Inainte ca noaptea sa cada, citatul zilei

Aseara National Tv (parca) a difuzat Before the Night Falls, cu excelentul Javier Bardem in rolul lui Reinaldo Arenas. (acela a fost primul film in care Bardem joaca un rol principal pe care l-am vazut, si pot spune ca am devenit fascinat imediat de arta "maestrului"; Bardem e un mare actor de film). Am apucat sa vad spre sfarsit filmul, dar doua cote mi s-au parut perfecte si le reproduc mai jos, in categoria citatelor zilei...


“the difference between the communist and capitalist systems is that, although both give you a kick in the ass, in the communist system you have to applaud, while in the capitalist system you can scream. And I came here to scream.”


diferenţa dintre sistemele de comunist şi capitalist este că, deşi ambele vă dau un şut în fund, în sistemul comunist trebuie sa aplauzi acel sut, în timp ce în sistemul capitalist poţi striga. Şi am venit aici ca să strig. "

Si mai jos unul dintre probabil cele mai sensibile elogii la adresa scriitorului si artei sale, in vremuri "salbatice"...

Walking along streets that collapse from crumbling sewers. Past buildings that you jump to avoid because they will fall on you. Past grim faces that size you up and sentence you. Past closed shops, closed markets, closed cinemas, closed parks, closed cafes. Sometimes showing dusty signs, justifcations: "CLOSED FOR RENOVATION," "CLOSED FOR REPAIRS." What kind of repairs? When will these so-called renovations be finished? When at last will they begin? Closed... closed... closed... everything closed. I arrive, open the countless padlocks and run up the temporary stairs. There she is, waiting for me. I pull off the cover, and stare at her dusty, cold shape I clean of fthe dust and caress her. With my hand, delicately, I wipe clean her back, her base and her sides. Infront of her, I feel desperate and happy. I run my fingers over her keyboard and suddenly it all starts up. With a tinkling sound the music begins, little by little, then faster; now full speed. Walls, trees, streets, cathedrals, faces and beaches. Cells, mini- cells, huge cells. Starry nights, bare feet, pines, clouds. Hundreds, thousands, millions of parrots. A stool, a climbing plant, they all answer my call, all come to me. The walls recede, the roof vanishes, and you float quite naturally. You float uprooted, dragged off, lfited high. Transported, immortalized, saved. Thanks to that subtle, continuous rhythm, that music, that incessant tap-tap.

Mergand pe jos de-a lungul unor străzi care se prabusesc din colectoarele care se darama.... Clădiri vechi peste care sari pentru a le evita, deoarece s-ar puutea prabusi peste tine. Fete sumbre din trecut care te masoara si te condamna. Magazine antice închise, pieţe închise, cinematografe inchise, parcuri închise, cafenele închise. Citeodata cu semne prafuite, in vitrine, justificand inchiderea: "închis pentru renovare", "închis pentru reparaţii". Ce fel de reparaţii? Si când vor aceste asa zise renovări terminate? Când în sfârşit vor începe? Închis ... închis ... închis ... totul închis. Ajung, deschide nenumăratele lacăte şi alerg temporarele scări. Acolo ea, aşteptandu-ma. Trag capacul, şi ma holbez la forma ei prafuita, si rece, o curat de praf si o dezmierdard. Cu mâna mea, delicat, ii sterg spatele, baza şi partile laterale. In fata ei, mă simt disperat şi fericit. Imi alerg degetele mele peste tastatura ei, şi brusc totul porneşte. Cu un clinchet muzica începe, încetul cu încetul, apoi mai repede; acum cu toată viteza. Pereţi, copaci, strazi, catedrale, fete şi plaje. Celule, mini-celule, celule uriaşe. Nopţi instelate, picioare goale, pini, nori. Sute de mii, milioane de papagali. Un scaun, o planta cataratoare, ele toate raspund chemarii mele, toate vin la mine. Peretii se retrag, acoperişul dispare, si plutesti destul de natural. Plutesti dezrădăcinat, târât, ridicat in inaltimi.Transportat, imortalizat, salvat. Si toate multumita acelui ritm subtil, continuu, identic muzicii, acelui de nestavilit tap-tap.

"Regatul Academic". Michael Collins despre "schimbarile" din invatamintul universitar britanic

Michael Collins (istoric, UCL) are un comentariu legat de "schimbarile" propouse de prezenta coaltitie in invatamintului universitar britanic aici.

