Cit de mult acces exista la deciziile pronuntate de curti in Romania,si cit de mult acces ar trebui sa existe?

Tacerea partiala a mea pe acest blog din ultima vreme se datoreaza in parte si muncii de "cartita" pe care o fac intr-un caz de acest tip.

Recent insa am avut un schimb de mesaje interesant pe un forum,cu citiva colegi, plecind de la o constatare a ziarului Ziua in care se afirma ca:" Instantele de judecata si parchetele - cu mici exceptii - nu sunt informatizate si nici nu sunt conectate la Internet. In Bucuresti numai Inalta Curte si Tribunalul Bucuresti au adresa de site, unde se pot consulta on-line listele de judecata, asa cum prevad standardele europene. La nici o instanta din tara (exceptie - Tribunalul Arges) nu se poate citi vreo sentinta pe Internet, asa cum cer normele UE, pentru a se asigura transparenta si evitarea aglomeratiilor din arhive", despre necesitatea, ori lipsa de necesitate a publicarii deciziilor judecatoresti pe web site-urile curtilor (aceasta suna oricum futurist pentru Romania, unde, la cunostiinta mea, doar Curtea Constitutionala isi publica deciziile de admitere, si un index destul de complet al tuturor deciziilor publicate, ...si doar curtea din Pitesti are un site cu adevarat modern,in care isi publica o mare parte din jurisprudenta,dar oricum, subiectul tot merita o discutie...)

Personal pledam pentru publicarea a cit mai multor decizii (de ce nu integralitatea acestora) ale curtilor, pe website-urile acestora, eventual cu acces limitat la magistrati si la auxiliarii justitiei (ma gindesc in primul rind la avocati, dar si la consilieri). Sistemul nu e chiar atit de complicat pe cit pare, si, desi probabil ca are costuri destul de ridicate, este practicat cel putin la nivelul curtilor federale din Statele Unite, care in baza unei parole, numar special atribuit unui avocat, da acces nu doar la toate dosarele curtilor respective (ori a celor in care avocatul este inregistrat) dar si la toate documentele depuse la curte.

Experimentind acest sistem pot spune ca este de un ajutor extraordinar in munca de "cirtita" pe care o ai de facut pentru prezentarea unor teorii legale ale cazului tau, respectiv pentru pregatirea depozitiei martorilor, respectiv al cererilor de producere documente si dovezi pe care le faci.

Argumentul contrar ar fi acela ca : ....in UE putine tari publica hotararile pe internet, publicarea acestora ar fi excesiva. Publicarea in ziar sau pe anumite siteuri ar trebui sa existe doar ca sanctiune complementara in cadrul anumitor tipuri de procese. Ar fi dezirabile sa se realizeze:
-publicarea in mod sistematizat, chiar a tuturor hotararilor, ca jurisprudenta a instantei (fara indicare nr dosar, nr sentinta si date parti)
-publicarea doar a listelor de sedinta pe internet (este deja, in parte, in portalul instantelor) si eventual a solutiilor pe scurt (admite-respinge etc fara date parti)
-existenta unor terminale in holul instantei unde partile sa poata cauta in Ecris chiar dupa nume, nr dosar si unde sa poata vizualiza, cel putin dispozitivul, integral
-existenta posibilitatii de acces deplin (read-only dar la toate documentele) in Ecris pt utilizatori autentificati (eventual prin intermediul unui soft intermediar sau site scurizat) cu inregistrarea tututuror accesarilor si eventual posibilitatea de a considera respectiva accesare "comunicare"
- (fara legatura cu publicitatea) existenta posibilitatii pentru judecatori de a accesa Ecris si de la distanta, de acasa de exemplu(consider ca nu se vrea acest lucru din aceeasi fuga de responsabilitate a multor informaticieni) .

Oricum, ar trebui stabilit un echilibru intre publicitatea sedintei si respectarea vietii private a partilor si a datelor personale ale acestora. Mai ales in procesele civile greu se poate justifica un interes public si consider excesive afirmatiile unora ca din momentul in care au venit la instanta partile au renuntat la protectia vietii private.


