Cu dorul de mina din Tatra spre casa

In cei 20 de ani scursi de la Revolutie, am reusit partial (si cu mari eforturi) sa recuperam cite ceva din memoria interzisa de comunism. Pe de alta parte, am perseverat si am amplificat amnezia colectiva, si "memoria" extrem de selectiva si scurta, indusa de comunism. Rezultatul, cred, este un "inceput" de memorie colectiva extrem de distorsionata si selectiva a perioadei interbelice, si o completa uitare a experientei generatiei care a dus cel de al doilea razboi mondial (si anii instaurararii si consolidarii comunismului). Cum aceasta generatie este pe cale de disparitie (majoritatea membrilor sai au deja peste 80 de ani), cred ca fiecare marturie, indiferent de forma sa este un document exceptional, si ma bucur ca mai jos, pot publica un asemenea document, sub forma unei poezii puse la dispozitia sotiei mele,Liliana, de profesorul sau de matematica octogenar Ion Ciurea, veteran al celui de al Doilea Razboi Mondial, si stralucit "soldat in transee" al matematicii romanesti (gratie domniei sale, generatii intregi de elevi au apreciat sau au imbratisat cariere legate de stiinta suprema a intelectului uman care este matematica).

Cu dorul de mina din Tatra spre casa

-sceneta-

Ca visul unor soapte

In nopti de mai cu luna

Ca fulgerul in noapte

Le fulgera-n furtuna

El gindul calatorul

Imi scapara sub frunte

Si spre trecut in zborul

Vulturului de munte

El gindul calatorul

Ma duce pe oriunde

Si uite asa o intimplare

Veche,veche de demult

Mi-amintesc, o vad si-ascult.

…Colea ei vad satucul

Cum face bai de soare

Iar ala mic cit mucul

Ramasa dintr-o tigare

E hornul de uzina.

El pipa ca mosnegii

Ce stau colo ciorchina

Zbirciti si mici ca negii.

Un deal ca o momaie

So-arata golul fruntii

Din fumul de tamaie

Al vailor rid muntii.

….Dar iata si siragul

De drum si-n sant vai Sfinte

Pe cine vad?...pribeagul

E el, da el Arvinte.

Parca il vad aevea cum sta in sant pe-o rina

Cu genele ca noaptea,cu muschii musuroi.

Pe piept trei decoratii, dar ii lipsea o mina

Caci el venea acasa din Tatra din razboi.

Pe deal in pomi, pe cimpuri, pe verzile razoare

Vara-si varsase cofa cu flori culese-n rai

Si pasari multe multe cu-aripi muiate-n soare

Scriau un imn fantastic sub streasina lui mai.

Mieluti urcau pe-o creasta, iar pe-alta umbra serii

Pe-un colt de cer cocorii, scriau destinul lor

De prin livezi de aur zimbeau la noi toti merii

Ca-n prima zi a vietii, ca-n primul vis de dor.

Din sant uimit Arvinte privea cuprinsul horii

Si inima-I prisaca roia de amintiri.

Crestea in el viata ca dimineata zorii

Sub timpla-I batea seva ca toaca-n manastiri

Deodata vad se scoala. Urnitu-s-a un munte

Sau poate am naluci. Si dau sa fug, stau stanca

El fuge, sta, isi sterge sudoarea de pe frunte

Sopteste-apoi cuvinte ce le-aud inca.

Ion Arvinte (se deschide cortina)

-Cu dorul de mana pe drumuri clisoase

Pornit-am spre tara, pornit-am spre vatra

Cu Veta, cu pruncul. Tot frigu mi-e-n oase

Caci Gheorghe vecinul ramase in Tatra.

Acolo sub cetini de brazi o carare

Pindita de nemti tot urca si moare.

E-o stinca acolo si flori si izvorul

Ii cinta lui Gheorghe sub glie prohodul.

Badie eu mor, tu ma iarta de vrei

Si du-te la maica, vorbeste-I de mine.

Da-I ceasul aista iar Lenutii cercei

Caci draga mi-a fost cum nu mi-a fost nime.

Asa-mi spuse Gheorghe si luna din scapat

Privea cum se duce spre groapa din capat.

Mirati ca si stinca, brazii, izvorul

Priviram nauci cum ne moare feciorul.

Dar iata Magura si Dealul Presturii

Ce-si urca toti brazii spre cerul cu linisti.

Numai la mine in piept toti lupii padurii

….Ah! uite o casa cum creste din inisti.

E casa lui Stan! Dar colo pe ata sirag?

