Punct lovit

Ziua reda punctul culminant al discutiei dintre cei doi candidati astfel:
" (...) Traian Basescu: Nu, dle Nastase, noi avem amandoi o mare problema, pe cuvantul meu de onoare, o discutam cinstit, asa.
Adrian Nastase: Una singura?
Traian Basescu: Nu, avem mai multe, dar avem una care poate explica de ce este atata pasivitate la populatie. Eu nu stiu de ce imi vine sa o spun ....
Adrian Nastase: Dar sunteti de acord cu decizia pe care am luat-o noi?
Traian Basescu: Dar cred ca intr-o cursa electorala poate este bine sa spui si asa ceva. Discutam cu colegii la inceputul campaniei. Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti? Intre Adrian Nastase si Basescu. In 15 ani, nu a aparut unul sa vina din lumea asta, sa nu fi fost tarat de naravurile comunismului, sa nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi? Si pe cuvantul meu, imi parea rau. Pe urma, ma tot uitam asa, uneori, in oglinda ma uitam la mine, zic "Ma, tu ai respect pentru poporul roman, Basescule?" - ma intrebam. Zic: "Am!" "Tu ti-ai batut joc de poporul roman?" Nu am avut senzatia ca am facut-o vreodata. De aici eu cred ca mergand din aproape in aproape, poate ca discutia asta nici nu ar fi, discutia asta n-ar fi trebuit sa aiba loc. Poate ca era momentul ca in fata romanilor sa vina alt tip de candidat decat noi doi. E adevarat, eu n-am trait din munca politica, dar am fost membru de partid. Marea drama insa nu este ca am fost membru de partid...
Adrian Nastase: Nici eu nu am trait din munca de partid.
Traian Basescu: Nu, l-ai mai sustinut pe Ceausescu, asa, sa n-aibe opozitie.
Adrian Nastase: Daca vrei sa incepem sa discutam....
Traian Basescu: Nu, nu mai discutam...
Adrian Nastase: ... pe cine ai sustinut la Anvers, daca vrei, discutam despre detaliile astea...
Traian Basescu: Discutam. La Anvers eu mi-am servit tara.
Adrian Nastase: Ai spus despre o problema pe care o avem. Hai sa vedem care-i problema.
Traian Basescu: Da, avem o problema. Stii care-i marea problema?
Adrian Nastase: Oglinda.
Traian Basescu: Nu, asta ma tot intrebam, asa. Dar marea problema pe care noi doi o avem e nu numai ca am fost amandoi membri de partid. Poate, pana la urma, nu-i o rusine, un rau, sa fii membru de partid intr-un stat comunist. Ãsta era statul atunci. Drama este ca nu avem voie sa ramanem tot cu mentalitatea aia si dupa 15 ani, de cand nu mai e comunism in Romania. Iar tu ma convingi in fiecare zi ca nu esti capabil sa intelegi ca institutiile astea trebuie sa functioneze singure.
Adrian Nastase: Daca-mi dai voie, atunci sa-ti spun ca marea mea dezamagire in ceea ce te priveste este ca nu ai inteles, dupa atatia ani, ca trebuie respectate regulile totusi.
Traian Basescu: Regula este sa functioneze institutiile, nu sa mi-l scoti pe Dan Nica sa spuna "nu-i adevarat!".
Adrian Nastase: Regula era nu sa faci un scandal printr-o conferinta de presa...
Traian Basescu: Regula eleganta...
Adrian Nastase: ...trebuia sa respecti institutia, sa vezi despre ce e vorba, sa vii cu dovezi - n-ai venit cu nici un fel de dovezi -
Traian Basescu: Ba da, si vei avea surprize in zilele urmatoare.
Adrian Nastase: E posibil. Foarte bine.
Traian Basescu: O sa constati ca ai avut fraude si in sistemul informatic...
Adrian Nastase: Nu era bine, mai intai, sa ai dovezile si, pe urma, sa vorbesti?
Traian Basescu: Le-am avut, dar prima ta reactie care a fost: "nu e adevarat", in loc sa fi spus: "sa functioneze institutiile".
Adrian Nastase: Daca spuneai, in mod concret, in localitatea cutare s-au intamplat lucrurile astea.
Traian Basescu: Adrian... domnu' Nastase.
Adrian Nastase: ... dar cand, domnul Basescu, in momentul in care spuneti ca la nivelul tarii totul este o frauda, mi se pare...
Traian Basescu: Au fost fraude majore...
Adrian Nastase: ... si lipsa de respect pentru zecile de mii de oameni care au muncit ...
Traian Basescu: Eu ii respect. Da' pe cei care au muncit prost, nu am la ce sa le multumesc.
Adrian Nastase: Sunt oamenii vostri care au stat in (...) de sectii de votare
Traian Basescu: Uitati-va, haideti, sa nu intram in...
Realizator: Sa depasim acest moment.
Traian Basescu: Sa nu intram in buletinul ala ca o sa vezi: a fost modificat special pentru fraudare....
Realizator: Va propun sa trecem..."

Cel mai bun drept pe care banii pot sa il cumpere-"deschiderea" lui Lessing la Bloggercon

Pentru Bogdan si nu numai, o discutie interesanta a avut la Bloggercon, Lessing avind citeva remarci citate pe lista (nu am putut accesa discutia propriu zisa,asa ca vorbesc doar despre ce cele citate de ei pe site), din care am remarcat urmatoarele:

Larry Lessig opened Bloggercon with a useful statement: In normal times, people come to univerisities to learn things, these are extraordinary times: Universities (such as) Chicago, Harvard, Northwestern don't have a clue - we need to go out and find things, bring people here who are doing interesting things. (I'm paraphrasing)

si, la intrebarea despre cum vede vestul (unde preda acum) in raport cu estul, unde a predat:

Later: I asked Larry: how do you like the west or east coast approach (He was at Harvard before)? "This is better, people talk..." (vis a vis harvard, nw, chicago, etc.)

Lectura si auditie placuta!