Cum in optica mea ce se intimpla acum in Marea Britanie in acest domeniu are "bataie mai larga", ca sa spun asa, putand fi un posibil "model emulativ" in intrecerea asta intre guvernele europene de a taia cat mai mult din ceea ce constitutia "statul social" european introdus dupa cel de al doilea razboi mondial, imi propun sa revin asupra acestui subiect.

Lichidarea garantiilor ipotecare de catre banci si "statul de drept"

Frank Pasquale (Concurring Opinions) are un posting interesant aici despre noul "sport nationale" din Statele Unite, foreclosures (am tradus sinecdoca respectiva prin cuvintele din titlu), si implicatiile acestuia asupra "rule of law" (alta sinecdoca traduse indeobste la noi prin "statul de drept").

Evident ca noi fiind mai cataloci chiar decat papa in materie de "turbo-capitalism", nici macar garantiile pe care le au americanii nu le avem, dar pentru cunoscatorii de engleza, o paralela interesanta se poate face intre "politicile" (in sensul de policy) promovate in cele doua tari.

Mungiu despre conflictul dintre puteri

Dna Mungiu Pippidi vorbeste aici despre conflictul dintre puteri care stim ca exista deja de ceva vreme, intr-un mod coerent. Citez o portiune din comentariul domniei sale:

Părerea mea de profan în chestiuni judiciare, dar nu de profan în chestiuni constituţionale, care ţin mai degrabă de teoria politică, este că asistăm la un conflict constituţional de amploare între puterea judecătorească şi Executiv, uneori şi Legislativ. Cauza acestui conflict nu o reprezintă corupţia şi lipsa de control a magistraţilor, chiar dacă acestea pot, la rigoare, fi prezente, ci lipsa constantă de comportament democratic a guvernelor noastre şi incapacitatea de a legisla coerent a Legislativelor. Puse constant în situaţia de a arbitra sau a cenzura aberaţii, ori controverse de drept, emanând din Parlament sau de la Guvern, instanţele au ajuns să-şi atribuie puteri foarte mari de control asupra celorlalte două puteri ale statului. În fond, lupta politică exagerată de la noi a cerut mereu judecătorilor să se pronunţe fie de o parte, fie de alta şi a forţat legile să fie cât mai partizane cu putinţă. Politicienii i-au chemat în ajutor pe judecători, iar acum nu ştiu cum să-i pună la locul lor. Importanţa Curţii Constituţionale a crescut enorm din cauza conflictului din sânul Executivului, dintre preşedinte şi prim-ministru, şi a incapacităţii parlamentarilor de a media decent legile, respectând propriul regulament. Cazul Legii educaţiei, pentru care Guvernul încearcă a doua oară să-şi asume răspunderea, e un exemplu tipic de situaţie care ar fi trebuit rezolvată fără intervenţia CC şi pe o cale parlamentară normală

Acum mie mi se pare interesant ca dincolo de o anume "patura" a magistratilor de rang mai inalt, care isi datoreaza macar partial pozitiile unei oarecari simpatii din partea cripto-comunistilor (cum le spunea celor din partida lui Iliescu un politician roman in anii 90), executivul nostru (si partial legislativul) a reusit sa intre in conflict chiar cu magistratii tineri, ajunsi in rindurile magistraturii prin INM si prin concursurile introduse in ultima decada.

Si acest conflict nu tine doar de cei 25 la suta, ajunsi 40 sau Dumnezeu mai stie cit, retinuti "temporar" (care tinde sa devina cvasi-permanent) din salarii, ci si de modul aberant de cvasi-legiferare a executivului, de precaritatea legislatiei romanesti, de precaritatea conditiilor in care se desfasoara activitatea instantelor, de subedra "baza materiala" (ca sa folosim o sintagma draga comunistilor) pusa la dispozitia instantelor si de o multitudine de alti mici factori care face ca puterea judecatoreasca, per ansamblul ei, sa functioneze la parametri(materiali) mult sub nivelul celoralte doua puteri.

