"ce este si ce vrea" b(p)rocuratura romana-sau citeva ginduri despre "reforma" profesiei

Recentele (ei, unele dintre ele nu chiar atit de recente, dar urmarind acelasi pattern) miscari pe scena luptei anticoruptiunii romanesti (ma refer in special la contestata incercare a tinarului ministru al "justetiei", piua-ariu de a demite pe unul dintre procuratorii anticoruptie de la virf, procurorul Tulus), au evidentiat cred eu, pe linga vesnica teama a politicianului roman ca o institutie a statului ar putea sta in fata ambitiilor sale tininind mai mult de latura economica si mai putin de cea politica (si pe linga slabiciunea generala a statului roman de a impune reguli egale ale jocului pentru toti, inclusiv pentru asa zisa "elita" care il conduce), slabiciunile "design"-ului actual al unei institutii-procuratura-care ar trebui/desi nu poate sa joace un rol mai important in combaterea acestui (aici politicienii sint de acord cu cetateanul de rind, desi din virful buzelor) flagel denumit coruptie.

(dar) Ce este procuratura?

Acuma, ca sa poti face un design clar a ce vrei sa devina un lucru, ar trebui sa ai o idee minimala despre cum definesti acel lucru (notional, sa stii care este genul proxim si diferenta specifica a lucrului respectiv, mai ales cind vorbesti despre un lucru care nu exista in natura ci doar e inventat de o societate).

Daca la nivel european, "procurorul" a aparut in urma reformelor (sistemului inchizitorial) prusace ale lui Frederick cel Mare si celor sovietice ale lui Lenin (in forma a doua am mostenit si noi "profesia" dupa '45, ori '90), se poate sustine ca in forma sa pura, "procurorul" va fi intilnit in cele doua tipuri de state (observati ca in purul stir juridic romanesc, am evitat sa spun mai sus care ar fi trasaturile acestei profesii in raport cu alte profesii juridice), dar va fi intilnit in forme mai putin pure in alte tipuri de state, ale caror finalitati/obiective sint diferite de cele de mai sus....

Acum, din punctul de vedere al unui stat capitalist european modern, in special dupa prapadul produs in Europa de cel de al doilea razboi mondial si statul(statele) totalitar(e) care l-au generat, se poate sustine ca scopurile si finalitatile profesiei sint cu totul altele decit la inceputurile statului modern prusac ori sovietic.

Teroarea nediferentiata a statului asupra tuturor cetatenilor sai, in care "profesia" juca un rol important in vremurile sovietice, nu mai este chiar atit de importanta, ori, daca avem in vedere Conventia Europeana a Drepturilor Omului si constitutiile europene de dupa al doilea razboi mondial, este chiar proscrisa, si nu mai reprezinta o "ratiune de a exista" a profesiei.

Subsecvent celor de mai sus, "profesia" s-a adoptat altor roluri, care au crescut in importanta (cum ar fi de exemplu cel al combaterii criminalitatii organizate, de orice tip) in statul modern, si si-a vazut "diminuate" cumva puterile (dar nu si importanta), atunci cind codurile de procedura moderna au adoptat elemente ale sistemului adversial anglo-saxon, in detrimentul "puterilor" caracteristice profesiei intr-un stat totalitar, descrise de kafka atit de bine in cartea sa "Procesul".

In sfirsit, daca toate acestea s-au petrecut in lumea nebuna a "vestului" salbatic, european ori noneuropean, Romania, gratie lui inspiratiei de la rasarit, a fost complet izolata de directiile europene pina in 1990, si, argumentabil, cu toti pasii tangoului lui lenin (unul inainte, doi inapoi) care au caracterizat "tentativele" de reforma, este inca destul de izolata si acum.

Astfel, in Romania avem ideea destul de stranie ca procurorul este un "magistrat", cind aceasta idee contravine cu tot ceea ce stim din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ( ca e necesara the "egality of arms" intre aparare/acuzare, ca nu conform CEDO ca procuratorul sa stea la masa judecatorului, ca in Romania, procuratorul nu este "independent" conform legilor actuale-avem condamnari pe tema aceasta, nu insist asupra lor, etc, etc, etc), cind, de fapt el este un agent al executivului(executivul numeste ori controleaza shafii,etc) cu ceva putere, care se complace perfect in doua lumi (executiv, plus privilegii ale magistratilor, pe care le obtine prin confuzia propagata de comunisti asupra magistraturii), fara a fi perfect in nici una dintre ele.

Iar din aceasta confuzie, avem si puterea si slabiciunea profesiei respective.

Putere, pentru ca functie de conjuncturi, procurorul poate ancheta chiar pe "capi di tutto capi", slabiciune, pentru ca parlamentarii si cei din cercul puterii nu vor permite niciodata, daca nu clarficam clar ce este profesia asta si nu o insulam cumva de toate influentele care se exercita in prezent asupra ei, nici sa fie anchetati in mod real,nici sa fie judecati cumva (de judecatori, ori magistrati in propriul inteles al termenului).