Incheierea "tehnica" a negocierilor cu UE

Dupa "lupte seculare" care au luat tehnicienilor nostri de minuta a doua cu vreo citiva ani mai mult decit le-au luat celor din tarile fratesti, surori si pretene, iata ca sintem anuntati in ajunul turului doi la prezidentiale ca "tehnic" negocierile s-au incheiat. Spre cinstea lui, de data asta, tehnicianul de rangul doi Geoana a avut un acces de sinceritate, spunind ca aceasta nu inseamna nicidecum lumina verde la semafor, ci , stiti voi, ca mai sint multe de facut, etc,etc, adica depinde de baietii aia nenorociti din "teritoriu" pe care noi nu avem cum ii controla si voi stiti cum sint. Deutsche Welle (nu numai ea, sint mai multe locuri in care stirea respectiva e disecata, iar o enumerare succinta a lor o gasiti aici) comenteaza stire sub titlul România aterizează forţat în Uniunea Europeană (Iulian Tucă / Cristian Ştefănescu) in felul urmator:

Încheierea celor două capitole restante nu înseamnă că România a şi
rezolvat probleme existente. De altfel, au fost enunţate 11 domenii pe
care Comisia Europeană le va monitoriza la sânge: şapte la capitolul Justiţie şi
Afaceri Interne şi patru la capitolul Concurenţă. Între acestea,desigur, independenţa justiţiei, continuareareformei în poliţie, securizarea frontierelor, adoptarea prevederilor dinacordurile de la Schengen, combaterea migraţiei ilegale, aplicarea strategiei delupta împotriva criminalităţii organizate şi, bine înţeles, a celei împotriva corupţiei, pe de o parte, iar pe de alta, reglementarea funcţionării Consilului Concurenţei, întărirea capacităţii administrative în ceea ce priveşte aplicarea legii subvenţiilor de stat şi reducerea cotei de produse siderurgice. România va trebui să rezolve aceste probleme până în primăvară, pentru ca tratatul de aderare să poată fi semnat eventual chiar cu ocazia Zilei Europei, la 9 mai 2005. Nici în acest moment, însă, nu înseamnă că aderarea, la termenul dorit de Bucureşti, 1 ianuarie 2007, este garantată, pentru că, până în toamna anului viitor, Comisia Europeană va trebui să redacteze un nou raport de monitorizare a României. În cazul în care unul dintre cele 11 domenii va fi identificat de oricare dintre statele membre ca fiind lacunar rezolvat, acesta va fi pus în discuţia Consiliului European. Intervine,în acest moment, o altă clauză decât cea cunoscută, deja, comună României şi Bulgariei. Este vorba despre o clauză specifică celor unsprezece domenii ”de securitate”, suplimentară, care nu se evaluează la fel ca şi clauza de salvgardare aplicată deopotrivă Bucureştilor şi Sofiei (ce implică unanimitatea), ci prin majoritate calificată: dacă două treimi din statele membre acceptă rezultatele României, procesul de integrare va continua conform graficului neoficial convenit. Dacă mai mult de şapte dintre membrii Uniunii sunt de părere că angajamentele
asumate de România nu sunt duse la bun sfârşit, admiterea se amână cu un an.
Surse diplomatice ne-au precizat că în vreme ce Germania şi Franţa au presat admiterea simultană a României şi Bulgariei, statele nordice, în special Finlanda (însuşi comisarul pentru Extindere, Olie Rehn, fiind finalndez), au insistat pentru introducerea a cât mai multor clauze care să nu permită admiterea României fără îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse pentru a deveni membru al Uniunii. România ar fi putut evita, însă, această clauză riscantă dacă ar fi acceptat să încheie cele două capitole în lunile premergătoare datei de 9 mai 2005. Ministrul român de externe, Mircea Geoană, a explicat, fără a fi convingător, că graba cu care Bucureştii au dorit să încheie negocierile s-a datorat intenţiei de a funcţiona în tandem cu Sofia. Reprezentanţi ai Administraţiei de la Bucureşti, prezenţi la Bruxelles, au avertizat că dacă la momentul respectiv nu se vor fi încheiat negocierile cu Uniunea Europeană, România riscă să se integreze odată cu Turcia. Săptămâna viitoare, la 14 decembrie, cu ocazia
reuniunii miniştrilor de externe ai UE, va fi anunţată şi decizia politică, aceasta, ulterior, urmând să fie confirmată la reuniunea Consiliului European, pe 17 decembrie.

Afirmatia ca: " România ar fi putut evita, însă, această clauză riscantă dacă ar fi acceptat să încheie cele două capitole în lunile premergătoare datei de 9 mai 2005" ne duce la gindul ca tehnicienii de mina a doua, asa cum ne-au obisnuit in timpul indelungatei lor guvernari postrevolutionare, au preferat sa pluseze ca de obicei, decit sa rezolve cu adevarat lucrurile. Iar prezumtia aceasta pare intarita de mesajul candidatilor la presedentie pe care Cotidianul il prezinta astfel : "Basescu a reusit sa transmita mesaje clare, la obiect, bazate pe argumente si documente, rasturnind in doua ore toate prejudecatile legate de capacitatea de a-si gestiona discursul. Nastase a punctat mai ales cu realizarile de politica externa ale cabinetului, amintind de mai multe ori ca ieri au fost incheiate tehnic negocierile de aderare cu UE."

La rindul sau, BBC comenteaza in felul urmator:

Pentru a amâna aderarea Bulgariei cu un an, ţările membre trebuie să decidă în unanimitate, ceea ce e practic imposibil. Pentru România, însă, nu va fi
nevoie decât de majoritate calificată. Întrebat dacă guvernul român a
acceptat aceste condiţii mai constrângătoare decât pentru oricare altă candidată
din motive pur electorale, pentru a se putea lăuda cu încheierea negocierilor cu
trei zile înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale, ministrul de externe
român Mircea Geoană a răspuns: "În nici un caz."...Oficialii europeni, inclusiv fostul comisar pentru extindere, Guenter Verheugen, au susţinut întotdeauna că România putea termina negocierile la începutul anului viitor fără a primejdui în nici un fel aderarea in 2007. Care sunt însă condiţiile concrete? Ele vizează mai ales 11 puncte - 4 la concurenţă şi 7 justiţie şi afaceri interne. Potrivit documentelor de poziţie ale Uniunii Europene vazute de BBC, România trebuie să întărească sensibil performanţa Consiliului concurenţei şi să prezinte un nou plan de restructurare a industriei siderurgice. Subvenţiile maxime pentru sectorul siderurgic nu trebuie să depăşească 51 de miliarde de lei, iar de la sfârşitul acestui an în acest sector nu se mai pot acorda subvenţii pentru restructurare. Până în 2008, România ar trebui să reducă cu două milioane de tone producţia de oţel, aducând-o la 9,2 milioane de tone.În domeniul siderurgic, România va trebui să raporteze Comisiei Europene o dată la şase luni, începând de la 15 martie 2005 şi până la 15 martie 2009, fiind de
asemenea supusă unor evaluari anuale independente. Orice ajutoare de stat acordate din septembrie anul acesta considerate ilegale de Uniunea Europeană vor trebui rambursate după aderare. Avantajele fiscale pentru zonele libere şi devaforizate vor putea continua eşalonat până cel mai târziu în 2010 dar, pentru unele regiuni, precum Valea Jiului, de pildă, ele vor înceta deja de la sfârşitul lui 2008. Romania va trebui de asemenea să justifice ordonanţa de luna trecută prin care datoriile de la RAFO Oneşti şi Carom au fost preluate deAVAS. La capitolul justiţie şi afaceri interne, care cuprinde 80 de pagini, România se angajează de asemenea să dea toate informaţiile privind contractul cu EADS pentru securizarea frontierei, dar şi să accelereze procesul de modernizare a graniţelor. Până la sfârşitul anului viitor, Comisia Europeană va urmări de asemenea funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie şi revizuirea Codului de Procedură Penală, pentru ca dosarele de corupţie să fie tratate mai rapid si mai transparent, precum si reducerea numărului diverselor organisme care se ocupă cu lupta impotriva corupţiei.Reforma justiţiei şi măsurile împotriva criminalităţii organizate vor fi alte puncte monitorizate.Încheierea negocierilor reprezintă evident un succes pe ultima sută de metri al guvernului Năstase. Romania a rămas însă până în ultima clipă un caz singular în procesul de extindere şi rămâne încă de văzut dacă va reuşi să-şi atingă ţelul la 1 ianuarie 2007, fără să plătească şi preţul acestui succes.