Da, duzii! Ce mari sunt! Un an ca nimica

Trecu de cand Veta-mi scrise ca Nutu meu frag

O caz-t dintr-unul de s-alses cu frica.

E mare baiatul de vreme ce-n carte

Imi scrise: tautca mi-e dor mie si mami.

Tu lasa-o pe nemti sa se bata pe moarte

Vino si adu-mi un fluier c-al Stanii.

Copil, ce sa-I faci, norocul pazeasca-l

Iar soarele-n zori sa mi-l pupe pe frunte

Cind merge la coasa. Razboiul fereasca-l

Sa-mi creasca voinic cit un munte.

Ooo,dar ce vad? O groapa? Nu! Ochiul ma minte

Am friguri, o stiu….Dar asta? O sapa?

Vai! Vai! E-o schije ce-n rinjet Arvinte

Ar vrea toata lumea s-o vira in groapa.

Cum? Razboi si aici in tinda padurii

Aici in palatul de bazme cu patimi batrani

Si-acolo in sat fu razboi cu nebunii

Ce-omoara vadane si pruncii la sani?

Dar el cerul cel bun ce-adasta belsugul

De creste malaiul si pita in holde.

Cum fu cu putinta sa-mi sa-mi lase satucul

Sub ploaia de shije, sub ploaia de bombe.

Vai mie! Si Veta? Copilul?

Unde-s? Unde-s? Cu Gheorghe sub glie?

Dar casa cu dorul? Culcusul…

Moloz si carbune? Ograda pustie?

Nu, nu cred. Prea tare straluce

Si creste pe front macelul si frica

Norti multi, prea multi dospeau fara cruce

Sa cred ca si-aici viata-i nimica?

Nu, nu-I drept. De-ocara te lasa

Si haide…Ei vezi tu prisaca lui Dan?

Si izvorul colo langa casa

Cu boii, cu vaca rotunzi ca un ban?

Vad uite ograda cu nucul cel frant

Piata valceaua si scoala,

Fantana lui Chifor cu cumpana-n vint

E ciunga ca mine sarmana.

E sluta fantana, cerseste in van

Causul de apa…dar moara?

Pe branci e si stirba de roata si-un geam

Tacuta va sta toata vara!

Casuta lui Mares la fel la pamant

Vai Doamne vad sura mea noua.

E-treaga. Dar casa? Casuta mormant

Vai mie, e Sparta in doua.

(Se aseaza jos abatut)

O razboi spurcat si pagan tu mi0ai luat pe Veta, pe Nelutu, odaia

Hai vino si ia-tice n-ai luat

Si stinge din ochi-mi vapaia.

Caci ce rost in lume mai am fara ei?

Sa beau cupa plina veninul?

Din fluier sa-mi plang ca si Iancu prin stei

Sotia, casuta, copilul?

(Tiptil se apropie doi copii din care unul actioneaza)

-Ce fluier!…zi buna…N-auzi badica?

De ce stai ca ursu?…Se poate?

De ce plingi?…Fluier cu clape!

-Ce vrei mai Nica?

-Nimica.

-Hai vino aproape.

(Copilul se apropie dupa o mica pauza)

-Tatuca mi-o scris din fronturi odata.

-Din Tatra? Ce-a scris?

-Zicea ca0miaduce un fluier cu clapa.

-Nelutu!

-Tatuca, tatuca!

(Copilul ii sare la piet.)

-Mamica traieste?

-Ii bine acum.

-Juncanii?

-Cat stogul lui Cange.

-Dar calul?

-Murit-a prapadit de drum…si casa…

-Ei lasa, nu plange.

-Nu plange caci plans-ai bogat pana azi.

Izvorul de lacrimi si sange

Sa sece. Fii tare ca ursul din brazi

Nu plange, esti mare, nu plange.

-Mamuca de moarte zacuta-nvecini

A-ntors-o spiterul pe veci

Trairam in sura iar tu prin straini

Sa nu pleci tatuca, sa nu pleci.

-Nu, nu plec. In valea aceasta cu voi

Mi-e scrisa a vietii nedee

Romanii lupatara ca leii-n razboi

Caci furii voit-au tara s-o iee.

Dar astazi e pace. Auzi cum o cant

Izvorul, padurea, zavoiul

Si norii ce-alearga cu coamele-n vant

Mierlita si cucul baboiul.

Un flaut din balta, din iarba viori

Spre tine trompete se-avinta

Pe tine zamasla de zimbet si flori,

Pe tine cu totii te canta.

