorbească
în operă de sacrificiile pe care le-a cerut compunerea ei, adevăratul lui scop
fiind unul extatic (şi anume revelaţia simultană a morţii şi a transcendenţei ei
prin scris), ascetul nu ia, de fapt, în seamnă torturile pe care şi le impune,
pentru că eel nu sunt decât nişte mijloace lipsite de importanţă faţă de scopul
său sublim, uniunea mistică.“

Dumnezeu sa il odihneasca!

Michael Jackson-Un tribut

Asta noapte am afla vestea disparitiei fulgeratoare a lui Michael Jackson.

Facind parte din generatia care in anii '80 isi incheia adolescenta si incepea "prima tinerete", pot spune ca am crescut intr-un fel cu Jackson, chiar daca nu am fost un fan al sau cum am fost al beatles-ilor. Jackson facea parte din "decorul" nostru, era, alaturi de inca citeva staruri, "reprezentantul" nostru ca si generatie.

Si intr-un fel, concertul si primirea triumfala pe care le-a avut in Romania in anii '90, au fost pentru noi un prilej de a inchide "cartile" cu comunismul, de a vedea in "carne si oase" omul cu a carui muzica am "crescut".

Pe de alta parte, gindindu-ma la lunga eclipsa pe care a avut-o de indurat in ultimii 10 ani, la multimea de injurii pe care le-a avut de suportat, si la viata cu suisuri si multe coborisuri pe care a dus-o, imi dau seama cit de reprezentativ e si din acest punct de vedere Jackson pentru generatia noastra.

Pentru ca, daca ne reprezinta ceva pina acum, ca si pe Jackson, cred ca ne reprezinta o soarta extrem de capricioasa, alaturi de nesiguranta si precaritate ca si conditii existentiale (voi remarca in treacat ca aceasta nesiguranta nu a reprezentat generatia parintilor nostri, cea nascuta in timpul sau dupa cel de al doilea razboi mondial, chiar daca si ei au avut parte de ea dupa '89; la ei precaritatea s-a instalat destul de tirziu, la noi aproape ca a fost conditie existentiala inca de la "inceputuri").

Dumnezeu sa il odihneasca!