CEDO, sau despre cazurile pe banda ale Romaniei pe art 6 din Conventie

Agentul Guvernamental al Romaniei pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului , pare in sfirsit (e drept, gratie si ingrijorarii la nivelul Consiliului de Ministri) sa fi sesizat nesimtirea autoritatilor locale in aplicarea(mai bine spus neaplicarea) hotaririlor judecatoresti de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor in contextul Legilor de fond funciar 18/1991 si 1/2000 (ma intreb totusi, de ce primarii sau cei care nu se conformeaza nu raspund deloc pentru nesimtire; eventual prin plata daunelor suportate de noi toti la CEDO, de exemplu; sau e nevoie de o lege si pentru asta?) , conform stirii din Ziua, de aici.

Oricum precedentul pentru cazurile repetitive (articolul mentioneaza deja cazurile Sabin Popescu impotriva Romaniei, Tacea impotriva Romaniei, Mihai Iulian Popescu impotriva Romaniei, Dragne impotriva Romaniei, Croitoriu impotriva Romanieieste si inca vreo 20 de aplicatii de acelasi gen pe rol; desi probabil nesimtirea "autoritatilor" romanesti a creat sute sau chiar mii de potentiale copycat-uri de acest gen) a fost deja creat prin cazul Broniowski v Polonia,([GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, § 189), iar CEDO va putea gasi oricind ca impotenta autoritatilor romanesti de a pune la punct un mecanism prin care primarul sa fie obligat sa respecte decizia puterii judecatoresti violeaza drepturile unei clase intregi de indivizi, si, de asemenea, sa oblige statul roman sa corecteze aceasta stare de lucruri.
Bine macar ca Agentul roman s-a trezit in al 12-lea ceas inaintea unei asemenea decizii si a solicitat prefecturilor sa inceteze cu nesimtirea "autoritatilor" din teritoriu.

Fratii bulgari

conform stirii (din Evenimentul Zilei) de aici, par sa aiba probleme la capitolele la care noi ne-am mai revenit, respectiv justitie, afaceri interne.
De asemenea, sint oarecari indicatii ca raportul nostru din mai va fi fara cartonase rosii(conform stirii din evenimentul, aici), desi, conform stirii de aici , europenii stiu ce copil mofturos, timpitel, si cu bube in cap primesc in casa, asa ca ne vor "monitoriza" in continuare si dupa trei ani, pina ne mai vindecam din tembelism.

Dosarele penale costa

Capital publica aici un calcul al costurilor dosarelor penale celebre, "descoperind" pentru toata lumea ceea ce stiam de la Coase (si nu stiam de la comunisti), ca nu traim intr-o lumea libera de costuri. Eu cred ca nu este atit de important cit costa aceste procese (desi, pentru a preveni jaful, de data asta al sistemului judiciar, o analiza costuri beneficii a investitiilor in acesta comparativ cu rezultatele pe care le da, tot trebuie intreprinsa, eventual de un auditor independent), ci cit costa societatea, in ansamblul sau, faptele care sint anchetate si mesajul (social) pe care procesul judiciar il da ( pestii cei mari sint urmariti in egala masura precum cei mici de catre "pescar"; basca ca un peste mare, prin ramificatiile in care traieste, mai creste 1001 de pesti mici pe linga el, desi ma rog, mesajul articolul din capital este chiar acela ca statul habar nu are cit si pe cheltuieste).

P.S. Bogdan are un comentariu foarte interesant, si un link si mai interesant pe aceasta tema, aici.

Pensiile de "serviciu" pentru barlamentari

sint "constitutionale", conform deciziei Curtii Constitutionale. Detalii aici si aici. Explicatii despre "serviciu" aici (cred ca parte din problema este si vastitatea salii, care permite somnul lin si visele placute. O sala a la "anglaise", adica in stilul celei pe care o are Parlamentul englez, in care barlamentarul nu are ditamai locul, unde poate dormi ci doar un locsor, de unde trebuie sa fie atent si alert, pentru a participa la dezbateri, ar rezolva partial problema).

"Domnia cetateanului", Arendt, Arche si democratia

Pentru cei interesati de stiintele politice, si nu doar pentru ei, "American Political Science Review" publica (free) un articol al lui Patchen Markell: The Rule of the People: Arendt, Arche, and Democracy .

Si un articol despre Monica Macovei in presa franceza

intitulat" un ministru roman in razboi cu coruptia" in Le Figaro, aici (ii multumesc lui Augustin pentru pointer). Ei, dupa copii strazii, tzigani, saracie, coruptie, mizerie, presa franceza (ma rog, o parte a ei, cum ar zice domnu' Nelu de la "consiliul de onoare"al unui partid dimbovitzan) scrie culmea, despre un ministru, si mai culmea, "in razboi cu coruptiunea". A inebunit lupul, vorba seluia! Dar cred ca pentru Romania, genul asta de presa nu face rau deloc, chiar face bine!