Slabiciune, pentru ca data fiind subordonarea lor traditionala fata de un partid care guverneaza executivul, ori in general fata de putere(prin tendintele "culturale" pe care le-au "mostenit"in cei 60 si ceva de ani de stat totalitar romanesc, prin "antiselectia"care a avut loc printre ei, si prin "incentives" perverse ale sistemului, care nu il promoveaza pe cel eficient si capabil, ci pe incapabil si obedient---daca nu stii niciodata daca poti duce o ancheta a unui "barosan"la bun sfirsit, si daca in urma ducerii la sfirsit, tot ce acumulezi nu sint lauri ori promovari, ori recunoasteri, ci doar mai multi dusmani, care te pot distruge si te vor distruge intr-o zi, care mai e "stimulentul" de a face o ancheta in primul rind? daca cel "slab" e oricum promovat, iar cel bun trecut pe linie moarta, pentru ca nu poate fi influentat, la ce bun sa mai fii "bun",nu?), majoritatea (b)procuratorilor vor ceda cu usurinta privilegiul anchetei pe care teoretic o pot face (care inseamna consum de nervi si bani) altor privilegii (sporuri, etc) care nu implica nici un consum personal, dar implica beneficii imediate, si nici un efort din partea politicienilor.

[Cele de mai sus au parut sa devina secundare in timpul ministeriatului Monicai Macovei, cind o generatie noua de procurori, handpicked de MM a inceput sa schimbe "tendinte" fine si apucaturi neschimbate de 15 ani de asa zisa reforma, insa odata cu ministeriatul tinarului piua-riu, cred ca a devenit evident ca designul actual al institutiei, fara nici un fel de proceduri impartiale de numire a procuratorilor, sau ma rog macar o mimare a lor, ca de impartialitate nu putem vorbi inca multi ani in Romania, cu procurii inca subordonati executivului,desi aparent apartinind magistraturii (si csm-ului), creaza nepermis de multe pirghii pentru orice politican, de a stopa activitatea oricarui procurator care chiar crede ca poate ancheta pe oricine si oricum.]

Personal cred ca lucrurile de mai sus vor trebui corectate.

Nu putem avea o institutie moderna de tipul celei a brocuraturii, daca nu incercam macar sa stabilim care sint trasaturile acestei profesii.

De asemenea, nu putem stabili la nesfirsit(la nivel de executiv, ori legislativ, ori altundeva) directii pe care sa le urmeaza procurorii, doar pentru a le schimba dupa citeva luni de la trasarea lor. Nu putem evalua intr-un fel activitatea procurorilor, daca nu avem nici un criteriu dupa care o evaluam, ori aruncam cite un criteriu pe ici colo, pe care il schimbam, cind si cum ne convine, eventual chiar lunar pentru a face lucrurile mai palpitante. Nu putem avea cei mai buni procurori in sistem, daca in mod voit ori tacit ii "promovam" pe cei slabi, si ii indepartam pe cei puternici si independenti, care pot fi "imprevizibili".

In sfirsit, nu putem avea "schimbare" daca nu ne decidem sa abandonam lucrurile vechi, care nu ne-au dus nicaieri, si sa facem un efort de imaginatie, adoptind trasaturi diferite ale profesiei, care sa ne duca la alte rezultate.

De exemplu, daca spunem ca vrem ca aceasta profesie sa fie independenta, e fain! Va trebui sa ii cream premisele acestei independente (iar atunci nu trebuie sa fie subordonata guvernului ori politicienilor prea mult, asa cum nu va putea fi subordonata "magistratatilor" prea mult, pentru ca profesia de procuror e diferita de cea de judecator, ori "magistrat").

Personal sustin chiar si imi imaginez un fel de autoguvernare a profesiei (in care procurorul general ar raspunde doar in fata parlamentului si in privinta unor linii generale de activitate trasate dinainte de acesta). Mergind mai departe, imi imaginez ca procurorul general (si de ce nu, cei de la DNA) sa fie ales in mod direct de populatie, ca orice alt ca orice alt parlamentar (si revocat tot de populatie, in baza unui referendum, care sa poata fi initiat de 10000 de alegatori, de exemplu, dupa un model pe care il voi enunta pe blog pentru parlamentari...) Desigur toti ceilalti procurori, aflati in subordinea celor generali, ar trebui selectati intr-un oarecare mod meritocratic si impartial, dupa aceleasi standarde, ca sa ii avem pe cei mai buni . Pentru a inlatura confuzia actuala legata de magistrati, as schimba si denumirea procurorului in avocat al statului, ori altceva, cu "stat" in coada, si as face clar in propriul lor statut ca privilegiile magistratilor li se aplica doar prin analogie, dar ca ei nu sint magistrati. Si asa mai departe (putem insista asupra unei trasaturi ori alteia doar in masura in care acest thread se va bucura de interes).

Iar ca sa inchei cele de mai sus, as vrea sa spun ca nu exista un singur model al institutiei pe care o denumim acum procuratura, dar in mod clar ce avem acum nu e deloc bun,pentru ca este extrem de amestecat, in buna traditie romaneaca.