O decizie istorica

Nu am apucat sa comentez stirea aparuta acum citeva zile aici , despre victoria Carpat ciment(ului) in disputa cu Consiliul Concurentei ajunsa la ICCJ (Inalta Curte, ori poarta...).
Desi as fi dorit foarte mult sa vad decizia inaltei curti, si mai ales argumentele care stau la baza ei, avind in vedere ce publica aceasta pe site-ul sau, nu sint optimist ca o voi putea face prea curind (daca cineva dispune de aceasta decizie si mi-o poate trimite, ii multumesc anticipat...am pregatit deja carticica lui Posner despre "antitrust" pentru "analiza"). Si, neavind decizia la indemina, nu pot specula prea mult asupra a ceea ce s-a intimplat de fapt (inclin sa cred ca dezbaterea a fost pe forma, nu pe fond, cum sta bine oricarei contestatii).

Dar interesant, dincolo de discutia in drept mi se pare insa altceva... Pina anul trecut, Cons. Concurentei a fost criticat in mod dur de "inalta poarta"evropeana, si pe buna dreptate, ca nu isi face treaba. Pe urma Consiliul a iesit la rampa, ca asemenea amenzi record (sugreind ca isi face treaba). Doi dintre cei amendati au renuntat la lupta (ceea ce inseamna ca pretul pe care il au de plata e ok in raport cu beneficiile obtinute...deci lupta nu aduca nimic in plus, ci doar consuma resurse care pot merge in alta parte..., si mai inseamna ca exista o ratiune pentru decizia consiliului). Al treilea merge mai departe, aduce disputa in fata curtilor, si cistiga aceasta disputa.
Care e invatatura,mai generala, pe care o putem trage din aceasta poveste si contradictie?

Ca merita sa te bati impotriva oricaror decizii ale Consiliului? Ca onor Consiliul este incompetent oricum, si nu va reusi sa explice pe limbajul juzilor,deciziile pe care le da? Ca are o functie decorativa (desi intr-un capitalism salbatic, ca cel romanesc, e singurul "organ" al statului care poate face putintica ordine in favoarea pietei, si a consumatorului? Ca din punctul de vedere al "ordinii evropene" e instrumentul intern poate cel mai important?)? Ca, acceptind din punctul de vedere al argumentului ca ar fi dat o decizie corecta, curtile romanesti sint acelasi bastion al conservatorismului? Alte concluzii?

Avocati (si bloguri?)

Descoperind cu ceva intirziere articolul din avocat net despre avocati si bloguri al Cristinei Murariu (careia ii multumesc pe aceasta cale pentru onoarea de a fi citat blogul de fata printre blogurile romanesti in domeniu, desi lista sa este departe de a fi exhaustiva), imi permit sa fac un comentariu (cam tardiv, dar ma rog, mai bine mai tirziu....), bazat si pe experienta personala:

-cred ca exista un numar de motive pentru care avocatii (si in general juristii) romani nu scriu bloguri....

--cel principal probabil ca este legat in principal de "recompensa" destul de mica pe care o poti obtine la ora actuala in raport cu "imensul" cheltuiala de timp pe care o necesita actualizarea zilnica a unui blog.

--un alt motiv, ar fi legat de faptul ca scoala romaneasca (si in general cea de drept) nu ne obisnuieste prea mult cu "scrisul" ca si placere, obisnuindu-ne mai degraba cu scrisul ca o corvoada....(iar aceasta inseamna si mai mult timp necesar pentru actualizarea zilnic a unui blog).

--in sfirsit, cred ca un alt motiv ar fi acela ca in Romania nu exista inca ideea unui discurs, la care contribuim toti si pe care il promovam toti; exista in schimb plagiatul si furtul de idei de care se tem toti (de parca ideile in Romania ar fi prea multe, ori poate tocmai de aceea, ca sint prea putine) si care inhiba cumva expunerea lor libera, chiar pe un blog.

--un alt motiv (pe care totusi il vad depasit in viitor), poate ca tine de accesul greoi si costisitor la internet (deh, asa se intimpla cind baietii "destepti" transforma monopoluri de stat in monopoluri private, prin "privitizare") care abia de curind a fost inlaturat... Cind ai o conexiune grea si blogul iti dispare din fata ochilor taman cind puneai jos ideea cea mai interesanta, fara sa fi avut sansa sa o salvezi, parca nu iti mai vine sa o mai scrii a doua oara. Iar ce e adevarat pentru autori, e adevarat si pentru "consumatorii" ideilor (iar in lipsa unei "piete" pentru ideile tale, atunci cind esti si olecuta narcisist, cum e orice autor, la ce bun sa mai scrii, decit daca nu vrei sa o faci pentru "sertar").