Desi in mod arbitrariu discutia a fost dirijata spre citi bani fac magistratii (lucru cumva in contradictie cu teoriile pe care aparent le propaga politicienii puterii....in conformitate cu aceste teorii nu e nimic arbitrariu in cistigul mai mare al unei paturi sociale, ba chiar e de recomandat si de sustinut politic), ori mai precis spre cit de multi bani fac ei in comparatie cu alte paturi sociale din Romania, cred ca lucrul care deranjeaza teribil (si dna Pippidi are meritul de a fi observat acest lucru) este puterea pe care inca o au judecatorii, faptul ca ei pot cenzura intr-un fel sau altul o "lege" (cred ca ar fi mai corect sa vorbim despre Ordonante de Urgenta ale Guvernului, ca de 20 de ani cam tot asa se "legifereaza" in Romania, Parlamentul, prin "delegatie", intrand in acest joc constitutional inconstient al legiferarii de catre executiv prin "cvasi-delegatie") care nu este conforma cu interpretarile pe care noi juristii le putem da unei legi.

Si din acest punct de vedere magistratura, cu toate pacatele ei (sint multe, desigur, dar nu le voi inventaria aici), s-ar putea sa fie "ultima linie de rezistenta" pe care o avem impotriva arbitrariului (absolut), si tot din acest punct de vedere, chiar daca uneori nu ne plac magistratii, sau le destestam pacatele (care de fapt sint si ale nostre), s-ar putea sa fie in interesul nostru cel mai direct sa sustinem opozitia pe care o fac ei.

NB. Nu ma refer mai sus la curtea constitutionala, ai carui membri nu sint "magistrati" in sensul traditional al cuvantului, curtea insasi nefiind o institutie a magistraturii in sensul pe care il folosim in mod traditional, ci la sistemul curtilor si la magistratii care compun aceste curti.

Tom Gallagher despre inca un deceniu pierdut al Romaniei...

Tom Gallagher isi lanseaza ultima sa carte, despre Deceniul pierdut al Romaniei (pentru ca sint multe asemenea decenii vom preciza ca este vorba despre ultimul dintre ele) la Bucuresti, astazi. Interviul aici.

Procese,procese

Sincer sa fiu, nu sint 100 la suta sigur ca este asa ( prin alte motive pentru care nu sint sigur 100 la suta ca asa ar fi este si acela ca exista un articol mai vechi,al unui profesor eminent, din 2007, care inregistra o diminuare constanta a numarului de cazuri noi care intra pe ro, inclusiv a celor legate de ceea ce numim "raspundere" si ei numesc torts) dar articolul nu este mai putin interesant ori informativ in privinta a ce se intimpla in America din cauza a ce cred eu.

Pentru cei interesati de subiect, a se vedea si articolul Mayei Steinitz , care urmeaza sa apara in Minnesota Law Review, disponibil on line la ssrn, aici.

Curtea Constitutionala

Doua comentarii despre curtea constitutionala romana aici si aici. Personal, mi se pare interesant ca dl Perju, unul dintre putinii "scholars of distinction " pe care ii avem la aceasta ora a intrat in dezbaterea legata de puterile curtii.

Citez din concluzia comentariului domniei sale, legat in mod principal de interventia curtii in "politicile de austeritate propuse de guvernul Boc (4 sau 5, sau 8, nu prea conteaza numarul respectiv....):

"Un argument principal al criticilor Curtii este ca, prin constitutionalizarea dreptului la salariu, Curtea si-a extins jurisdictia asupra masurilor economice ale guvernului. Din aceasta persectiva, analiza constitutionala se supraimpune deciziilor economice ale guvernului ca o camasa de forta. Insa coalitia de guvernamant, nu judecatorii constitutionali, raspund politic in fata populatiei pentru aceste masuri. Curtea se afla aici in ipostaza exercitarii unor puteri pentru care nu este nici calificata, nici raspunzatoare. In interventia urmatoare, voi discuta solutii de reforma a sistemului constitutional care ar putea dezamorsa tensiunile politice si institutionale ce deriva din deciziile Curtii in domeniul masurilor de austeritate generate de criza economica."

Acum nu mi se pare ca dl Perju ar fi intrat in vreun fel oarecare, in acest preambul, in critica de fond, a argumentelor prezentate de criticii curtii (sau in cele prezentate de curte), ci doar a expus discutia recenta din Romania legata de subiect, urmand ca in viitor sa intre in mai multe detalii.

Dar avand cele de mai sus in vedere, nu ma pot abtine sa nu fac cateva comentarii (nelegate in vreun fel de ce spune dl Perju in comentariul sau, si legate mai mult de cele intimplate in acest domeniu in Romania).