Si , tot de la BBC, ultimele zile ale de dinaintea incheierii "tehnice" in viziunea noului comisar pentru extindere, Comisarul pentru extindere Olli Rehn ( si a Anei Maria Bota,corepondentul BBC la Bruxelles, desigur)

Filmul ultimelor zile"Aş fi preferat să insist
asupra substanţei, mai curând decât asupra calendarului prestabilit,
dar ţările membre erau dispuse să încheie oricum negocierile până la summitul
european de săptămâna viitoare" a spus domnul Rehn. "În aceste condiţii", mi-a
spus el, "preşedintele comisiei Jose Manuel Barroso şi premierul olandez Jan
Peter Balkenende, care deţine preşedinţia Uniunii, s-au întâlnit săptămâna
trecută pentru a vedea cum să procedeze cu ultimele două capitole din
negocierile cu România, şi anume concurenţa şi justiţie şi afaceri interne".
"Noul comisar pentru concurenţă, Neelie Kroes, cât şi predecesorul sau
Mario Monti, s-au arătat însă foarte critici faţă de regimul subvenţiilor de
stat în România şi aplicarea sa practică" a spus Olli Rehn.
Preşedintele comisiei Jose Manuel Barroso"Era foarte dificil să găsim un caz în
care regulile privind subvenţiile erau aplicate corect", mi-a spus domnul Rehn,
şi de aceea, acum 10 zile, comisia n-a putut recomanda statelor membre
închiderea negocierilor cu România la acest capitol".
"În mod expres
am făcut aceasta propunere după primul tur al alegerilor din România ca să nu
intervenim în procesul electoral", mi-a spus Olli Rehn, "dar decizia de
aseară (miercuri n.r.) a fost luată de guvernele Uniunii indiferent de
calendarul electoral românesc". "Guvernele", a precizat el, "au dreptul să
încheie negocierile de aderare şi fără asentimentul Comisiei Europene, şi după
mai multe discuţii la nivelul ambasadorilor, majoritatea erau gata să facă acest
pas". "Comisia Europeană avea două posibilităţi", potrivit lui
Olli Rehn, "fie să se spele pe mâini şi să lase statele membre să facă
ce vor, fie să ofere o soluţie mai bună, un fel de cvadratură a cercului, şi am
ales această cale printr-un mecanism de monitorizare mai constrângător, care
fusese cerut de mai multe state". ...."O lecţie cheie este că nu
trebuie să stabilim termene limită pentru aderare fără să ştim că le putem
respecta prin realizări substanţiale, concrete", subliniază domnul Rehn. "O altă
lecţie este să stabilim obiective mai clare pentru închiderea negocierilor. România a rămas în urma calendarului stabilit atât la capitolul
concurenţă cât şi la cel privind justiţia şi afacerile interne", spune
comisarul, "dar liderii europeni îşi luaseră deja anumite angajamente, în timp
ce nouă Comisia Europeană se află doar în primele săptămâni ale activităţii
sale, deci o perioadă de tatonare".
De acum înainte, domnul Rehn se va ocupa
atent de monitorizarea României, inclusiv în cele 11 puncte sensibile care pot
duce la amânarea aderării cu an, prin votul cu majoritate calificată al statelor
membre. Crede el că această clauză va fi activată vreodată?"Este o
posibilitate serioasă şi e o posibilitate credibilă", mi-a declarat
comisarul pentru extindere. Discuţia privind concurenţa şi justiţia şi
afacerile interne a fost foarte critică, deci şi statele membre urmăresc cu
atenţie aceste aspecte. Este un mecanism credibil care ar trebui să
funcţioneze ca un stimulent foarte puternic pentru că românii să facă toate
eforturile necesare pentru a finaliza reformele în aceste capitole. Olli Rehn se
arată mult mai optimist faţă de Bulgaria, unde amânarea aderării se poate face
doar prin votul unanim al statelor membre, deci practic niciodată. "Bulgaria mai
are încă multe de făcut", conchide domnul Rehn, dar 2007 e la orizont.

Tuculeanu reales....

Evenimentul Zilei publica sub titlul de mai sus vestea realegerii procurorului “Armaghedon”, Alexandru Tuculeanu-cel cu trimiterea in judecata post-mortem a disidentului Gheorghe Ursu, sau arestarea “golanilor” din Piata Universitatii, inter alia,pentru uituci- in Consiliul Superior al Magistraturii, cu voturile a mai putin de un sfert din procurorii Parchetului General.
Zice Evenimentul:

Alexandru Tuculeanu nu-si poate explica “priza” pe care a avut-o la colegii sai.“Probabil publicitatea care mi s-a facut in “Evenimentul zilei”, sau CV-ul meu.Sint singurul procuror reales a treia oara in CSM. Si in acest CSM, in care se
regasesc magistrati cu functii de conducere, eu nu am nici o functie. Faptele
mele au convins procurorii”, ne-a spus Alexandru Tuculeanu.

Ce poti sa mai spui, uitindu-te la numele majoritatii viitorilor colegi ai lui Tuculeanu din Consiliu, decit ce recunostea unul dintre realesi, el insusi mai prejos de orice contestare, cum ca: "Magistratii se tem pana si atunci cand voteaza in CSM". Sau, si mai bine, ce spunea Ran Hirschl, de altfel unul dintre bunii cercetatori comparatisti ai puterii judecatoresti(citat in New York Times Magazine de saptamina trecuta):

"[a]ceia care privesc catre puterea judecatoreasca pentru protectia drepturilor si alimentarea si incurajarea schimbarii sociale nu fac decit sa se prosteasca pe ei insisi".