--iar un ultim motiv, la care ma pot gindi pe moment, ar fi lipsa unui oarecare "format"care sa faca asternerea ideilor si consumul lor de pe blog usor (pentru cel care scrie) si accesibil (pentru destinatar), ceea ce e iar o consecinta a scaparilor "scoalei" romanesti si ale unui mediu cultural lipsit de prea mare grija in privinta vehiculului prin intermediul caruia iti exprimi ideile (intr-un fel nici nu cred ca ar trebui sa ne plingem de "manelizarea" Romaniei petrecute in capul tinerilor, data fiind neglijenta si lipsa noastra totala de grija pentru introducerea in capul tinerilor a oricarui vehicol argumentativ prin care se exprima ideile).

Desigur, ar mai fi si altele, drept pentru care las lista comentariilor deschisa....

De ce nu comentez mai des circul politico-economic romanesc

Ziua are un comentariu (red apple) aici care da apa la moara rezervelor pe care le am in legatura cu folosul comentariilor pe marginea circului de mai sus (consider comenatariile o pierdere de vreme). Citez extensiv:

Cei doi protagonisti ai scenei publice conflictuale nu fac decat sa incerce sa castige in raporturile de putere prin formule de atac si contrareactie. Politicile lor lipsesc cu desavarsire, programele si proiectele lipsesc la apelul pe unitate. Singurele lor idei despre politica sunt cele despre constructia raporturilor de putere in interiorul scenei publice, a clasei politice si a institutiilor. Fiecare dintre cei doi incearca sa stabileasca propriile reguli, fara sa le devoaleze pana la cap.Cu alte cuvinte, cei doi, si aparatele din jurul lor, se lupta pentru a castiga "Daciada" clasei politice, neuitandu-se la "poporul roman", desi il invoca, fiecare cu sensul propriu. In aceasta dezbatere poporul inseamna pentru Traian Basescu persoanele cu educatie si venit mediu si sub, iar pentru Tariceanu poporul inseamna "popolani grassi", adica cei satui care vor mai mult. Fireste ca voturile celor saraci sunt mai multe, dar acestia isi iau salariile din mana celor satui sau din mana statului...

Programele, proiectele, banii europeni pot produce un impact mult mai trainic si mai eficient in privinta publicului celor doi decat jocul banal al luptei corp la corp. Tariceanu si Basescu nu au vorbit de doi ani nimic despre saracie si saracii Romaniei. Si, mai ales, nu au facut nimic. Nu au vorbit nimic despre locul pe care il construiesc Romaniei in UE, despre avantajele competitive si despre modul in care le putem fructifica, despre proiectele de modernizare a satelor, educatiei, sistemului social. In schimb, au vorbit despre suspendare, vot uninominal, biletele.Fondul de idei pus in joc devine din ce in ce mai sarac si duhnind a improvizatie de trupa de artisti amatori...

Iar politicienii si consilierii lor, pusi pe dorinta de a obtine resurse din ce in ce mai mari, nu fac decat sa escaladeze un conflict care le justifica activitatea si existenta.

In alte cuvinte,lipsei de seriozitate a clasei politice romanesti nu poti raspunde decit cu lipsa de interes, sau, in rarele situatii cind se merita aceasta, cu o punere instantanee la colt, prin analiza logica si demonstrarea lipsei totale de consistenta a "opiniilor" politicienilor.....

Astfel, chiar daca ceva de genul acesta ar fi de interes pentru mine, "intuitia" si o minimum de "analiza" a lucrurilor care se amintesc in acel articol imi spun ca totul nu este decit alt balon de sapun al governantilor, ceva "extrem de short" in raport cu o "politica publica" a carei discutare ar valoara timpul pe care il implica.