1) Impresia mea este ca ideea veche cu raspunderea politica a executivului (executivul raspunde politic, curtea constitutionala e putere contramajoritara, deci nu raspunde)nu este deloc functionala in Romania. Faptul ca avem deja un guvern Boc 5 sau 7 sau 8, in conditiile in care politicile pe care le urmareste sint relativ nepopulare (asta ca sa folosim un eufemism), si in conditiile in care partidul care il formeaza detine totusi o minoritate de locuri in parlament arata cred destul de clar cat de fictionala este chestiunea cu raspunderea politica a executivului la noi... si cit de mult in realitate poti conduce bine mersi din pozitii de minoritate (politica).
Extrapoland, am putea spune ca de fapt pozitia guvernului boc 5,6,7, ori 8 este de fapt aceea a minoritatii politice in Romania, si ca urmarirea unei asemenea pozitii nu implica prea mare risc politic (a pierde puterea, in alte cuvinte)

2) O a doua impresie pe care o am este ca in mod asemanator ideea mai veche ca executivul detine mai multa "expertiza" economica decat orice curte si ca in general poate evalua mai bine decat pot curtile implicatiile socio-economice ale unei legi sau alteia este la fel de fictionala in Romania. Cred ca la noi este de notorietate faptul ca oricine propune un proiect legislativ, nu face de regula nici o evaluare a impactului pe care legislatia respectiva l-ar putea produce la nivel economic, social, sau pur si simplu al armoniei legilor intre ele ori al gradului in care noua lege s-ar putea integra cumva in sistemul legilor deja existente (vorbarie de genul-la data prezentei legi se abroga orice dispozitii contrarii, arata clar, cred, gradul de aproximare pe care il folosesc acesti oameni, cineva care a studiat legile anterioare si gradul de integrare al noii legi putand spune clar, se abroga articol x din legea y, sau intreaga lege z sau mai stiu eu ce, si doar in subsdiar ar putea folosi sintagma "si de asemenea orice alte dispozitii contrare"...).

Ori in asemenea conditii, despre ce soi de expertiza mai mare a executivului am putea vorbi?
Oare nu e mai coresct sa descriem totul ca o evaluare a produsului muncii orbilor si incompetentilor de catre alti orbi sau incompetenti?

3) Nu mai intru in detaliile analizei economice a masurilor propuse de guvern, pentru ca nu are rost, voi spune doar ca este foarte neclar ca ce a propus guvernul ar fi singurele masuri economic posibile, ori cele mai "dezirabile" intr-o situatie incerta (cert este ca nu poti obtine "crestere economica", consum si alte lucruri din acestea, reducand puterea de cumparare a 30-50 la suta din "consumatori"), chiar in conditiile in care cei care ar fi formulat aceste politici ar fi toti "contra-keynes-ieni". Deci in alte cuvinte ar fi fost de facut o intreaga dezbatere de facut, daca nu pentru a alege cea mai potrivita masura (mie mi se pare extrem de nesigur ca vreun economist, avand in vedere problemele de teoria filozofiei stiintei pe care scolile doctrinare mai raspandite ale acestei "stiinte" le au, ar putea indica cea mai "stiintifica" masura, ori una care sa duca la cel mai "potrivit" rezultat; e tot atat de multa arta aici, si noroc, pe cat este "stiinta"), macar pentru a JUSTIFICA alegerile facute, dar evident ca asemenea dezbatere nu a avut loc.... Prin urmare "justificarea" poate fi facuta de curte, si ma indoiesc ca in orice curte, fie chiar si in cea constitutionala romana, nu ar putea avea loc o dezbatere de un rang intelectual chiar mai inalt decat cea care are loc in guvern, sau este desfasurata de guvern in fata publicului, pentru a "justifica" masurile acestuia. In alte cuvine, mi se pare mai interesant argumentul democratic al functionarii curtilor constitutionale, potrivit caruia dezbaterea unei masuri sau alteia propuse de guvern in fata curtilor constituie un plus de democratie, nicidecum un minus, si, in conditiile in care executivul legifereaza in romania (sau parlamentul) un "must", adica un lucru extrem de necesar.

Sigur, nu am pretentia sa fi schitat mai sus un raspuns comprehensiv la argumentul ca curtea constitutionala ar exercita o putere pe care nu este pregatita sa o exercite, am dorit doar sa schitez citeva posibile contra-argumente si sa mai adaug la discutie...

In Memoriam, Roxana Briban

Citind vestea asta trista, pot spune ca, sincer sa fiu, nu imi dau seama cum poti concedia talente de genul asta, mai ales avand in vedere "salariile" pe care le platim unor asemenea talente.

Poate ne raspunde vreunul dintre magarii politici care tot apar pe sticla tembelizoarelor