Asociatia Magistratilor din România sprijina demersul Agentiei de

Asta e o chestiune ce merita mentionata.
Din purul motiv ca mi se pare normal ca Asociatia Magistratilor sa nu se gindeasca doar la situatia magistratilor, ci la intreaga societate romaneasca..

Bucuresti 7 Decembrie 2004

Comunicat de Presa

Asociatia Magistratilor din România sprijina demersul Agentiei de Monitorizare a Presei "Academia Catavencu" de sustinere a jurnalistilor, reporterilor TV si Radio care se pronunta pentru apararea independentei presei scrise si audio, pentru corecta si obiectiva informare a opiniei publice.Conventia Europeana a Drepturilor Omului ratificata de România prin legea 30/1994, consacra în art. 10 dreptul si libertatea de a primi informatii ori idei "fara amestecul autoritatilor publice". În art. 30, al. 1 si 2 se statueaza ca "libertatea de exprimare ... prin mijloace de comunicare în public este inviolabila, iar cenzura de orice fel este interzisa".
Independenta justitiei si a presei sunt doua valori democratice fara de care statul de drept este doar o imitatie nereusita despre care se vorbeste în discursuri si a carui lipsa se resimte când constiintele sunt îngenuncheate.
Presedinte onor. A.M.R.
Jud. Costiniu Viorica

Apelul in-"telectualilor" romani cu privire la "demnitate"a fctiei prez

Cica in tara unde "odioasa" sau "sinistra lui sotie" era savanta de renume mondial, se facea recent ca mai mult de 90 de "profesori universitari", in frunte cu Ecaterina Andronescu, deputat PSD in noul parlament si rector al Politehnicii (fosta fosta "Abramburica" de la Ministerul Invatamantului, pentru cine a uitat aceasta, thanks Ioan Grosan pentru reimprospatarea memoriei noastre) au semnat un “apel al (cica) intelectualilor romani pentru demnitatea functiei prezidentiale”, pe care l-au publicat ieri in presa centrala, conform stirii din Evenimentul.

Ce poti sa mai zici cind vezi cine semneaza asemea apel, altceva decit ce spune Grosan in op-ed-ul de mai sus, din care citez integral comentariul sau:

Foarte emotionant "Apelul intelectualilor romani (chiar toti? nota mea, I.G.)pentru demnitatea functiei prezidentiale a lui Adrian Nastase", semnat, printre
altii, de Ecaterina Andronescu, fosta "Abramburica" de la MinisterulInvatamantului, sau de nume ilustre ca Ioan Avarvarei, Georgeta Cosmeleata,Momcilo Luburici s.a.m.d. Efectiv, m-am tavalit de ras.

Sau, ca Nistorescu in editorialul sau din acelasi numar al Evenimentului in care apare stirea despre "Apel":

Romania traverseaza perioada marilor confuzii morale. Crede ca se poate si cu Mutu consumator de droguri, si fotbalist al anului (cum sustine o hahalera). Cu Ion Iliescu si comunist, dar si democrat. Cu Adrian Nastase si banuit de coruptie, si integrator al Romaniei in lumea democratica. Adica si cu pacatul,si cu morala. Amindoua de folosit, in functie de imprejurari si de nevoi. Or, exact asta nu merge. Crapa undeva. Se deconteaza fie intr-o tara strimba, fie intr-o morala publica periculoasa, fie intr-o tara sortita a ramine inca decenii sub un mare semn de intrebare. Oricum, platim cu totii.
Cu alte cuvinte, numai in democratia noastra originala se poate si cu hotie, si cu nestirbita consideratie! Si cu closca grasa, si cu puii mari. Si gainar, si cu puterea inhatata ca o gaina.

Mda, se pare ca nesimtirea "telectualilor" nu are limite, cum nu are nici megalomania lor in interiorul nefericitei Romanii (in afara lucrurile fiind mai simplute oleaca, nimeni nedind too many pennies pe "intelectualitatile" lor)

Ce s-a intimplat la alegeri?

Nu ale noastre, de data aceasta...New School for Social Research, are contributiile prezentate la un forum cu aceasta tema aici . Merita o privire pentru cei interesati de cercetarea comparativa.

Exceptionala Romanie-ultima parte...saraca tara bogata

Ma gindeam deja sa inchei fara comentarii aceasta scurta "introducere" la capitolul fascinant si etern al exceptionalei Romanii,cind dind peste articolul de mai jos (in care e vorba de schema repetata la indigo de mii de ori in Romania revolutionara cu cine pierde si cine cistiga-cistiga putini, pierd multi, iar cel mai mult pierde, desigur, Romania, saraca tara bogata din titlu), m-am gindit ca totusi ca ar fi nevoie de citeva cuvinte ca incheiere.

Dar mai intii, de ce am folosit cuvintul "exceptionala" Romanie, pentru a vorbi despre lucruri care e clar ca nu merg bine,e clar au mers bine, si ca nu vor merge bine niciodata, atita timp cit nu ne hotarim ca dorim sa le schimbam. Cred ca din cauza ca de mult timp imi tot pun intrebarea cum de este posibil ca cineva , in ciuda semnalelor care tot arata ca ceva nu merge bine, sa sutina pina la refuz ideea ca de fapt merge bine. Cum poate cineva sa minta constant si cu atita nerusinare ca lucrurile merg bine, umplind spatiul cu minciunile sale gogonate, incercind sa inventeze o realitate imaginara, alta decit cea zilnica de care ne izbim cu totii, si insultindu-mi astfel constant si continuu inteligenta? Si care este pretul de platit atunci cind "realitatea" te blagosloveste cu un asemenea mincinos patologic?
Si tot punindu-mi intrebarile astea, am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa punem aspecte ale realitatii alaturi de minciuna vicioasa a exceptionalitatii noastre , si a lasa pe cei care citesc mesajele sa traga singuri concluziile care se pot trage. Cum spunea un prieten, "a bon entendeur, salut !"

Ghergut - cum se face politica in Romania pe fata !

Consiliul Superior al Magistraturii a decis marti sa trimita "cazul" lui Emil Ghergut, presedintele BEC, Colegiului de Conducere al ICCJ. Pana la judecata insa Ghergut si Camenita vor avea timp sa gestioneze cu acelasi profesionalism si turului doi al alegerilor prezidentiale, scrie Ev. Zilei.