Ca sa pun o concluzie la cele de mai sus, accesul la datele integrale doar pe baza de inregistrare, si doar a magistratilor si auxiliarilor justitiei, ar reduce din coltii argumentului privitor la protectia datelor personale.
De altfel sint de parere ca interesul aflarii "adevarului" de catre cei care practica justitia prevaleaza in fata celui legat de protectia datelor, mai ales ca pot atasa usor o obligatie de confidentialitate (nu folosesc datele la care am acces decit pentru pregatirea unui proces) si sanctiuni pentru cei care nu ar respecta confidentialitatea acestor date.

Alte pareri?

Update: Bogdan are un comentariu interesant pe care il aduc in prim plan mai jos, for "the cultural learnings for make benefits the glorious ..." cei care nu stiu cum sa acceseze comentariile:

Ce scrii tu ma atinge pe mine unde ma doare !Adevarul este ca lipsa deciziilor romanesti de pe esafodul public aduce un dezavantaj imens tuturor justitiabililor. Situatia actuala ce permite practic doar judecatorilor si cercetatorilor sa aiba acces la decizii este una care de fapt te impredica pe tine ca avocat, jurist sau persoana cu internes pentru un domeniu sa ai acces la decizii si sa scrii critic despre ele. Rezultatul :
- solutii din cele mai diverse date de aceeasi instanta
- avocati care "stau" pe informatii- altii care re-creaza drept
- cei ce vor sa scrie se pot inspira numai de culegerile de jurisprudenta "selectate" tot de judecatori...
My case rests

Cum in general opiniile(deciziile) nepublicate le depasesc cu mult ca numar pe cele publicate, chiar acolo unde jurisprudenta este considerata izvor de drept cred ca ar fi interesant de vazut si acest ghid pentru argumente suplimentare in sprijinul publicarii (tuturor) deciziilor(opiniilor), chiar daca accesul la acestea ar fi cumva restrins la cercul profesionistilor dreptului.

Alte pareri?

Habemus avocates?

Ziua publica aici un articol sub pana lui Razvan Savaliuc despre "primii dintre egali" in acordarea unor contracte de asistenta juridica aducatoare de bani de catre anumite agentii ale statului.
Merita o lectura!

Alegeri Ce(consilul) Se (superior) Me (al Magistraturii)

Adevarul publica o interesanta opinie a lui Ovidiu Nahoi, prilejuita de ocazia "alegerilor"(de fapt au fost auto-propuneri, cu candidati "unici"UPDATE: citeva comentarii despre noul sef al csm aici ....pare ca dl Nahoi stia ceva mai multe atunci cind ne indemna la sfirsitul comentariului sa ne temem!) pentru sefiile cesemiilor lor. Citam pe larg:

Dacă oamenii chemaţi să facă dreptate în România mai îndrăznesc să se mai plângă de o imagine nemeritat de proastă a justiţiei în ochii cetăţenilor, înseamnă că nu au aflat împrejurările alegerii noului preşedinte al CSM, Anton Pandrea. Citind biografia celui proaspăt ales, din postura de candidat unic, nu poţi să nu te întrebi: de ce oare corpul magistraţilor din România europeană a anului 2007 nu a fost capabil să-şi desemneze decât un reprezentant cu un trecut plin de umbre? România intră în Uniunea Europeană cu un preşedinte al CSM, fost în celebrul "complet roşu", instanţă care, în 1995, a blocat retrocedarea imobilelor naţionalizate şi a deschis calea ruşinoaselor recursuri în anulare. Cu un fost şef de comisie pe la federaţia lui Mircea Sandu. Au trecut 17 ani de la căderea comunismului şi nu se poate ca această candidatură şi această victorie într-o cursă fără adversar să nu-ţi dea fiori. Acum ar fi fost momentul ca tinerii magistraţi, cu cariere construite solid şi onest după 1990, să-şi fi putut impune un om, nu numai cu alt trecut şi cu o altfel de mentalitate. În definitiv, cei care au terminat facultatea în 1990 au acum în jur de 40 de ani. Ar trebui, aşadar, să aibă şi experienţă profesională, şi suficientă capacitate de organizare, astfel încât să-şi poată promova interesele. Dar unde este noul suflu, unde sunt cei însetaţi de schimbare? Le e teamă să se manifeste? Sau sunt ei atât de puţini şi atât de slabi fiindcă, în sistem, competiţia a fost câştigată de copiile mai tinere ale dinozaurilor şi ale tiranozaurilor? Oare, într-adevăr, fiii, fiicele, nepoţii şi protejaţii celor mai răi dintre cei răi s-au cocoţat în posturile călduţe călcându-i pe grumaz pe cei buni, cinstiţi şi fără proptele? Aşa apar lucrurile, uitându-ne la liniştea lăsată peste sistem după alegerea lui Anton Pandrea.
.......un corp al magistraţilor puternic .....şi-ar fi ales preşedintele, sfidând orice ingerinţă din partea politicului. Dacă n-au făcut-o, să nu se plângă! Nu preşedintele i-a călcat în picioare, ci ei s-au făcut preş în faţa acestuia. Să nu se mire, aşadar, că românii nu vor avea încredere să meargă alături de ei nici până la colţul străzii. Iar noi, ceilalţi, să ne temem. Avem de ce.