Totusi, fratilor din comitie, govern ori politica, in ce domenii credeti voi ca ati dori sa ii aduceti inapoi pe cei emigrati?
Ati facut vreo analiza economica ca sa puteti prezenta un tabel comparativ cu avantajele si dezavantajele masurilor pe care ati dori sa le adoptati?
Vad ca vorbiti despre constructii (unde probabil exista un lobby al patronatelor, disperate ca "fraierii" au plecat deja la "produs" prin alte parti, refuzind cu inversunare "marile salarii" oferite de patronii romani)...chiar credeti ca puteti oferi in acel domeniu salarii oamenilor care sa se aproprie de cele din vest? Chiar ati facut vreo analiza a domeniului, ca sa vedeti daca obtineti prin scutirile de taxe pe care le veti acorda patronilor (presupun ca din altceva nu se poate obtine vreo marire salariala, nu?) spin-off-ul care voi credeti ca va urma automat? Chiar v-ati gindit ca un tva de 20% pe locuinte noi, pasat pe umerii consumatorilor este pur si simplu imbecil si are efecte daunatoare, ca sa spun asa unui booming in constructii (poate va uitati si la asa zisii promotori ai free markets si globalizarii, Anglia ori Statele Unite, si vedeti cite subsidii exista de fapt pentru dobindirea primei case, si cum statul incurajeaza, nu descurajeaza acesta dobindire)...
Acuma strict din punctul de vedere al celor emigrati, vad ca vorbiti doar de salarii, si nu si de eventuale scutiri de taxe pe care le-ati acorda celor care s-ar repatria....oare chiar credeti ca cei care au lucrat in vest ar fi interesati doar de salariu (pe care nu prea cred ca Romania va putea sa il aduca in linie cu cel din alte parti- desi produsele pe care le cumperi in Romania sint mai scumpe ca in alte parti- cel putin nu pina Romania nu are o viziune clara a ce fel de producator vrea sa devina in economia mondiala si devine si leader pe domeniile in care si-a propus sa devina leader), ori mai degraba ar fi interesati sa isi deschida afacerea proprie, fiind prea satui de munca la altul si pentru altul pe meleaguri straine ca sa o mai re-inceapa in Romania. Poate va ginditi totusi ca oamenii acestia ar putea fi generatia aceea de antrepenori ai Romaniei care sa umple golul intre marii bogatasi (hotii si lorzii tranzitiei) si restul de 90% din populatie format din saracimea Romaniei, acea clasa de mijloc care ne-ar desparti totusi de tarile lui "padre" si "padrino" din America Latina de care ne asemanam atit de mult, tari unde promisiunile "globalismului" au esuat complet in decada (si mai mult de) jumatate pe care am incheiat-o, si unde singura speranta a oamenilor e sa scape cit mai repede in tara lui gringo din "el norte" unde va fi mereu un veceu de spalat si o rosie de cules, pe pret (al muncii) un pic mai mare decit anul de munca in tara lui padre si padrino....

Dar poate ca nu ar fi rau, ca sa va puteti gindi la toate astea sa faceti un tur de 2-3 luni la cules de capsuni in Spania, ori de altceva prin Italia (si sincer sa fiu, as impune un asemenea termen de "reflectie" tuturor celor care ar face parte din comitia de mai sus). In felul asta oamenii ar fi mai putin predispusi pentru intrigi politice si pierderea de vreme si "cocleala" caracteristica politicanului roman, ar intelege mai bine dinamica lui "provide for my family" care functioneaza la amaritul emigrat in vest, si ar intelege si mai bine ce ar urmari oamenii care ar dori repatrierea.... In alte conditii, toata comitzia si dezbaterile ei nu vor fi decit o alta buna ocazie de a toca fara folos banul public, pentru "beneficiul" buzunarului vreunui alt idiot de guvern si de stat, beneficiar al tranzitiei.

Sometimes I (do) am....

foarte mindru ca sint roman.

Iar unele dintre motivele pentru care sint foarte mindru ca sint roman, tin de existenta unei intregi generatii, care, desi s-a trecut(ori s-a incercat sa se treaca) peste ea cu buldozerul, ori cu excavatorul a rezistat si a continuat sa reziste, transmitindu-ne cumva, dincolo de suferinta, si de "uitare" valoarile care ne fac deosebiti de alte neamuri si ne tin in picioare si astazi.

De aceea, desi inteleg cumva amaraciunea lui Andrei Dimitriu atunci cind spune: "Un popor care nu-si identifica responsabil si corect, nu-si venereaza pios si cu recunostinta, dar decent, si nu cultiva memoria adevaratilor eroi-martiri, patrioti-luptatori, ctitori ai libertatii si demnitatii nationale, in vremurile cele mai tragice, este un popor care nu poate depasi istoria imediata. Cei care, intr-o Romanie sovietizata, duplicitara, lasa, fricoasa, gregara, ingenunchiata, au reprezentat demnitatea, onoarea, curajul, valorile crestine profunde - iubirea si sacrificiul pentru <> - patriotismul intelept si adevarat, merita macar aceasta recunostinta tarzie, dar si dreptul la posteritatea pe care si-au construit-o, prin martiraj, si care ne onoreaza si ne legitimeaza, ca popor cu vocatie europeana, adica democrat, cu simtul demnitatii si al libertatii (...). Iata de ce e nevoie de aceste memoriale la Sighet, Ramnicu Sarat, si-n cate alte locuri ale supliciului si chiar ale mortii". sint oarecum mai optimist decit domnia sa, poate pentru ca fac parte dintr-o generatie, ori din mai multe generatii carora vrind nevrind si impotriva campaniei de indobitocire practica de "meseriasii" Romaniei de azi, suferintele indurate de atitia oameni sint niste "faruri" luminoase care ne imping la tarie, mindrie si caracter mai degraba decit lucruri demult uitate si privite cu indiferenta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!