Judecatoarea Nineta Anghelina, membru in CSM a declarat ca "Emil Ghergut, prin afirmatiile pe care le-a facut, a incalcat Statutul Magistratilor si a lasat o imagine jalnica prin modul in care s-a prezentat", citeaza Adevarul.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a pasat ieri cererea de excludere din magistratura a presedintelui Biroului Electoral Central (BEC), Emil Ghergut, si a loctiitorului sau, Victor Pasca Camenita, Colegiului de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ).In aceste conditii, Ghergut si Camenita se vor judeca singuri deoarece ei fac parte din Colegiu, alaturi de alti magistrati plasati aici de PSD, printre care Nicolae Popa, seful ICCJ, Lidia Barbulescu sau Anton Pandrea.

Pina atunci insa Ghergut si Camenita vor avea timp sa gestioneze cu acelasi profesionalism si turului doi al alegerilor prezidentiale.Consiliul Suprem al Magistraturii a decis ieri, dupa dezbateri aprinse, ca solicitarea de excludere din magistratura a presedintelui BEC si a loctiitorului acestuia sa fie trimisa Colegiului de Conducere al ICCJ.

CSM a fost sesizat saptamina trecuta de Alianta D.A.si de Liga Pentru Apararea Drepturilor Omului (LADO) asupra unor declaratii cu tenta politica facute de Emil Ghergut si Victor Pasca Camenita, in calitate de presedinte al BEC, respectiv de loctiitor.Cei doi au criticat, saptamina trecuta, demersurile Aliantei D.A. si ale lui Traian Basescu, care au facut mai multe plingeri la BEC referitoare la fraudarea alegerilor.

Colegiul de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie urmeaza sa stabileasca daca va sesiza sau nu viitorul CSM cu privire la conduita celor doi magistrati.Ciudat este insa faptul ca CSM a luat aceasta decizie desi stia ca din Colegiul de Conducere al instantei supreme fac parte si cei doi judecatori care conduc BEC. La fel de ciudat este si faptul ca in acest organism de conducere al ICCJ, format din 11 judecatori, se regasesc alti doi membri CSM, care au votat trimiterea la Colegiu a cererii.Este vorba despre Nicolae Popa, seful Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si despre Anton Pandrea.


Judecatoarea Nineta Anghelina: “Ghergut, o imagine jalnica a justitiei”Judecatoarea Nineta Anghelina, colega cu Emil Ghergut la Curtea Suprema, a declarat in cadrul sedintei de ieri a CSM ca acesta a incalcat statutul magistratilor prin felul in care s-a prezentat in calitate de presedinte al BEC. “A lasat o imagine jalnica a justitiei. Ar trebui sa convingem ca ceea ce facem nu trebuie asimilat si judecat dupa imaginea acestui magistrat.Nu consider ca ma antepronunt in acest caz intrucit nu fac parte din Colegiul de Conducere al instantei supremesi nici din viitorul CSM”, a afirmat judecatoarea.

Un alt coleg din ICCJ al lui Ghergut, judecatorul Anton Pandrea, membru in CSM si in Colegiul de Conducere al ICCJ, s-a pronuntat deja in acest caz.El a afirmat ca CSM trebuie sa protejeze magistratii carora li se aduc “acuzatii nedrepte”. La rindul sau, secretarul general al CSM, Dan Lupascu, a declarat ca este “partial de acord” cu judecatoarea Nineta Anghelina si a opinat ca numai instanta suprema poate stabili daca Ghergut a incalcat sau nu legea magistratilor.



Renate Weber: “Actualul CSM se spala pe miini”In legatura cu “cazul Ghergut”, jurista Renate Weber, presedinte al Fundatiei pentru o Societate Deschisa, este de parere ca, profitind de perioada de tranzitie, actualul CSM trage de timp pentru ca nu vrea sa se lege la cap la sfirsit de mandat. “Eu cred ca CSM ar trebui sa exprime acum o pozitie, si nu mai tirziu.De ce? Pentru ca este adevarat ca o sesizare se trimite la Inalta Curte, dar Inalta Curte o va trimite inapoi la CSM si astfel se trage de timp. Ati vazut ca, in interiorul CSM, judecatorii sint impartiti. Cei care parasesc acum CSM sint mult mai fermi, cei care ramin in CSM o scalda si incearca sa traga de timp.Din punctul meu de vedere, ce a facut CSM, la ora actuala, nu inseamna decit a se spala pe miini, acum, la sfirsit de mandat. De cind a fost inaintata acea solicitare a Aliantei trebuia rezolvata pina acum. Actualul CSM nu vrea sa-si asume raspunderea pentru nimic. Propune o astfel de aminare tocmai pentru ca urmeaza al doilea tur de scrutin”, a declarat Renate Weber.Ea a adaugat ca prezenta lui Gherght si Camenita in Colegiul de Conducere al ICCJ ar fi trebuit sa reprezinte un motiv in plus pentru ca CSM sa se pronunte, nu sa trimita cazul la Inalta Curte.

Vezi stirea intreaga la http://www.revistapresei.ro/articol.php?a=10657&s=5&ss=-1

Exceptionala Romanie-azi cum se vede din "afara"

Sau mai bine spus de cineva din "afara", care insa cunoaste atit de bine "dinauntrul" romanesc, cum este profesorul Tom Gallagher (un critic frecvent al regimului dimbovitean si a intelectualilor tentati sa faca pace cu el), autorul mai multor studii si carti despre tara noastra, precum si al unei carti recente despre Romania, aparuta la Humanitas, intitulata sugestiv: Furtul unei natiuni. Romania de la comunism incoace. Zice Emil Hurezeanu aici despre "diagnosticul" pus in carte:

Cartea lui Tom Gallagher are o pregnanta uimitoare a diagnozei pe termen scurt,mediu si lung, in ceea ce priveste corpul social si politic al modernitatii romanesti, inainte si dupa paranteza statului comunist. Gasim aici adevaruri simple si paradigmatice despre noi, pe care obisnuim sa le declinam, sa le aproximam, adica sa le diluam de ani de zile, indiferent de varstele si de convingerile noastre culturale, politice sau religioase, atata vreme cat am ramas ostaticii unui anumit fel, incomplet, de a intelege si de-a iubi Romania,mizand dominant pe calitatile ei si ale noastre. O simpla insiruire a judecatilor acestui politolog scotian ne pune pe ganduri definitiv. Iata-le (de fapt iata cum se vede Romania din exterior):
1. Exista o traditie romaneasca considerabila de a deturna resursele publice in beneficiu privat.
2. Noi n-am aflat ca libertatea adevarata este dreptul individului de a se disocia de opinia stapanilor sau a majoritatii, nu doar de a respinge stapanirea straina.
3. Romanii sunt gata sa indure un tratament mai rau din partea propriilor conducatori decat vecinii lor din Balcani.
4. Exista un liant al tuturor epocilor istorice dupa l881, in Romania: nevoiaconstanta a statului de a-si consolida autoritatea prin mentinerea unei societati dependente de el, in pofida rezultatelor sale slabe.
5. Esenta democratiei – participarea cetateanului si sentimentul includerii sale – este inca in mare parte absenta din Romania.
6. Avem o dorinta puternica de a ne baza optiunile politice pe personalitatea competitorilor si nu pe ceea ce sustin ei.
7. Arhitectul iesirii Romaniei din comunism, Ion Iliescu, a jucat un rol cheie in legitimarea unei oligarhii sau cel putin in reducerea substantiala a opozitiei fata de metodele ei de a se imbogati.
8. Acapararea statului si redirectionarea unei parti din resursele acestuia catre un individ si anturajul sau sau catre un grup reprezinta baza politicii romanesti.
9. De-democratizarea reprezinta o optiune pentru statele care experimenteaza formule pluraliste, in absenta unei economii viabile, a capitalului social al increderii si a societatii civile.
10. Va fi o ironie a sortii daca intrarea Romaniei in UE va consolida pana la urma puterea elitei conducatoare, regrupata dupa caderea comunismului, in l989. Uniunea Europeana va perpetua astfel traditiile istorice si metodele care au facut Romania sinonima cu proasta guvernare de-a lungul celei mai mari parti din istoria sa.

Ar mai fi ceva de adaugat la asemenea diagnostic ?

Exceptionala Romanie-azi "manajamentu' " administrativ

La rubrica aceasta nu am azi decit o veste scurta din Adevarul (menita parca special pentru electorii grabiti ai lui Basescu, care, citind articolul ar zice-vezi domne ca nici asta nu e in stare sa conduca ceva, desi articolul nu spune nicaieri ca el ar fi conducatorul de facto al comisiei), pe care as reformula-o: "Administratorii romani habar nu au unde se afla hirtiile pe care sint pusi sa le administreze" pentru ca cele descrise acolo pot fi aplicate oricarei unitati administrative a Romaniei.
Kafkian?Pakistanez sau Britanic? Nu, Doamne fereste! Romanesc, la nivelul anului de gratie 2004.

Exceptionala Romanie partea a patra-moravuri, naravuri si divizari

Brindusa Armanca are un dialog cu Horia Roman Patapievici a carui transcriere o publica Ziua de azi, aici. Printre multe alte lucruri interesante (va invit oricum sa cititi interviul) HR Patapievici spune si ca:

Adevaratul suport al legilor, suportul lor functional, il reprezinta ceva ce nu se poate codifica sub forma de lege, si nu este niciodata in atentia politicienilor fiindca nu este cuantificabil:moravurile. Moravurile sunt ansamblul regulilor informale care spun ce se cade si ce nu se cade sa faci intr-o varietate intreaga de situatii ale vietii. Altfel spus, acele reguli care constituie tesatura invizibila ce tine laolalta societatea si o face sa functioneze. Omul respecta legea nu fiindca exista o pedeapsa, ci fiindca exact acele moravuri spun ca nu se cuvine sa n-o respecte. Ei bine, de ce la noi legile nu sunt aplicate, de ce politicienii isi permit sa nu dea socoteala, de ce oamenii insisi admit sa nu li se dea socoteala? Pentru ca la acest nivel, cel al moravurilor, societatea romaneasca a fost atacata. Imagineaza-ti o tesatura care a fost dizolvata de un acid picurat pe ea. Acolo tesatura devine subreda si daca o fortezi putin, cedeaza. Legile, daca stau pe o tesatura subreda, nu pot functiona. Aceeasi lege buna,sustinuta de tesatura de moravuri din SUA, functioneaza bine, in vreme ce transplantata in Romania da efecte aberante. Bunaoara, Legea Informatiilor Clasificate, care la noi a fost tradusa aproape cuvant cu cuvant dupa cea americana. Intr-un fel functioneaza in SUA, altfel in Romania. La noi functioneaza opresiv.

si ca:

Noi, in Romania, suntem o societate multiplu divizata: Intre oras si rural, in interiorul ruralului, intre cei care au profitat dupa revolutie si cei care n-au avut aceasta abilitate, in interiorul orasului, intre centru si periferie etc. Cultural vorbind, Romania este o tara profund neunificata daca privim romanii complet occidentali in cultura lor, si romanii complet orientali. Voga pe care o au manelele, adeseori in alternanta cu muzica disco de ultima ora, este o revansa a orientalismului asupra suflului occidental. Asadar "the great divide" nu trece in Romania printre intelectuali si ceilalti, ci prin numeroase zone socio-culturale.

Despre exceptionala Romanie-partea a treia-bolnavul Europei

Desi am dat de traducerea articolului care ne prezinta drept "Noul bolnav al Europei" in traducere romaneasca, parca pe site-ul Evenimentului, cum am dat de ea, asa am si pierdut-o, si nu mai reusesc sa o gasesc. Prin urmare, fac o trimitere catre originalul in engleza al articolului cu pricina, care poate fi gasit aici.

Eceptionala Romanie... partea a doua-invatamintul

Cotidianul are un articol aici despre cine finananteaza pe cine si ce in invatamintul romanesc. Nu am cum verifica toate datele prezentate in articol, dar chiar daca le iau sub beneficiu de inventar, citeva concluzii ale articolului mi se par interesante. Citez:

Potrivit datelor obţinute la ultimul recensămînt, populaţia activă din ţara
noastră numără aproximativ 7.800.000 de persoane. Dintre acestea, numai
1.300.000 au urmat o facultate, o şcoală postliceală sau una de maiştri. Prin
urmare, o majoritate covîrşitoare de aproape 6 milioane şi jumătate de persoane
plătesc funcţionarea unui sistem care îi priveşte într-o măsură destul de mică.
Situaţia este şi mai gravă dacă ne uităm la datele din zona rurală, unde
numărul persoanelor active este de 3.500.000, din care mai bine de două treimi
au absolvit cel mult o şcoală de ucenici.
.......
În ciuda credinţei că sistemul public de învăţămînt este un succes,
prin care chiar şi cei din clasele de jos şi-au cîştigat dreptul la educaţie,
realitatea este că el continuă să fie elitist. Un număr impresionant de persoane
nu au absolvit decît şcoala generală. Dar aceste persoane trebuie să contribuie
la finanţarea unui sistem care consumă 3,6% din PIB.
.....
Beneficiarii învăţămîntului public sînt cei care provin din clasa de
mijloc, pentru care educaţia reprezintă o valoare importantă - şi care sînt
astfel dispuşi să îşi susţină copiii o perioadă mai lungă.
Copiii familiilor
din clasa mijlocie devin astfel contribuabili la o vîrstă mai înaintată decît
copiii familiilor din clasele de jos. În plus, datorită educaţiei primite, ei au
acces la locuri de muncă mai bine plătite. De altfel, dintre cei 1.000.000 de
şomeri înregistraţi la recensămîntul din 2002, în jur de 650.000 nu absolviseră
decît şcoala primară, gimnaziul sau o şcoală de ucenici.
În concluzie,
sistemul public de învăţămînt este departe de a-şi atinge scopul pentru care a
fost creat. De fapt, el funcţionează ca un sistem prin care cei din clasa de
mijloc şi cea de sus sînt finanţaţi de majoritatea celor săraci şi lipsiţi de
educaţie. Sistemul permite şi asigură menţinerea inegalităţii sociale, ascunsă
sub retorica triumfalistă a unei modernităţi incerte. O modernitate ale cărei
costuri sînt plătite chiar de cei pe care îi exclude de la împărţirea
beneficiilor.

Eu unul cred ca nu este vorba numai despre "...un sistem prin care cei din clasa de mijloc şi cea de sus sînt finanţaţi de majoritatea celor săraci şi lipsiţi de educaţie", care eventual ar fi valabil pentru invatamintul de stat si deloc sau in foarte mica masura pentru cel privat. Este vorba, cum, spune Patapievici aici ("Nu ma intereseaza sa intru in sistemul de Invatamant academic,...in care... am predat pana in 1994, pentru ca il cunosc") despre (Este) un sistem mafiotizat si clientelar, in care cercetarea dezinteresata conteaza tot atat de putin pe cat conteza devotamentul fata de ideile pure." Este vorba despre un sistem care din cauza aceasta produce analfabeti cu studii superioare in masa, care la nivel de cercetare fundamentala sau acces la resurse este cu zeci de ani in urma celui din vest, care a reusit sa multiplice in beneficiul citorva insi acelasi sistem ineficient de predare si cercetare (ma gindesc la universitatile de stat si cele particulare, infiintata in toate colurile tarii, cam de aceiasi “profesori”, dupa ’89) s.a.m.d. Prin urmare, desi gasesc interesant argumentul cotidianului; ca sistemul este platit in mare parte din banii celor care nu beneficiaza de el, cred ca dezvoltarea argumentului face realitatea si mai gri ....Nu numai ca este platit de acestia, dar la "culmile lui" (ma refer la invatamintul superior), nici macar nu este eficient, sau nu produce prea multa valoare, lucru care ar mai justifica un picut efortul facut de natiune cu sustinerea lui.

Si se mai mira cineva ca avem parte de atitia tembeli-juristi, doctori, ingineri- cu studii superiaoare, care se lafaie pe ecranele televizoarelor? Citeva propuneri de reforma gasiti aici . Iar despre cum vad altii lucrurile (de exemplu bulgarii, care considera somerii cu diploma, inutili in UE) un scurt articol, aici.

Un primer pentru bloggerii romani

Urmaresc discutia interesanta despre bloguri, care se poarta deja de ceva vreme intre colegii nostri de la Roblogs . Cei curiosi in legatura cu fenomenul "blogging"-ului vor gasi explicatii detaliate acolo despre tot ceea ce trebuie sa stie cineva interesat de aceasta activitate, si de aceea va indemn si pe voi sa aruncati un ochi, si eventual un comentariu la cele discutate pe Roblogs.

Cele mai bune bloguri politice

Un vot are loc aici pentru desemnarea celor mai bune bloguri liberale(ma rog dintre cele incluse pe lista) de catre colegii nostri americani. Iar unul aici pentru desemnarea celor conservatoare.

In tabara liberala (unde constat cu placere ca blogurile pe care le citesc regulat domina podiumul ) clasamentul arata astfel dupa aproape 6000 de voturi:

Matthew Yglesias 24.7%
Brad DeLong 13.2%
MyDD 9.9%
South Knox Bubba 7.1%
Oliver Willis 6.5%
TalkLeft 6.5%
Pandagon 5.8%
Informed Comment 5.6%
Orcinus 4.5%
AMERICAblog 3.9%
Pennywit 3.8%
pesky apostrophe 2.7%
Something Requisitely Witty and Urbane 2.4%
Mayflower Hill 2.1%
Wampum 1.4%

In cea conservatoare, dupa 13463 de voturi clasamentul arata astfel:

Captain's Quarters 28.5%
Right Thinking From The Left Coast 14.9%
La Shawn Barber's Corner 14.7%
Vodka Pundit 11.8%
Althouse 6.7%
The Anti-Idiotarian Rottweiler 5.3%
Right Wing News 5.2%
Ramblings Journal 3.3%
Professor Bainbridge 3.0%
BeldarBlog 2.2%
Outside the Beltway 1.7%
The Spoons Experience 1.2%
The Jesse Factor 0.6%
Balloon Juice 0.4%
Incite 0.4%

Votati si voi!

Din nou despre alegeri

Asociatia Romana de Frecat Menta (imi pare ca are ambitii mondiale, asociatia asta, si in citiva ani s-ar putea sa constatam ca operatiunea pe care o propune-frecatul mentei-s-ar putea sa fie cea mai originala si importanta contributie romaneasca la cultura lumii)are citeva comentarii si concluzii interesante referitoare la fenomenul desfasurat recent -alegerile generale-aici, aici , aici si aici , precum si o istorie a performantelor si realizarilor din epoca post-revolutionara, care incepe aici.
Din cele de mai sus, mi s-a parut foarte interesant un comentari care analizeaza pattern-urile voturilor si participarii la vot in acesti 15 ani, din care citez mai jos in extenso:

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Din 1989 incoace s-au adunat deja trei runde de alegeri generale pe care sa ne aruncam ochii si sa vedem cam cum se voteaza ....Pentru chestia asta ne-am uitat putin pe numarul de voturi obtinute de patru forte politice: PSD (sau PDSR/FDSN cum s-a numit la diverse momente in timp); principalele partide de opozitie luate impreuna (CDR si/sau PNL, PNTCD, etc); PD (sau USD); PRM.
Ce am descoperit? PSD a obtinut 3,1 milioane voturi in 1992, 2,8 milioane in 1996 si 4,0 milioane in 2000. Cum in 1996 cine a fost nemultumit de guvernarea FDSN a votat cu CDR sau cu alt partid de opozitie rezulta ca actualul PSD poate conta pe un electorat stabil sau loial de aproximativ 2,8 milioane - cei care au votat partidul chiar si in 1996 cand acesta a pierdut alegerile. Un calcul similar putem face si pentru opozite (fosta CDR): In 2000 aceasta a obtinut cam 2,1 milioane voturi; venite dupa guvernarea conventiei din 1996-2000, putem considera ca acest procent reprezinta electoratul stabil al opozitiei. Cumulat, inseamna ca vreo 5 milioane de persoane reprezinta electorat relativ stabil al celor doua forte: PSD si PNL/PNTCD/etc; cifra buna de retinut pentru orice calcule electorale.
Urmatoarele doua partide care conteaza in arena politica sunt PD si PRM.
Urmarind rezultatele ultimelor trei alegeri as zice ca PD-ul conteaza si el pe un electorat relativ stabil de ceva mai putin de 1 milion de voturi. La PRM analiza este putin mai complicata, dar as zice ca PRM poate conta si el pe o valoare apropiata de un milion de voturi. Tragand linia si facand totalul, rezulta un electorat stabil de vreo 6-7 milioane de voturi pentru principalele forte politice din Romania. Daca ne bazam pe o prezenta la vot de 11 milioane de persoane acum in noiembrie (cam 60%, desi procentul este probabil in scadere), mai raman cam 4-5 milioane de voturi. Ce se va intampla cu ele? Vreo sapte-opt sute de mii de voturi merg de fiecare data la UDMR; alte opt sute de mii - un milion de voturi merg la partidulete mai mici. Restul sunt nehotarati si pentru voturile lor se da lupta mare - doua-trei milioane de voturi nu sunt de neglijat. Bine, mai e si problema voturilor anulate - de la opt sute de mii la un milion si ceva -, dar astea sunt probabil impartite pe toate partidele.
Ce s-a intamplat la alegerile anterioare?
In 1992 toate cele patru grupari s-au incadrat in cifrele de mai sus. Diferenta s-a repartizat catre partide precum PUNR, PDAR sau PSM care pe vremea aceea inca obtineau destul de multe voturi. In 1996, nemultumirea dupa guvernarea PDSR a fost atat de mare incat 1,7 milioane din randul celor nehotarati s-au indreptat catre CDR si i-au asigurat acesteia castigarea alegerilor; vreo sase-sapte sute de mii de voturi nehotarate s-au dus si la PD (sa ne reamintim ca CDR si USD au intrat la guvernare impreuna, deci erau percepute amandoua ca alternative la PDSR). PDSR si PRM s-au bazat numai pe electoratul stabil. In 2000 situatia s-a inversat: CDR (si prin asta ma refer de fapt la partidele din CDR-ul anului 1996) a inregistrat numai voturile electoratului stabil (2,1 milioane), in timp ce 1,2 milioane de voturi nehotarate s-au dus la PDSR si 1,2 milioane la PRM (PRM a mai atras si cea mai mare parte a electoratului PUNR, vreo cateva sute de mii de voturi, dupa atragerea lui Gheorghe Funar in partid). E clar ca numarul celor nehotarati sau care voteaza dupa cum bate vantul este destul de mare; acestia pot inclina balanta ori intr-o parte, ori in alta. Este clar si ca tendintele se schimba si ca orice calcule sunt aproximative. Totusi, ce se poate intampla la alegerile din 2004? Participarea ar putea fi putin mai redusa, dar cei care vor renunta sa participe la vot vor veni din ambele categorii - atat electorat stabil cat si nehotarati. E posibil ca tendintele de mai sus sa se mentina: 2,8 milioane electorat stabil pentru PSD (sa zicem 28% din voturi, daca din populatia cu drept de vot ii scadem pe cei care nu participa si pe cei ai caror voturi sunt anulate); vreo 2 milioane (20%) voturi stabile pentru PNL, singurul partid care a mai ramas bine cotat din fosta CDR plus vreun milion de voturi pentru PD (10%) ca sa completam alianta; inca vreun milion si ceva la PRM; vreo cinci-sase sute de mii de voturi merg ca de obicei la UDMR, si inca vreo sapte - opt sute de mii merg la diverse partidulete marunte; batalia se va da pentru 1,5 - 2 milioane de voturi.

.... E greu de prevazut in ce parte se va inclina balanta: pe de o parte nesimtirea guvernantilor din ultimii patru ani plus vrajeli de genul "nu votezi, nu vorbesti" (de parca daca vine alianta la putere se tripleaza salariile automat) va inclina balanta in favoarea opozitiei. Pe de alta parte mediocritatea opozitiei si prestatia jenanta din 1996-2000, la care se adauga posibilitatile de manipulare pe scara larga pe care le are PSD-ul va inclina balanta in favoarea acestuia din urma. ...
Din pacate am ajuns sa ne intereseze din ce in ce mai putin cine iese, pentru ca toti sunt cam la fel. Ia sa vedem prezenta la vot: am pornit cu un super-optimist 86% in 1990; in numai doi ani am pierdut deja cateva procente bune: 76% prezenta la alegerile din 1992. In 1996 dupa toata povestea cu mult trambitata schimbare promisa de CDR procentul nu s-a schimbat - 76% prezenta la vot. Dupa ce ne-am lamurit si cu schimbarea asta, la alegerile din 2000 prezenta la vot a fost de numai 65%. Si apoi sa nu uitam ca la referendumul pentru schimbarea constitutiei din 2003 prezenta la vot a fost de numai 55,7%, dupa o campanie intensa de mediatizare si dupa doua zile de referendum. De asemenea sa nu uitam ca un procent de prezenta la vot inseamna cam 170.000 de persoane, deci nu e de neglijat. Mai e si chestiunea voturilor anulate: nu sunt putine. La alegerile din 2000 s-au anulat vreo 670.000 de voturi, adica 5,78% din numarul total al voturilor - asta e mai mult decat procentul de 5% necesar unui partid pentru intrarea in parlament. Asta n-ar fi nimic, dar la alegerile din 1992 (care au fost oarecum controversate la vremea lor) s-au anulat nu mai putin de 1,5 milioane de voturi (12% din numarul total). E foarte mult, daca ne uitam la faptul ca diferenta dintre procentul FDSN si cel al CDR la acele alegeri a fost de 8%. 1992 a fost o exceptie - la alegerile generale din 1990, 1996 si 2000 numarul voturilor anulate a oscilat in jurul a 800.000 - cifra ce reprezinta un procent ce ar face fericite multe partide mai
marunte care se agita sa intre in parlament....

Gindindu-ne ca lucrurile de mai sus au fost scrise, dupa cum apar, inainte de alegeri, cu atit mai interesant este comentariul.