Cum fac si eu parte din "generatia absenta" (40; terminat facultatea de drept la inceputul anilor '90 ) , chiar daca nu din cea a juzilor, imi permit citeva remarci.

-desigur, Pandrea, ca ex reprezentant a "curtii nevestelor" [pentru cei mai tineri, asa era alintata "curtea suprema" care si-a invalidat singura, la sugestia/cererea sfintului Ion, si in urma actiunii unui fost procurator rosu (trimis mai apoi chiar la burzeles), decizia de retrocedare a unor bunuri imobile catre fostii proprietari,pentru ca in componenta sa, alturi de Pandrea, erau distinsele sotii ale unor Ninosu ori Iorgovan, de exemplu (daca memoria nu imi joaca feste)] nu este chiar cea mai "buna" alegere in fruntea csm;

-dar dincolo de asta, care ar fi "polul"de magistrati din care s-ar putea alege presedintele csm? care ar fi acei "magistrati" din generatia celor de 40 sau mai tineri (cu exceptia judecatoarelor Radulescu ori Labus...) care ar putea candida la acea functie?

-pentru ca din nefericire, "pacatul originar" al csm este acela ca s-a constituit intr-un moment in care "fosta putere"pedeserista avea toate pirghiile necesare pentru a construi aceasta institutie ca pe un fel de "garant" suplimentar al "practicarii" jocului dupa "regulile" impuse de acea putere, ca pe un agent al impiedicarii schimbarii si nu al practicarii schimbarii... desigur, putem argumenta la nesfarsit despre slabiciunea magistratilor care au "ales"in fruntea bucatelor justitiei tot felul de sefi obscuri autoalesi, dar aceasta nu schimba in optica mea datele fundamentale ale problemei, ca csm a fost conceputa si incadrata(cu mici exceptii) cu adversari ai schimbarii, si adepti ai status quo-ului, nu cu promotori ai schimbarii...

-ori, in alte cuvinte, atita timp cit nu dorim ori nu putem schimba regulile/staff-ul acestei institutii, trebuie sa ne multumim cu un rol al ei de promotor al status-quo-ului, si cu presedinti ai sai de tipul lui Pandrea si cel mult sa incercam sa o obligam tot timpul sa isi justifice deciziile discutabile (pe care oricum nu e obisnuita sa si le justifice, gratie "culturii juridice" a celor care o compun), si atita tot (acesta fiind maximum din ceea ce pot face "cei buni", cum ii denumea domnul Nahoi).

In sfirsit, ca sa inchei intr-o nota mai optimista, indiferent de "pacatul originar" si de cel "din prezent"al csm, justitia si societatea romana (sub componenta externa a institutiilor europene in care abia am intrat) se vor schimba in urmatoarea decada, schimbarea fiind inevitabila. Probabil ca spre sfirsitul mandatului actualei puteri vor fi din nou alegeri pentru csm, care este foarte posibil sa fie organizate si sa se desfasoare altfel decit cele precedente. ...si cum exista acea generatie despre care vorbea domnul Nahoi si in magistratura, eu sint mai degraba optimist decit pesimist ca majoritatea sefilor care isi datoreaza sefia unor servicii obscure aduse ancien nouveau regime vor mai constitui o majoritate in csm.