Ooo, pace copil drag cu ochii caprui

Hai vino si-n orce ograda

Adasta, pe inimi sarmane sa pui

Balsamuri din largati desaga.

Ooo, pace zvon dulce cum cresti tu sub san.

Iti simt telegarii prin vine

Mi-aduci tineretea in carul cu fanSi-n lotca cu pestii de mine.

Caci uite Nelutu, traim si-om trai.

Calutu, casuta cu baiul

Pierit-au, dar noi? Noi vom prinde tarii

Si-om frange durerea si spaiul.

Ne plang casuta cu fruntea in drum

Si cheama din cer indurarea?

Dar noi ce sintem? Bobul de scrum

Ce-l poarta cum vrea intimplarea?

Noi suntem romani si neamul aista

A fost incercat la bine la rau.

Trcut-au pe-aici cit frunza cit iarba

Si huni si tatari, iar colo la tau

El singut cu gloata, el Stefan cel Sfant

Rapus-a trei crai iat pe coasta din lunca

O-mpinse in smarc, le dete pamant

Si apa sa bea sale-ajunga.

Din asta plamada suntem Romanii.

Viteji dar saraci. Pamantul ne plange

Caci vezi tu? La plug si-n lupte Romanii.

Cu lacrimi il uda si-l scalda in sange.

Vremi bune o simt vor veni

Si glumele zaludele

Si soaptele suratele

Cintecele chiotele

Voia buna nu-I de gluma,

Se vor prinde-n sarba toate

Si vor framanta pamantul

Sa se-auda hat departe

C-a venit din nou stapanul

Romanasul de la munte

De pe deal, din ses, din lunca sa-si

Sa-si cladeasca iarasi luntre

Din nadejde si din munca.

Va naviga din nou in viata

Printre stanci, valuri si ceata

Dar va-nvinge totu-n cale

Ca un cavaler in zale

Si vor creste voiniceste

Casele

Si vor rade, nu-s flamande

Mamele.

Profesorul de matematica, Ciurea Ioan, veteran de razboi, autorul acestor frumoase si sensibile versuri, ne daruieste aceasta sceneta careia i-a dat nastere in anul 1951: “fiind coplesit de ignoranta personalitatilor vietii cultural-artistice din tara noastra care in acei ani post belici evitau cu multa dezinvoltura sa pomeneasca de actele de vitejie ale soldatilor romani.” Este marturia vie a unui ostas roman care a luptat cu vitejie pe frontul de lupta in cel de al doilea razboi modial, marturia unui exceptional Om care reuseste atit de frumos sa transforme amintirea unor momente dureroase, dramatice pe care le-a trait pe front, intr-o stare de spirit reconfortanta, poetica, surprinzatoare in expresie artisitica si continut. Profesorul Ion Ciurea ne ofera cu toata dragostea aceasta poezie acelor intereasati de istoria neamului nostru romanesc, si de asemenea, iubitorilor de poezie.

La Multi Ani!

Tuturor cititorilor acestui blog, le doresc un calduros LA MULTI ANI!

Si, vorba prietenilor nostri irlandezi:

May the road rise to meet you,
May the wind be always at your back,
May the sun shine warm upon your face,
The rains fall soft upon your fields and,
Until we meet again,
May God hold you in the palm of His hand.

O istorie politica a Europei Centrale si de Rasarit

De ceva vreme doresc sa trimit cititorul catre aceasta carte a lui Rotschild. In optica mea, aceasta carte a regretatul Rotschild este una dintre cele mai interesante carti despre spatiul nostru, si "o" carte care trebuie citita de oricare student al regiunii.

Dupa 20 de ani...

M-am tot gindit sa scriu ceva despre experienta noastra de acum 20 de ani. Dar ar fi prea multe de spus, si probabil prea plictisitor pentru un cititor al blogului, care s-a nascut atunci.
Daca cineva mi-ar cere,totusi, sa descriu in doar citeva cuvinte experienta de atunci, as face trimitere aici. Este suficient, pentru cei care au rabdarea sa asculte fisierele audio postate acolo sa isi faca o idee, chiar fara sa fi trait atunci, despre ce a fost acea experienta. In plus, cred ca intelectualmente vorbind, REL (prin citiva dintre oamenii sai) a fost singurul loc care a putut descrie adecvat suferinta incercata de unii dintre romani (sau de majoritatea tacuta) atunci, si sperantele (adecvate,ori mai putin adecvate) pe care ni le faceam in legatura cu libertatea.